ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4457/2003

Asupra recursurilor de față, Examinând actele dosarului constată următoarele: Prin sentința nr. 36 din 2 aprilie 2003, Tribunalul Vâlcea, secția penală, a respins cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei formulată de inculpata P.R.M. din art. 174 raportat la art. 175 lit. a), c), d) și i) C. pen., în art. 174 raportat la art. 175 lit. c), d) și i) C. pen. În baza art. 174 C. pen., raportat la art. 175 lit. a), c), d) și i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și c) și art. 76 lit. a) din același cod, a condamnat pe inculpata P.R.M. la 6 ani închisoare și 3 ani interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), d) și e) C. pen. Conform art. 88 C. pen., a fost dedusă din pedeapsă perioada arestării preventive, începând de la 1 noiembrie 2002 la zi, menținându-se starea de arest a inculpatului.

Tribunalul a reținut, că inculpata a întreținut relații intime întâmplătoare, rămânând însărcinată, dar nu a dorit nașterea copilului nefiind căsătorită, neavând un loc de muncă și nefiind acceptată de părinții săi în asemenea situație. La data de 16 septembrie 2002 a venit în municipiul Râmnicu Vâlcea, unde a fost consultată de un medic specialist în vederea întreruperii sarcinii. Medicul a îndrumat-o să se interneze, deoarece urma să nască. La 17 octombrie 2002, inculpata s-a internat în Spitalul de Obstretică și Ginecologie Rm. Vâlcea, iar la 26 octombrie 2002 ea a născut o fetiță în greutate de 3,100 kg. în condiții normale. Pe toată perioada spitalizării, inculpata și-a ascuns situația personală, afirmând că este căsătorită și că familia o așteaptă acasă cu fetița.

În primele zile după naștere, inculpata s-a comportat normal, îngrijindu-și fetița și cumpărându-i obiecte de îmbrăcăminte de la magazinul din incinta spitalului. Constatându-se că starea de sănătate a inculpatei și aceea a fetiței sunt bune, la data de 30 octombrie 2002 s-a hotărât externarea lor, ocazie cu care inculpata a declarat medicului pediatru că va merge la medicul de familie din orașul Balș, întocmindu-se și fișa copilului care a fost înmânată inculpatei. Inculpata a ascuns nașterea fetiței atât față de sora sa P.C.G. cât și față de prietenul său T.F.C., cărora le-a spus că s-a internat pentru avort. La data de 30 octombrie 2002, cei doi au venit cu mașina pentru a o transporta pe inculpată de la spital acasă.

Inculpata nu le-a permis să intre în spital, pretextând că mai trebuie să mai facă un consult medical. Reîntorcându-se în spital, inculpata a luat fetița și cu ea în brațe a trecut printr-o spărtură a gardului din plasă de sârmă din jurul spitalului, pe o alee din spatele blocurilor, ajungând la o ghenă de gunoi. A introdus fetița într-o pungă de plastic pe care o avea asupra sa, a înnodat mânerele pungii de două ori, aruncând-o la ghena de gunoi, după care a revenit la poarta spitalului unde era așteptată, plecând apoi cu sora și prietenul său în orașul Balș. În aceste condiții, fetița a decedat, moartea datorându-se insuficienței acute cardio-respiratorii și unei anoxii determinate de abandonarea sa la ghena de gunoi într-o pungă de plastic cu mânerele înnodate, fiind lipsită de oxigen.

Inculpata a distrus toate actele care atestau nașterea copilului. Prin decizia penală nr. 156A din 5 iunie 2003, Curtea de Apel Pitești, secția penală, a respins apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea și de inculpata P.R.M. împotriva sentinței penale nr. 36 din 2 aprilie 2003 a Tribunalului Vâlcea. Curtea de apel a constatat că sentința apelată este legală și temeinică, atât sub aspectul corectei încadrări juridice a faptei în infracțiunea de omor calificat, iar nu în infracțiunea de pruncucidere prevăzută de art. 177 C. pen., critică formulată în apelul declarat de inculpată, cât și sub aspectul individualizării pedepsei, critică formulată în ambele recursuri, apreciind că pedeapsa a fost bine individualizată de prima instanță în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C. pen.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești și inculpata P.R.M. În recursul declarat de parchet se susține că nu este justificată aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., solicitându-se majorarea pedepsei principale, în raport cu gravitatea faptei (omor calificat comis de inculpată, cu premeditare). În recursul inculpatei, se solicită reducerea pedepsei. Examinând recursul declarat de parchet, Curtea constată că este întemeiat, doar sub aspectul individualizării greșite a pedepsei principale aplicate inculpatei, în raport cu dispozițiile art. 72 C. pen., nu însă și în privința înlăturării circumstanțelor atenuante justificat recunoscute inculpatei. Astfel, chiar în apelul declarat de parchet s-a solicitat numai majorarea pedepsei, iar nu și înlăturarea circumstanțelor atenuante.

Pe de altă parte, aplicarea prevederilor art. 74 C. pen. și ale art. 76 lit. a) și alin. penultim din același cod, de prima instanță, soluție menținută de instanța de apel, este justificată avându-se în vedere atât lipsa antecedentelor penale, cât și discernământul scăzut al inculpatei la data săvârșirii faptei, datorat reacției depresive situaționale survenită în timpul sarcinii și accentuată postpartum (situație constatată de Institutul Național de Medicină Legală M.M. București prin Raportul medico-legal de nouă expertiză psihiatrică). Cât privește cuantumul pedepsei principale, Curtea constată că nu a fost stabilit în conformitate cu criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen., întrucât nu s-a avut în vedere gravitatea faptei săvârșite de inculpată (omor calificat asupra propriului copil, premeditat, într-un loc public și profitându-se de starea de neputință a victimei de a se apăra).

Ca urmare, Curtea va admite recursul declarat de parchet numai cu privire la pedeapsa privativă de libertate aplicată inculpatei, pedeapsă ce urmează a fi majorată de la 6 ani la 10 ani închisoare. Vor fi casate sub acest aspect ambele hotărâri pronunțate în cauză. Cât privește recursul declarat de inculpată, acesta va fi respins ca nefondat, întrucât, pentru motivele arătate, pedeapsa aplicată va fi majorată, nefiind motive pentru reducerea acesteia, ci, dimpotrivă, pedeapsa urmând a fi majorată. În consecință, Curtea va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpată. conform art. 88 C. pen., se va deduce din pedeapsa ce se va majora, timpul arestării preventive de la 1 noiembrie 2002 la zi.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta inculpată va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat în sumă de 1.100.000 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Pitești împotriva deciziei penale nr. 156A din 5 iunie 2003 a Curții de Apel Pitești, privind pe inculpata P.R.M. Casează decizia atacată, precum și sentința penală nr. 36 din 2 aprilie 2003 a Tribunalului Vâlcea numai cu privire la pedeapsa privativă de libertate aplicată inculpatei. Modifică pedeapsa principală, în sensul că o majorează de la 6 ani închisoare, la 10 ani închisoare. Deduce din pedeapsa aplicată, timpul arestării preventive de la 1 noiembrie 2002 la 14 octombrie 2003. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpata P.R.M. împotriva aceleiași decizii. Obligă pe recurentă la plata sumei de 1.100.000 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pronunțată în ședință publică, azi 14 octombrie 2003.