ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 793/2003

Asupra recursului în anulare de

față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 467 din 29

martie 2000, pronunțată de Judecătoria Buftea, în baza art. 11 pct. 2 lit. a),

raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., a dispus achitarea

inculpatului Z.V., pentru infracțiunea prevăzută de art. 97 alin. (2) și art. 4

lit. c) din Legea nr. 26/1996 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

A reținut instanța că probatoriul administrat

în faza de cercetare judecătorească nu confirmă învinuirea reținută în

rechizitoriu, în sensul că în noaptea de 2 noiembrie 1998, inculpatul a tăiat,

fără drept, 16 arbori din pădurea O.S.B., producând un prejudiciu în sumă de

2.431.000 lei.

Inculpatul nu este autorul faptei

dedusă judecății și a dovedit proveniența licită a lemnelor ce au fost ridicate

de la domiciliul său.

Tribunalul București, secția I penală,

prin decizia penală nr. 467 din 29 martie 2000, a admis apelul declarat de

Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea și a desființat sentința numai cu

privire la temeiul achitării dispuse pe care l-a schimbat din art. 10 alin. (1)

lit. b) în art. 10 alin. (1) lit. c) C. pen.

A motivat instanța de apel că

procedându-se la identificarea materialului lemnos găsit la domiciliul

inculpatului s-a constatat de organele de poliție, cât și de expertul B.A. că

acesta corespunde ca specie, dimensiuni și volum celui sustras.

Cu toate acestea, proveniența

lemnului a fost dovedită cu chitanța depusă la dosar de martora S.I., iar

împotriva acestei chitanțe nu s-a declanșat vreo procedură de înscriere în

fals.

S-a concluzionat, că fapta există,

dar întrucât inculpatul a depus la dosar înscrisuri doveditoare pentru

cumpărarea lemnului, ea nu este prevăzută de legea penală.

Recursul declarat de Parchetul de pe

lângă Tribunalul București împotriva hotărârilor atacate a fost admis prin

decizia penală nr. 1460 din 20 septembrie 2000.

A fost casată în totalitate sentința

penală și în parte decizia penală și în baza art. 97 alin. (2) și (4) din Legea

nr. 26/1996 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., inculpatul Z.V. a fost

condamnat la un an închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

Inculpatul a fost obligat să

plătească 2.236.000 lei despăgubiri civile către partea civilă O.S.B.

A reținut instanța de recurs că

probele administrate în cauză confirmă că inculpatul se face vinovat pentru

care a fost trimis în judecată.

Împotriva hotărârilor pronunțate, procurorul

general a declarat recurs în anulare în raport de dispozițiile art. 409 și art.

410 alin. (1) partea I pct. 3 C. proc. pen., cu motivarea că inculpatul a fost

condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, și în

consecință hotărârile au fost pronunțate cu încălcarea legii.

Recursul în anulare declarat este

fondat.

Potrivit art. 13 C. pen., în cazul

în care de la săvârșirea infracțiunii și până la judecarea definitivă a cauzei

au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea cea mai

favorabilă.

Legea nr. 26/1996 a fost modificată

prin O.G. nr. 96/1998 care, la rândul său, a fost modificată și aprobată prin

Legea nr. 141/1999, intrată în vigoare la 27 septembrie 1999.

Art. 97 din Legea nr. 26/1996 a

devenit art. 31 din O.G. nr. 96/1998, republicată în (M. Of. nr. 23/24.01.2000)

ca urmare a aprobării și modificării sale prin Legea nr. 141/1999, potrivit

căruia „tăierea sau scoaterea din rădăcini, fără drept, din păduri indiferent

de forma de proprietate de arbori și lăstari, de către proprietari, deținători

sau de oricare alte persoane, dacă volumul masei lemnoase astfel extrase este

de peste 5 mc, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6

luni, la 4 ani sau cu amendă.

Instanța de recurs a reținut că

inculpatul a sustras din pădurea O.S.B. un număr de 16 arbori care reprezentau,

ca prejudiciu, o valoare de peste 5 ori mai mare decât prețul mediu al unui

metru cub de masă lemnoasă pe picior, fără a stabili și volumul masei lemnoase.

Martorul P.M., pădurar la O.S.B., a

arătat în plângerea adresată organelor judiciare și în declarația sa ulterioară

că arborii tăiați (salcâm și stejar) reprezentau cantitatea de 4–5 mc, iar la

locuința inculpatului s-au găsit 3 mc. De asemenea, au fost identificate și

lemne de salcâm la vecinul inculpatului, R.I., cumpărate de la inculpat.

Susținerile martorului P.M. se

coroborează cu procesul-verbal de depistare întocmit de organele de urmărire

penală, din care rezultă că la domiciliul inculpatului Z.V. s-au găsit lemne de

foc în lungime de 3 m, iar la R.I. 1 mc lemne de foc de salcâm.

De asemenea, în procesele-verbale de

predare din 16 și 18 noiembrie 1998, se menționează că, de la inculpat, a fost

ridicată și predată cantitatea de 3 mc material lemnos.

Totodată, aspectele menționate sunt

confirmate și de expertiza tehnică dispusă de instanță care constată că

„materialul lemnos sustras de inculpat corespunde ca specie, dimensiuni, deci

și ca volum, cu cel identificat de poliție”.

Așadar, materialul probator administrat

dovedește, fără echivoc, că inculpatul a tăiat doar 4 mc material lemnos,

astfel că fapta sa nu constituie infracțiunea prevăzută de art. 31 alin. (1) și

alin. (4) lit. c) din O.G. nr. 96/1998, astfel cum a fost modificată și

aprobată prin Legea nr. 141/1999 (intrată în vigoare la 27 septembrie 1999) și

republicată în (M. Of. nr. 23/24.01.2000), care prevede pentru reținerea faptei

penale tăierea unei mase lemnoase al cărei volum să fie de peste 5 mc, ci

constituie contravenția prevăzută de art. 1 lit. d) din Legea nr. 31/2000.

În conformitate cu art. 414

1

cu referire la art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., urmează a admite

recursul în anulare și a casa hotărârile atacate cu privire la condamnarea

inculpatului.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a),

raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., se va dispune achitarea

inculpatului, pentru infracțiunea prevăzută de art. 97 alin. (2) și (4) din

Legea nr. 26/1996 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

Se va dispune sesizarea O.S.B. pentru

sancționarea contravenției săvârșite.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în anulare declarat

de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva

sentinței penale nr. 1867 din 3 noiembrie 1999 a Judecătoriei Buftea, deciziei

penale nr. 467 din 29 martie 2000 a Tribunalului București, secția I penală și deciziei

penale nr. 1460 din 20 septembrie 2000 a Curții de Apel București, secția a

II-a penală, privind pe inculpatul Z.V.

Casează hotărârile atacate cu

privire la condamnarea inculpatului Z.V.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a)

raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., achită pe inculpat pentru

infracțiunea prevăzută de art. 97 alin. (2) și (4) din Legea nr. 26/1996 cu

aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

Dispune sesizarea O.S.B. pentru

sancționarea contravenției.

Pronunțată în ședință publică, azi

18 februarie 2003.