ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 595/2004

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamantul

I.D.I a formulat acțiune împotriva Casei Județene de Pensii Bacău, solicitând

ca în contradictoriu cu pârâta să se anuleze Hotărârea  nr. 1915 din 15 martie

2003 și să fie obligată aceasta la emiterea unei hotărâri prin care să îi

recunoască și să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr. 309/2002 și pentru

perioada 6 noiembrie 1952 – 1 iulie 1955 când a fost în concediu medical.

În motivarea

acțiunii reclamantul a susținut că prin Hotărârea nr. 1915/2003 pârâta a admis

cererea dar numai pentru perioada 6 iunie 1951 – 6 noiembrie 1952, pentru

restul perioadei  anume 6 noiembrie 1952 – 1 iulie 1955 respingând nejustificat

luarea în calcul ca perioadă ce intră sub incidența legii nr. 309/2002.

Curtea

de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ prin sentința

nr. 93 din 8 iulie 2003 a respins acțiunea, reținând că în perioada 6 noiembrie

1952 – 1 iulie 1955 reclamantul a fost în concediu medical, astfel că nu poate

fi recunoscută ca perioadă de muncă în detașamente de muncă, în 1952 fiind

lăsat la vatră pe caz de boală.

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs reclamantul I.D.I. criticând soluția ca

nelegală, el fiind pensionat urmare spitalizărilor avute.

Recursul

este nefondat.

Potrivit

prevederilor art. 1 din Legea nr. 309/2002 beneficiază de drepturile acestui

act normativ persoana, cetățean român, care a efectuat stagiul militar în

detașamentele de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii în

perioda 1950 – 1961, iar prin H.G. nr. 1114/2002 a fost precizată ca fiind

perioada 14 ianuarie 1950 – 28 februarie 1961 și alte norme metodologice de

aplicare.

Înalta

Curte de Casație constată că în raport de aceste prevederi, instanța de fond în

urma analizei probelor în mod legal a respins acțiunea, reclamantul recurent,

după 6 noiembrie 1952 nemaifiind în activitate, ci în concedii medicale.

Față de

acste dispoziții legale se reține că sentința Curții de Apel Bacău, secția comercială

și de contencios administrativ este în concordanță cu actele normative incidente

cauzei și cu probele dosarului, pe cale de consecință urmând a se respinge

recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge

recursul declarat de I.D.I. împotriva sentinței civile nr. 93 din 8 iulie 2003

a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, ca

nefondat.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 12 februarie 2004.