ÎCCJ, decizie (scj.ro #85197)
ÎCCJ, decizie (scj.ro #85197) (Înalta Curte de Casație și Justiție)
Persoană
obligată să efectueze muncă forțată ca stagiu militar. Condiții de acordare a
drepturilor prevăzute de Legea nr. 308/2002.
Acordarea drepturilor
prevăzute de Legea nr.309/2002 nu se face pentur perioada în care reclamantul
s-a aflat în concediu medical.
Secția de contencios
administrativ, decizia nr.595 din 12 februarie 2004
Reclamantul I.D.I a formulat acțiune împotriva Casei Județene de Pensii Bacău,
solicitând ca în contradictoriu cu pârâta să se anuleze Hotărârea nr.
1915 din 15 martie 2003 și să fie obligată aceasta la emiterea unei hotărâri
prin care să îi recunoască și să-i acorde drepturile prevăzute de Legea nr.
309/2002 și pentru perioada 6 noiembrie 1952 – 1 iulie 1955 când a fost în
concediu medical.
În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că prin Hotărârea nr. 1915/2003,
pârâta a admis cererea, dar numai pentru perioada 6 iunie 1951 – 6 noiembrie
1952, pentru restul perioadei anume 6 noiembrie 1952 – 1 iulie 1955
respingând nejustificat luarea în calcul ca perioadă ce intră sub incidența
Legii nr. 309/2002.
Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ a
respins acțiunea, reținând că în perioada 6 noiembrie 1952 – 1 iulie 1955
reclamantul a fost în concediu medical, astfel că nu poate fi recunoscută ca
perioadă de muncă, în 1952, fiind lăsat la vatră pe caz de boală.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul I.D.I. criticând
soluția ca nelegală, el fiind pensionat urmare spitalizărilor avute.
Recursul este nefondat.
Potrivit prevederilor art. 1 din Legea nr. 309/2002 beneficiază de drepturile
acestui act normativ persoana, cetățean român, care a efectuat stagiul militar
în detașamentele de muncă din cadrul Direcției Generale a Serviciului Muncii în
perioda 1950 – 1961, iar prin H.G. nr. 1114/2002, a fost precizată ca fiind
perioada 14 ianuarie 1950 – 28 februarie 1961 și alte norme metodologice de
aplicare.
Înalta Curte de Casație constată că în raport de aceste prevederi, instanța de
fond în urma analizei probelor în mod legal a respins acțiunea, reclamantul
recurent, după 6 noiembrie 1952 nemaifiind în activitate, ci în concedii
medicale.
Recursul a fost respins ca nefondat.