ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4457/2003

Asupra recursurilor de față,

Examinând actele dosarului constată

următoarele:

Prin sentința nr. 36 din 2 aprilie 2003,

Tribunalul Vâlcea, secția penală, a respins cererea de schimbare a încadrării

juridice a faptei formulată de inculpata P.R.M. din art. 174 raportat la art.

175 lit. a), c), d) și i) C. pen., în art. 174 raportat la art. 175 lit. c), d)

și i) C. pen.

În baza art. 174 C. pen., raportat

la art. 175 lit. a), c), d) și i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c)

și art. 76 lit. a) din același cod, a condamnat pe inculpata P.R.M. la 6 ani

închisoare și 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64

lit. a), b), d) și e) C. pen.

Conform art. 88 C. pen., a fost

dedusă din pedeapsă perioada arestării preventive, începând de la 1 noiembrie

2002 la zi, menținându-se starea de arest a inculpatului.

Tribunalul a reținut, că inculpata a

întreținut relații intime întâmplătoare, rămânând însărcinată, dar nu a dorit

nașterea copilului nefiind căsătorită, neavând un loc de muncă și nefiind

acceptată de părinții săi în asemenea situație.

La data de 16 septembrie 2002 a

venit în municipiul Râmnicu Vâlcea, unde a fost consultată de un medic

specialist în vederea întreruperii sarcinii. Medicul a îndrumat-o să se

interneze, deoarece urma să nască.

La 17 octombrie 2002, inculpata s-a

internat în Spitalul de Obstretică și Ginecologie Rm. Vâlcea, iar la 26 octombrie

2002 ea a născut o fetiță în greutate de 3,100 kg. în condiții normale. Pe

toată perioada spitalizării, inculpata și-a ascuns situația personală, afirmând

că este căsătorită și că familia o așteaptă acasă cu fetița.

În primele zile după naștere, inculpata

s-a comportat normal, îngrijindu-și fetița și cumpărându-i obiecte de

îmbrăcăminte de la magazinul din incinta spitalului.

Constatându-se că starea de sănătate

a inculpatei și aceea a fetiței sunt bune, la data de 30 octombrie 2002 s-a

hotărât externarea lor, ocazie cu care inculpata a declarat medicului pediatru

că va merge la medicul de familie din orașul Balș, întocmindu-se și fișa

copilului care a fost înmânată inculpatei.

Inculpata a ascuns nașterea fetiței

atât față de sora sa P.C.G. cât și față de prietenul său T.F.C., cărora le-a

spus că s-a internat pentru avort.

La data de 30 octombrie 2002, cei

doi au venit cu mașina pentru a o transporta pe inculpată de la spital acasă.

Inculpata nu le-a permis să intre în spital, pretextând că mai trebuie să mai

facă un consult medical. Reîntorcându-se în spital, inculpata a luat fetița și

cu ea în brațe a trecut printr-o spărtură a gardului din plasă de sârmă din

jurul spitalului, pe o alee din spatele blocurilor, ajungând la o ghenă de

gunoi. A introdus fetița într-o pungă de plastic pe care o avea asupra sa, a

înnodat mânerele pungii de două ori, aruncând-o la ghena de gunoi, după care a

revenit la poarta spitalului unde era așteptată, plecând apoi cu sora și

prietenul său în orașul Balș. În aceste condiții, fetița a decedat, moartea

datorându-se insuficienței acute cardio-respiratorii și unei anoxii determinate

de abandonarea sa la ghena de gunoi într-o pungă de plastic cu mânerele

înnodate, fiind lipsită de oxigen. Inculpata a distrus toate actele care atestau

nașterea copilului.

Prin decizia penală nr. 156A din 5

iunie 2003, Curtea de Apel Pitești, secția penală, a respins apelurile

declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea și de inculpata P.R.M.

împotriva sentinței penale nr. 36 din 2 aprilie 2003 a Tribunalului Vâlcea.

Curtea de apel a constatat că

sentința apelată este legală și temeinică, atât sub aspectul corectei încadrări

juridice a faptei în infracțiunea de omor calificat, iar nu în infracțiunea de

pruncucidere prevăzută de art. 177 C. pen., critică formulată în apelul

declarat de inculpată, cât și sub aspectul individualizării pedepsei, critică

formulată în ambele recursuri, apreciind că pedeapsa a fost bine

individualizată de prima instanță în raport cu criteriile prevăzute de art. 72

C. pen.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești și inculpata

P.R.M.

În recursul declarat de parchet se

susține că nu este justificată aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen.,

solicitându-se majorarea pedepsei principale, în raport cu gravitatea faptei

(omor calificat comis de inculpată, cu premeditare).

În recursul inculpatei, se solicită

reducerea pedepsei.

Examinând recursul declarat de

parchet, Curtea constată că este întemeiat, doar sub aspectul individualizării

greșite a pedepsei principale aplicate inculpatei, în raport cu dispozițiile

art. 72 C. pen., nu însă și în privința înlăturării circumstanțelor atenuante

justificat recunoscute inculpatei.

Astfel, chiar în apelul declarat de

parchet s-a solicitat numai majorarea pedepsei, iar nu și înlăturarea

circumstanțelor atenuante.

Pe de altă parte, aplicarea

prevederilor art. 74 C. pen. și ale art. 76 lit. a) și alin. penultim din

același cod, de prima instanță, soluție menținută de instanța de apel, este

justificată avându-se în vedere atât lipsa antecedentelor penale, cât și

discernământul scăzut al inculpatei la data săvârșirii faptei, datorat reacției

depresive situaționale survenită în timpul sarcinii și accentuată postpartum

(situație constatată de Institutul Național de Medicină Legală M.M. București

prin Raportul medico-legal de nouă expertiză psihiatrică).

Cât privește cuantumul pedepsei

principale, Curtea constată că nu a fost stabilit în conformitate cu criteriile

generale prevăzute de art. 72 C. pen., întrucât nu s-a avut în vedere

gravitatea faptei săvârșite de inculpată (omor calificat asupra propriului

copil, premeditat, într-un loc public și profitându-se de starea de neputință a

victimei de a se apăra).

Ca urmare, Curtea va admite recursul

declarat de parchet numai cu privire la pedeapsa privativă de libertate

aplicată inculpatei, pedeapsă ce urmează a fi majorată de la 6 ani la 10 ani

închisoare. Vor fi casate sub acest aspect ambele hotărâri pronunțate în cauză.

Cât privește recursul declarat de

inculpată, acesta va fi respins ca nefondat, întrucât, pentru motivele arătate,

pedeapsa aplicată va fi majorată, nefiind motive pentru reducerea acesteia, ci,

dimpotrivă, pedeapsa urmând a fi majorată.

În consecință, Curtea va respinge,

ca nefondat, recursul declarat de inculpată. conform art. 88 C. pen., se va

deduce din pedeapsa ce se va majora, timpul arestării preventive de la 1

noiembrie 2002 la zi.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta

inculpată va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de

1.100.000 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești împotriva deciziei penale nr. 156A

din 5 iunie 2003 a Curții de Apel Pitești, privind pe inculpata P.R.M.

Casează decizia atacată, precum și

sentința penală nr. 36 din 2 aprilie 2003 a Tribunalului Vâlcea numai cu

privire la pedeapsa privativă de libertate aplicată inculpatei.

Modifică pedeapsa principală, în

sensul că o majorează de la 6 ani închisoare, la 10 ani închisoare.

Deduce din pedeapsa aplicată, timpul

arestării preventive de la 1 noiembrie 2002 la 14 octombrie 2003.

Menține celelalte dispoziții ale

hotărârilor.

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpata P.R.M. împotriva aceleiași decizii.

Obligă pe recurentă la

plata sumei de 1.100.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pronunțată în ședință publică, azi

14 octombrie 2003.