ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 30 iunie 2025

Asupra recursului în casație de față:

În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele:

I. Hotărârea primei instanțe.

Prin sentința penală nr. 729 din 30.08.2024, pronunțată de Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, în temeiul art. 396 alin. (1) și (5) din C. proc. pen. rap. la art. 17 alin. (2) din C. proc. pen., cu referire la art. 16 alin. (1), lit. c) din C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului A., pentru săvârșirea infracțiunilor de tăiere fără drept de arbori și furt de arbori, prev. de art. 107 alin. (1), lit. d) și art. 109 alin. (1), lit. d) din Legea nr. 46/2008.

De asemenea, în temeiul art. 396 alin. (1) și (5) din C. proc. pen. rap. la art. 17 alin. (2) din C. proc. pen., cu referire la art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatului B., pentru săvârșirea infracțiunilor de tăiere fără drept de arbori și furt de arbori, prev. de art. 107 alin. (1), lit. d) și art. 109 alin. (1), lit. d) din Legea nr. 46/2008.

A fost respinsă acțiunea civilă formulată de Regia Națională a Pădurilor Romsilva prin Direcția Silvică Suceava - Ocolul Silvic Moldovița.

În temeiul art. 112 alin. (1) lit. c) din C. pen. s-a dispus restituirea către inculpatul A. a moto-fierăstrăului.

În temeiul art. 255 alin. (1) din C. proc. pen. s-a dispus restituirea către partea civilă Regia Națională a Pădurilor Romsilva prin Direcția Silvică Suceava - Ocolul Silvic Moldovița a cantității de 13,05 mc material lemnos.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen. onorariile apărătorilor desemnați din oficiu s-au avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această hotărâre judecătorească, prima instanță a reținut că, prin rechizitoriul nr. x/2018 din 26.05.2020 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Câmpulung Moldovenesc, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților A. și B., pentru săvârșirea infracțiunilor de tăiere fără drept de arbori, prev. de art. 107 alin. (1), lit. d) din Legea nr. 46/2008 și furt de arbori, prev. de art. 109 alin. (1), lit. d) din Legea nr. 46/2008, cu aplic. art. 38 alin. (1) din C. pen., constând în aceea că, la data de 05.01.2018, au tăiat fără drept zece arbori de pe raza parcelei împădurite U.P. III Rașca, u.a. 246C, Canton Silvic "Dubul", dintre care doi arbori de esență foioase, specia fag și opt arbori de esență rășinoase, specia molid, după care au sustras materialul lemnos, pe care l-au transportat în aval, în albia unui pârâu montan situat la baza parcelei sus-menționate, cauzând prin aceasta un prejudiciu de 16.698,18 RON, fiind depășit de 57,04 ori prețul unui metru cub de masă lemnoasă pe picior.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc la data de 03.06.2020, sub nr. x/2020.

Prin încheierea nr. 238 din 19.10.2020, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, administrării probelor și efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății cauzei.

Inculpații A. și B. nu au recunoscut comiterea faptelor, judecata desfășurându-se conform procedurii de drept comun. În scopul aflării adevărului, instanța a administrat proba testimonială, reaudiind martorii din lucrări și martorii propuși de apărare, precum și proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

Procedând la analiza actelor și lucrărilor dosarului, instanța de fond a reținut, sub aspectul situației factuale, că la data de 05.01.2018, în jurul orei 12:00, lucrătorii din cadrul secției 14 Poliție Rurală Vama au fost sesizați telefonic de către lucrătorii silvici din cadrul Ocolului Silvic Moldovița cu privire la faptul că numiții A. și B. se află pe raza cantonului silvic "Dubul", unde au tăiat fără drept mai mulți arbori pe care intenționează să-i sustragă. Având în vedere aceste împrejurări, lucrătorii de poliție însoțiți de mai mulți lucrători silvici, respectiv ing. C., ing. D., ing. E., pădurar F., pădurar G., ing. H., ing. I. și ing. J. s-au deplasat pe raza cantonului silvic "Dubul", parcela UP III, u.a. 246C, unde au fost constituite două echipe, prima formată din doi lucrători de poliție, ing. E. și ing. D., iar cea a doua dintr-un lucrător de poliție și ing. C., pădurar F., pădurar G., ing. H., ing. I. și ing. J.. La momentul identificării în fondul forestier, numitul B. trăgea material lemnos cu calul, având în mână o țapină, iar numitul A. avea în mână un topor.

Cu ocazia efectuării activității de cercetare la fața locului, în albia pârâului Medvejec, situat la baza parcelei UP III, u.a. 246C, a fost identificat un număr de 21 bușteni de esență rășinoase, toate piesele având lungimea de 4 m și totalizând cantitatea de 13,05 m

3

material lemnos care a fost predat în custodia pădurarului F.. De asemenea, a fost identificată o cărare de urme specifică, rezultată în urma târârii materialului lemnos, din albia pârâului Medvejec spre amonte, iar la o distanță de cca. 500 m au fost identificate mai multe cioate. La o distanță de cca. 100 m de cioatele sus-menționate, înspre vest, a fost găsit ascuns după o cioată un moto fierăstrău, bun care a fost ridicat de către lucrătorii de poliție.

Din cuprinsul procesului-verbal de cercetare la fața locului din data de 05.01.2018 a rezultat că în parcela UP III, u.a. 246C, pe raza cantonului silvic "Dubul", în albia unui râu forestier au fost identificate, depozitate într-o poziție neordonată, mai multe bucăți de lemn, de esență rășinoase, având lungimea de aproximativ 4 m, parte din acestea fiind efectiv în albia râului montan, iar parte din acestea fiind pe suprafața împădurită a parcelei numerotate 246C, având aceeași direcție de deplasare. De asemenea, având direcția spre amonte a parcelei 246C, a fost identificată o cărare de urme creată proaspăt prin tragerea la sol a materialului lemnos rotund și de picioarele unei cabaline, având montate la bază potcoave metalice. Conform aceluiași proces-verbal, în suprafața împădurită a parcelei 246C, prin partea vestică, au fost identificate două persoane de sex masculin însoțite de două cabaline, una dintre aceste având montate pe corp un ham din material tip piele, iar la partea de jos a acestuia, pe fiecare parte a corpului, lanțuri metalice, prinse de ham, având direcția spre partea din spate a animalului, la finalul fiecărui capăt al lanțului fiind prins un dispozitiv, tot metalic, având forma unei bare, denumit popular urciuc. De acest dispozitiv au fost identificate prinse două piese de lemn rotund, trase de cal, de aproximativ 4 m. Cele două persoane au fost identificate în persoana numiților A. și B.. În partea nordică a parcelei au fost identificate mai multe cioate, respectiv o cioată de esență tare, specia molid, având diametrul 48/40, o cioată cu diametrul de 72/70 cm, o cioată având înălțimea de aproximativ 1 m, cu diametrul de 16/16, o cioată având diametru de 23/24 cm, o cioată având diametrul 110/110 cm, o cioată cu diametrul de 71/71 cm, o cioată având diametrul de 130/130 cm, o cioată având diametrul de 56/56 cm, o cioată cu diametrul de 76/76 cm și o cioată cu diametrul de 86/90 cm. În albia pârâului Medvejec, situat la baza parcelei UP III, u.a. 246C, a fost identificat un număr de 21 de bușteni de esență rășinoase, toate piesele având lungimea de 4 m și totalizând cantitatea de 13,05 m

3

(având următoarele diametre: 40 cm, 45 cm, 52 cm, 41 cm, 31 cm, 47 cm, 43 cm, 25 cm, 40 cm, 46 cm, 42 cm, 49 cm, 44 cm, 32 cm, 34 cm, 30 cm, 40 cm, 40 cm, 55 cm, 40 cm, 49 cm, 33 cm, 39 cm) material lemnos, care a fost predat în custodia pădurarului F..

Fiind audiați în cursul urmăririi penale în calitate de suspect și de inculpat, numiții A. și B. s-au prevalat de dreptul de a nu da declarații, iar în fața instanței au arătat că nu recunosc faptele pentru care au fost trimiși în judecată.

Astfel, din depoziția martorului J. dată în cursul urmăririi penale a reieșit că, la data de referință, acesta se afla împreună cu numiții I., G., H. și lucrători din cadrul secției 14 Poliție Rurală Vama, iar în albia pârâului montan au găsit mai multe piese care păreau a fi trase cu un cal, existând urme specifice târârii lemnului la sol. Martorul a arătat că, la aproximativ 200 m de acel loc, i-au observat pe inculpații A. și B., care stăteau lângă un arbore, iar lângă aceștia se afla un cal care avea legate în spate două piese cu lungimea de aproximativ 4 m. La solicitarea organelor de poliție, cele două persoane au lăsat din mână toporul și țapina și au menționat că își recunosc fapta, respectiv că au tăiat doar câteva putregaiuri. Ulterior, inculpații au început să îi înjure pe numiții D. și C. și au indicat persoanelor prezente locul de unde au tăiat piesele respective de lemn, declarând că toate sunt putregaiuri. Martorul a mai arătat că urmele vizibile ale lemnului tras la sol au condus în albia pârâtului montan, unde se aflau numeroase piese de dimensiuni și lungimi diferite și că inculpatul B. s-a deplasat până la locul în care se afla cabalina care avea prinse cele două piese de lemn, cu scopul de a le duce în apropierea celorlalte din albia pârâului, lucru pe care l-a și făcut, împotriva avertizării date de organele de poliție. Lemnul prezenta urme specifice de tăiere cu un moto fierăstrău mecanic, iar din cioatele indicate, o parte aveau marcă silvică, fiind dintr-o partidă necontractată și neautorizată spre exploatare, iar o parte nu.

În același sens este și declarația martorului I. dată în cursul urmăririi penale, care a menționat, printre altele, că inculpații A. și B. au recunoscut faptele, însoțind lucrătorii de poliție în amonte, respectiv în locul indicat de aceștia ca fiind locul exact de unde au tăiat lemnul, indicând și locul pe unde au fost trase de cal piesele de lemn, până în albia pârâului montan, unde se aflau depozitate mai multe piese. Martorul a precizat că lucrătorii de poliție au ridicat și o drujbă care le aparținea inculpaților, că inculpatul B. a luat calul care avea prinse în spate două piese și le-a transportat lângă celelalte din albia râului, că inculpații au recunoscut la fața locului că au tăiat mai mulți arbori și că lemnul le aparține.

Aceleași aspecte esențiale au fost relatate și de către martorii G. și C.. În plus, martorul C. a adăugat că inculpatul B. a menționat că numitul K. a tăiat fără drept și a sustras material lemnos, că ulterior s-au deplasat pe proprietatea numitului L., unde se aflau trei piese de material lemnos, cel dintâi indicând o cioată despre care a menționat că de la nivelul aceleia ar fi provenit materialul lemnos.

Martorul F. a declarat în cursul urmăririi penale că inculpații A. și B. au menționat la fața locului că au tăiat niște putregaiuri și că a coborât împreună cu ceilalți colegi și lucrătorii de poliție pe urmele indicate de inculpați ca fiind locul pe unde au tras materialul lemnos tăiat, urme care duceau în albia unui pârâu montan, unde se aflau mai multe piese de material lemnos de dimensiuni și lungimi diferite.

Aceleași aspecte au fost susținute și de către martorii D., E. și H. în cursul urmăririi penale.

Martorul K. a declarat că deține mai multe suprafețe de pădure în zona Râșca, însă nu a tăiat niciodată vreun arbore din parcela x, UP3 Râșca.

Aceiași martori audiați în fața instanței nu au fost consecvenți în declarații, unele dintre acestea fiind vizibil diferite față de cele date la urmărirea penală (F.). Cu excepția martorului J., niciunul dintre martorii audiați în fața instanței nu a mai menționat că inculpații ar fi recunoscut că ei au tăiat acei arbori, indicând și cioatele, deși în declarațiile date în cursul urmăririi penale s-a precizat acest aspect. Totodată, în declarația dată în fața instanței, mai mulți martori au confirmat prezența unei persoane în preajmă, la fața locului și, cu toate acestea, acea persoană nu a fost audiată în cursul urmăririi penale în calitate de martor. Instanța a avut în vedere și faptul că toate persoanele audiate în calitate de martori sunt lucrători silvici. De altfel, așa cum au susținut și inculpații, instanța a constatat că niciunul dintre lucrătorii silvici audiați în calitate de martor nu a recunoscut sau nu a precizat cine ar fi măsurat cioatele din pădure.

Martorul F. a arătat în fața instanței de judecată că inculpații au menționat la acel moment că nu cunosc proveniența materialului lemnos din pădure, respectiv că inculpații au menționat că veneau de la un teren proprietatea lor, unde au făcut curățenie și de acolo proveneau bucățile de lemn care erau transportate de ei la acel moment. De asemenea, martorii din lucrări F., D. și C. au precizat în fața instanței că în zonă exista o partidă marcată și neautorizată, care nu era predată pentru exploatare, provenită din produse accidentale, rupturi de vânt, cu mențiunea că la fața locului erau arbori doborâți de vânt și tăiați. Este adevărat că a trecut o perioadă îndelungată de la data săvârșirii faptelor, însă având în vedere amploarea conflictului de la acel moment, instanța a apreciat că este aproape imposibil să nu se cunoască cine a măsurat acele cioate sau persoana în cauză să nu-și amintească.

Deopotrivă, instanța a reținut și declarația martorilor M., N., O., P., G. și Q.. Astfel, martorul Q. a menționat că s-a întâlnit cu inculpații din prezenta cauză când aceștia veneau de la islaz, dintr-o zonă numită Polonenca, unde aceștia au făcut curățenie și că aceștia aveau un cal la care erau atașate două bucăți de lemn verde, precum și uscături. Martorii M., N., O., P. și G. au confirmat cele susținute de inculpați, cum că în acea zi l-au ajutat pe tatăl lor, numitul G., la curățarea terenului pe care îl folosește, situat în zona Polonenca, respectiv o pășune învecinată cu proprietatea statului, confirmând totodată și existența doborâturilor de vânt din zonă. Cu privire la aspectele care au rezultat din depozițiile martorilor M., N., O., P., G. și Q., instanța a reținut că nu există niciun argument juridic pentru a nu da forță probantă acestora. A apreciat instanța ca fiind deosebit de importante primele depoziții date de persoanele implicate în legătură cu incidentul din data de 05.01.2018, însă s-a constatat că aceste declarații sunt în parte identice, pe șablon, cu foarte mici modificări.

Examinând materialul probator administrat, atât în cursul urmăririi penale, cât și în faza de judecată, instanța a constatat că în cauză nu există probe directe sau indirecte care să ducă la concluzia, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpații au săvârșit faptele pentru care au fost trimiși în judecată. În acest sens, s-a reținut că martorii audiați au confirmat existența faptelor de tăiere și sustragere ilegală de material lemnos, însă niciunul dintre aceștia și nicio altă probă nu fac certitudinea că aceste fapte au fost comise de inculpați. Or, sarcina probei săvârșirii infracțiunilor aparține organelor de urmărire penală și aceasta nu se poate realiza numai prin raportare la procesul-verbal de cercetare la fața locului și la declarațiile martorilor audiați în cursul urmăririi penale, martori care sunt lucrători silvici și care în fața instanței de judecată nu au dat declarații concludente, sub diferite pretexte. Totodată, instanța a avut în vedere că au fost calculate mai multe prejudicii și că există inadvertențe între prejudiciile calculate, respectiv cel indicat prin adresa nr. x/21.01.2019 și cel indicat ulterior . Deși s-a pus în vedere Direcției Silvice Suceava - Romsilva să indice de ce există sau de unde rezultă această diferență, instituția nu s-a conformat dispozițiilor instanței. Mai mult decât atât, împrejurarea că inculpații aveau asupra lor o drujbă și alte instrumente folosite în pădure nu conduce automat la concluzia că aceștia ar fi săvârșit cele două infracțiuni, având în vedere susținerile acestora, cum că ar fi făcut curat în pășunea aflată în apropierea terenului unde au fost surprinși.

Sub un alt aspect, s-a evidențiat că din planșele foto aflate la dosar a rezultat în mod neîndoielnic existența unor cioate de copaci care nu poartă urmă de tăiere cu drujba, ci par a fi provenite ca urmare a unor doborâturi accidentale (vânt, putregai, etc.), împrejurare care susține apărarea din perspectiva inexistenței infracțiunii prev. de art. 107 alin. (1), lit. d) din Codul silvic. De altfel, așa cum în mod corect au susținut și inculpații, legiuitorul folosește două tipuri de valori, respectiv valoarea prejudiciului produs, în cazul infracțiunii de tăiere de arbori, prev. de art. 107 din Legea nr. 46/2008 și valoarea materialului lemnos (valoarea totală a pagubei), în cazul infracțiunii de furt de arbori, prev. de art. 109 din același act normativ, distincții care nu s-au făcut de către organele de urmărire penală și de către organele silvice.

Așa cum s-a reținut și în minuta Întâlnirii președinților secțiilor Înaltei Curți de Casație și Justiție și curților de apel, tipicitatea celor două infracțiuni este determinată, printre altele, de repere diferite în privința rezultatului produs prin săvârșirea faptelor: valoarea prejudiciului produs, în cazul infracțiunii prevăzute de art. 107 din Legea nr. 46/2008, respectiv valoarea materialului lemnos sustras, în cazul infracțiunii prevăzute de art. 109 din aceeași lege, acestea nerezultând în mod expres din înscrisurile aflate la dosar.

Domeniul de aplicare al O.U.G. nr. 85/2006 în privința modalității de calcul prevăzute de dispozițiile art. 2 alin. (3) din acest act normativ este circumscris operațiunii de evaluare a pagubelor produse vegetației forestiere din păduri și din afara acestora, noțiunea de pagubă fiind echivalentă semantic celei de prejudiciu, utilizată de dispozițiile art. 107 din Legea nr. 46/2008, aspect care rezultă și din utilizarea noțiunilor de către legiuitor în aceeași accepțiune în alin. (2) - (22) ale art. 105 din aceeași lege. Or, trimiterea realizată de alin. (1) al acestui din urmă articol vizează exclusiv modalitatea de calcul al prejudiciului, în sensul de rezultat al infracțiunii descrise de art. 107. Noțiunea de pagubă este definită de art. 1 lit. a) din O.U.G. nr. 85/2006 ca fiind modificarea aspectului, a integrității fizice și/sau a caracteristicilor fiziologice ale arborelui/arborilor ori ale arboretului/plantației/regenerării naturale, după caz, rezultată prin tăierea, degradarea, distrugerea, scoaterea din rădăcini a arborilor, puieților sau lăstarilor, tăierea crăcilor arborilor în picioare, urmate ori nu de însușirea acestora, în condiții ilegale.

Prin urmare, legiuitorul asociază noțiunea în discuție cu faptele de tăiere, degradare, distrugere, scoatere din rădăcini a arborilor, puieților sau lăstarilor sau de tăiere a crăcilor arborilor în picioare, respectiv cu modalitățile elementului material al infracțiunii prevăzute de art. 107 din Legea nr. 46/2008, indiferent de realizarea elementului material al infracțiunii prevăzute de art. 109 din aceeași lege, după cum rezultă din precizarea expresă a legiuitorului în partea finală a definiției legale. De altfel, faptul că modalitatea de calcul a prejudiciului este proprie doar infracțiunii prevăzute de art. 107 rezultă și din preambulul O.U.G. nr. 85/2006, scopul actului normativ fiind acela al prevenirii și combaterii tăierilor.

A mai reținut instanța că în actul de sesizare a instanței și în celelalte acte întocmite în cauză nu s-a menționat care este valoarea prejudiciului produs în cazul infracțiunii de tăiere de arbori reținute în cazul inculpaților și care este valoarea materialului lemnos sustras în cazul infracțiunii de furt de arbori. Deosebit de inadvertențele existente între declarațiile martorilor, instanța a constatat că există inadvertențe și între diametrele cioatelor identificate și diametrele pieselor de lemn identificate în teren (nu există diametre de 130, 110, 70, 34, 86, 56, 76, 90 cm, cum în mod corect au arătat și inculpații). Pe de altă parte, instanța a avut în vedere că piesele de lemn tăiate, aflate în pădure pe poziție și care nu au fost mutate, nu fac obiectul infracțiunii de furt de arbori și că prin adresa nr. x/21.01.2019, precum și prin adresele ulterioare înaintate de Direcția Silvică Suceava - Ocolul Silvic Moldovița s-a calculat un volum abstract de 23,198 m

3

, dublu aproape față de valoarea materialului lemnos identificat la fața locului, de 13,05 m

3

, inadvertențe care creează dubii și susțin apărarea inculpaților.

Având în vedere aspectele expuse anterior s-a constatat că organele de urmărire penală nu au administrat probe suficiente din care să rezulte că inculpații au săvârșit infracțiunile reținute în sarcina lor. Pentru a se putea dispune condamnarea inculpaților, era necesară identificarea de probe, din care să rezulte cu certitudine persoanele care au tăiat și sustras materialul lemnos provenind de la cei 10 arbori, precum și activitatea infracțională desfășurată de fiecare inculpat în parte. Este cert faptul că inculpații au tăiat și au sustras material lemnos, însă probele administrate nu dovedesc, în niciun mod, activitatea infracțională desfășurată de fiecare inculpat în parte, locul de unde provine materialul lemnos cu care au fost surprinși inculpații și modul cum a fost calculat prejudiciul, existând dubii și cu privire la prejudiciul produs și la valoarea materialului lemnos.

În acest sens, contrar susținerilor reprezentantului Ministerului Public furnizate cu ocazia dezbaterilor pe fondul cauzei, instanța a reținut că nu se impune condamnarea inculpaților, dat fiind că potrivit art. 103 alin. (2) din C. proc. pen., în luarea deciziei asupra existenței infracțiunii și a vinovăției inculpatului, instanța hotărăște motivat, cu trimitere la toate probele evaluate, condamnarea dispunându-se doar atunci când instanța are convingerea că acuzația a fost dovedită dincolo de orice îndoială rezonabilă.

Conchizând, instanța a reținut că, în prezenta cauză, probele în acuzare nu au un caracter cert și nu sunt apte să întemeieze convingerea acesteia asupra existenței faptelor reținute în sarcina inculpaților, motiv pentru care, în virtutea caracterului lor incomplet și care lasă loc nesiguranței, se impune a se da, în continuare, eficiență principiului in dubio pro reo, reglementat de o manieră imperativă în cuprinsul dispozițiilor art. 4 alin. (2) din C. proc. pen., în sensul că după administrarea întregului probatoriu, orice îndoială în formarea convingerii organelor judiciare se interpretează în favoarea suspectului sau inculpatului.

Pe cale de consecință, instanța a reținut incidența dispozițiilor art. 16 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., dat fiind că se conturează un impediment în exercitarea acțiunii penale față de inculpații B. și A.. Or, din moment ce realitatea obiectivă expusă de către reprezentantul Ministerului Public în cuprinsul rechizitoriului nu concordă cu cea pe care o înfățișează realitatea reconstituită ideologic cu ajutorul probelor, instanța a dispus achitarea inculpaților pentru săvârșirea infracțiunilor deduse judecății.

Față de această soluție, instanța a respins acțiunea civilă formulată în cauză, ca neîntemeiată.

II. Decizia instanței de apel.

Împotriva acestei hotărâri judecătorești au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpulung Moldovenesc și partea civilă Direcția Silvică Suceava - Ocolul Silvic Moldovița prin reprezentantul legal R..

Calea ordinară de atac introdusă de către unitatea de parchet a vizat nelegalitatea și netemeinicia sentinței penale apelate în ceea ce privește soluția de achitare a inculpaților A. și B. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de tăiere fără drept de arbori, prev. de art. 107 alin. (1), lit. d) din Legea nr. 46/2008 și furt de arbori, prev. de art. 109 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008. Parchetul a apreciat că din întregul ansamblu probator administrat în cauză rezultă cu certitudine vinovăția inculpaților în comiterea faptelor ilicite deduse judecății, iar instanța de fond, în mod absolut arbitrar, nu a avut în vedere declarațiile date de un număr extrem de mare de martori pe parcursul urmăririi penale doar din cauza faptului că, pe parcursul cercetării judecătorești, aceștia nu au mai putut relata cu la fel de multă acuratețe fapte petrecute cu aproximativ trei ani înainte de data audierii. De asemenea, referitor la martorul F., judecătorul fondului nu a ținut seama de împrejurarea că, la data audierii în cursul urmăririi penale, sus-numitul deținea calitatea de funcționar public, însă la momentul audierii în fața instanței, acesta era destituit din funcție, întrucât a fost condamnat la pedeapsa închisorii pentru săvârșirea unor infracțiuni. Prin urmare, conduita martorului de a-și nuanța declarațiile în așa fel încât depoziția să fie favorabilă inculpaților este oarecum previzibilă. În plus, cu ocazia audierii în fața instanței de judecată, toți martorii au precizat că au spus adevărul cu ocazia audierii în faza de urmărire penală și își mențin declarațiile date în cauză. Totodată, unitatea de parchet a argumentat că, în mod inexplicabil, instanța nu a avut în vedere prezența, în imediata apropiere a cioatelor, a unui moto fierăstrău despre care inculpații au afirmat că le aparține, în condițiile în care arborii aveau urme de tăiere proaspătă cu un moto fierăstrău mecanic.

În mod similar, partea civilă Direcția Silvică Suceava - Ocolul Silvic Moldovița prin reprezentantul legal R. a criticat hotărârea judecătorească pronunțată de prima instanță pentru motive de nelegalitate și netemeinicie în ceea ce privește soluția de achitare a inculpaților, considerând că probatoriul a fost legal și loial administrat, atât în cursul urmăririi penale, cât și al judecății cauzei. În acest sens, s-a evidențiat că, deși instanța a reținut că nu există niciun argument juridic pentru a nu da forță probantă depozițiilor martorilor M., N., O., P. și G., aceasta nu a acordat forță probantă celorlalte persoane audiate în calitate de martor, întrucât sunt lucrători silvici, iar declarațiile sunt în parte identice, cu foarte mici modificări. Or, aceștia au fost prezenți efectiv la fața locului și nu sunt rude între ei. Mai mult decât atât, în considerentele sentinței penale atacate s-a reținut că este cert că inculpații au tăiat și au sustras material lemnos, însă probele administrate nu dovedesc acestea. Prin urmare, atâta vreme cât judecătorul fondului a avut această convingere, soluția pronunțată ulterior apare ca fiind nejustificată prin prisma motivării. Relativ la prejudiciul cauzat prin comiterea faptelor, partea civilă a arătat că prima instanță a fost în eroare cu privire la calculul sumei pentru care s-a realizat constituirea de parte civilă, întrucât aceasta a interpretat greșit actul dedus judecății. În acest sens, în Fișa de calcul a valorii pagubelor produse prin faptele constatate la data de 05.01.2018, Anexa 1, valoarea materialului lemnos sustras este de 9.354,72 RON, valoarea funcțiilor pădurii nerealizate este de 4.677,36 RON, la care se adaugă TVA 19%, respectiv 2666,09 RON, rezultând în final o valoare a prejudiciului de 16.698,18 RON. De altfel, instanța nu a luat în considerare nici diametrele cioatelor rezultate în urma tăierilor ilegale, atribuindu-le eronat pieselor de lemn identificate în teren, rezultate în urma secționării trunchiurilor de arbori tăiați ilegal și nici volumul rezultat din tăierea ilegală a celor 10 arbori determinat prin calculul volumului la cioată (23,198 m

3

) față de volumul pieselor găsite la fața locului (13,05 m

3

), considerându-le ca fiind o inadvertență.

Prin decizia penală nr. 402 din data de 03 aprilie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția Penală și pentru Cauze, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen. au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpulung Moldovenesc și partea civilă Direcția Silvică Suceava - Ocolul Silvic Moldovița împotriva sentinței penale nr. 729 din 30.08.2024 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc.

S-a desființat, în totalitate, sentința penală apelată și, în rejudecare:

În baza art. 396 alin. (5) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1), lit. b) teza I din C. proc. pen., au fost achitați inculpații A. și B., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de tăiere fără drept de arbori, prev. de art. 107 alin. (1), lit. d) din Legea nr. 46/2008, cu aplicarea art. 5 din C. pen.

În baza art. 25 alin. (5) din C. proc. pen. a fost lăsată nesoluționată acțiunea civilă formulată de partea civilă Direcția Silvică Suceava - Ocolul Silvic Moldovița.

În baza art. 109 alin. (1), lit. d) din Legea nr. 46/2008, cu aplicarea art. 5 din C. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt de arbori.

În baza art. 91 din C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului.

În baza art. 92 alin. (1) din C. pen. s-a stabilit un termen de încercare de 4 ani.

În baza art. 93 alin. (1) din C. pen. a fost obligat inculpatul ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Suceava, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2), lit. b) din C. pen. s-a impus inculpatului să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen. inculpatul A. va presta o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă de 60 de zile, în cadrul Primăriei Câmpulung Moldovenesc sau Primăriei comunei Moldovița, jud. Suceava.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 din C. pen., respectiv dacă pe parcursul termenului de supraveghere, cu rea-credință, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse ori stabilite de lege, instanța revocă suspendarea și dispune executarea pedepsei.

În baza art. 109 alin. (1), lit. d) din Legea nr. 46/2008, cu aplicarea art. 5 din C. pen., a fost condamnat inculpatul B., la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt de arbori.

În baza art. 91 din C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului.

În baza art. 92 alin. (1) din C. pen. s-a stabilit un termen de încercare de 4 ani.

În baza art. 93 alin. (1) din C. pen. a fost oblitat inculpatul ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Suceava, la datele fixate de acesta;

b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

d) să comunice schimbarea locului de muncă;

e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2), lit. b) din C. pen. s-a impus inculpatului să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen. inculpatul B. va presta o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă de 60 de zile, în cadrul Primăriei Câmpulung Moldovenesc sau Primăriei comunei Moldovița, jud. Suceava.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 din C. pen., respectiv dacă pe parcursul termenului de supraveghere, cu rea-credință, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse ori stabilite de lege, instanța revocă suspendarea și dispune executarea pedepsei.

În baza art. 112 alin. (1), lit. b) din C. pen. s-a dispus confiscarea specială a moto fierăstrăului.

În baza art. 255 alin. (1) din C. proc. pen. s-a restituit persoanei vătămate Direcția Silvică Suceava - Ocolul Silvic Moldovița cantitatea de 13,05 mc material lemnos.

În baza art. 274 alin. (1) din C. proc. pen. a fost obligat fiecare dintre inculpații A. și B. la plata sumei de câte 1.000 RON către stat cu titlu de cheltuieli judiciare în primă instanță (din care suma de câte 200 RON reprezintă cheltuieli aferente fazei de urmărire penală și se vor achita în contul Ministerului Public).

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen. cheltuielile judiciare din apel rămân în sarcina statului.

Pentru a decide astfel, instanța de apel, verificând sentința penală atacată pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, în raport, cu criticile formulate, dar și sub toate aspectele de fapt și de drept, în limitele prevăzute la art. 417 alin. (2) din C. proc. pen., a constatat următoarele:

Din procesul-verbal de sesizare din oficiu, procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante și procesul-verbal de cercetare la fața locului rezultă în mod cert că, la data de 05.01.2018, în jurul orei 12:00, lucrătorii din cadrul secției 14 Poliție Rurală Vama au fost sesizați telefonic de către lucrătorii silvici din cadrul Ocolului Silvic Moldovița cu privire la faptul că numiții A. și B. se află pe raza cantonului silvic "Dubul", unde au tăiat fără drept mai mulți arbori pe care intenționează să-i sustragă.

La fața locului, atât organele de poliție, cât și lucrătorii silvici, au constatat că în albia pârâului Medvejec, situat la baza parcelei UP III, u.a. 246C, au fost identificați un număr de 21 de bușteni de esență rășinoase, toate piesele având lungimea de 4 m și totalizând cantitatea de 13,05 m

3

(având următoarele diametre: 40 cm, 45 cm, 52 cm, 41 cm, 31 cm, 47 cm, 43 cm, 25 cm, 40 cm, 46 cm, 42 cm, 49 cm, 44 cm, 32 cm, 34 cm, 30 cm, 40 cm, 40 cm, 55 cm, 40 cm, 49 cm, 33 cm, 39 cm), material lemnos care a fost predat în custodia pădurarului F.. De asemenea, a fost identificată o cărare de urme specifică, rezultată în urma târârii materialului lemnos, din albia pârâului Medvejec spre amonte, iar la o distanță de cca. 500 m au fost identificate mai multe cioate. La o distanță de cca. 100 m de cioatele sus-menționate, înspre vest, a fost găsit ascuns după o cioată un moto fierăstrău, bun care a fost ridicat de către lucrătorii de poliție și cu privire la care inculpații au recunoscut că le aparține. În partea nordică a parcelei au fost identificate mai multe cioate, respectiv o cioată specia molid având diametrul 48/40, o cioată cu diametrul de 72/70 cm, o cioată având înălțimea de aproximativ 1 m, cu diametrul de 16/16, o cioată având diametru de 23/24 cm, o cioată având diametrul 110/110 cm, o cioată cu diametrul de 71/71 cm, o cioată având diametrul de 130/130 cm, o cioată având diametrul de 56/56 cm, o cioată cu diametrul de 76/76 cm și o cioată cu diametrul de 86/90 cm.

În suprafața împădurită a parcelei 246C, prin partea vestică, au fost identificate două persoane de sex masculin însoțite de două cabaline, una dintre acestea având montate pe corp un ham din material tip piele, iar la partea de jos a acestuia, pe fiecare parte a corpului, lanțuri metalice, prinse de ham, având direcția spre partea din spate a animalului, la finalul fiecărui capăt al lanțului fiind prins un dispozitiv, tot metalic, având forma unei bare, denumit popular urciuc. De acest dispozitiv au fost identificate prinse două piese de lemn rotund, trase de cal, de aproximativ 4 m. Cele două persoane au fost identificate în persoana numiților A. și B.. La momentul identificării în fondul forestier, numitul B. trăgea material lemnos cu calul, având în mână o țapină, iar numitul A. avea în mână un topor.

Toate aceste aspecte rezultă indubitabil din constatările nemijlocite ale organelor de cercetare penală și ale organelor silvice, nefiind contestate în esență nici de către inculpați. Aceștia au refuzat să semneze procesele-verbale de constatare a infracțiunii flagrante și de cercetare la fața locului, în cuprinsul ambelor acte consemnându-se, sub semnătura a 3 organe de cercetare penală și a 8 lucrători silvici, că inculpații au recunoscut săvârșirea faptelor.

În același sens au fost și declarațiile martorilor audiați în cursul urmăririi penale, respectiv martorii D., E., H., J., I., G. și C., toți aceștia indicând în esență că cei doi inculpați depistați la fața locului au recunoscut verbal săvârșirea faptelor, în fața lucrătorilor silvici și de poliție.

În cursul urmăririi penale, ca și în fața instanțelor de fond și de apel, inculpații A. și B. s-au prevalat de dreptul de a nu da declarații, formulând apărări prin intermediul avocatului ales. În esență, au susținut că la data respectivă s-au deplasat în zona Polonenca, unde familia lor avea un teren în proprietate, unde au făcut curățenie și au fost depistați pe drumul de întoarcere în timp ce transportau către domiciliu două bucăți de lemn din proprietatea lor, uscături. În acest sens, prima instanță a reținut declarațiile martorilor M., N., O., P. și G., cu mențiunea că nu există niciun argument juridic pentru a nu da forță probantă acestora.

Curtea a reținut că toți acești martori au fost audiați în anul 2023 sau chiar începutul anului 2024 (deci la aproximativ 6 ani de la data faptelor) și declarațiile lor sunt flagrant contrazise de restul probatoriului administrat. Astfel, martorul M. a arătat că terenul ar fi fost curățat de copaci mici, târș, mesteceni, plopi, P. a arătat că frații săi (cei doi inculpați) au plecat transportând două bucăți de uscături, în același sens fiind și declarațiile lui G., O. și N. . Însă, din simpla examinare a fotografiilor ce însoțesc procesul-verbal de cercetare la fața locului (foto 21-23, f.47, 48 ds.up) se poate lesne observa, chiar fără a avea cunoștințe silvice, că cele două bucăți transportate de calul inculpaților sunt din lemn de dimensiuni mari, lemn gros, tăiat și fasonat recent prin tăierea crengilor laterale, nefiind uscături. De asemenea, în condițiile în care inculpații ar fi transportat într-adevăr lemn de la terenul proprietatea lor și nu din tăieturile identificate la fața locului (în ciuda tuturor inadvertențelor din declarațiile martorilor), este inexplicabil de ce la aproximativ 100 m de cioate, ascuns după un arbore, a fost identificat fierăstrăul mecanic proprietatea inculpatului A. (indiferent dacă acesta era funcțional sau nu) - dacă inculpații doar se deplasau în zona respectivă ar fi trebuit să aibă fierăstrăul mecanic asupra lor, nu doar țapina și toporul.

În ceea ce privește declarațiile martorilor din lucrări, prima instanță le-a înlăturat în totalitate, reținând în esență că nu au fost consecvenți în declarații, unele dintre acestea fiind vizibil diferite față de cele date la urmărirea penală, că toate persoanele audiate în calitate de martori sunt lucrători silvici, că declarațiile inițiale sunt foarte asemănătoare și că niciunul dintre lucrătorii silvici audiați în calitate de martor nu a recunoscut sau nu a precizat cine ar fi măsurat cioatele din pădure.

Curtea a reținut că cercetarea judecătorească în fața instanței de fond a durat 3 ani și jumătate, interval de timp în care martorii din lucrări au fost audiați și reaudiați (unii chiar de 3 ori, ca urmare a schimbării succesive a judecătorului titular de complet și interpretării cauzelor Curții Europene a Drepturilor Omului Beraru și Cutean împotriva României), astfel că unele inadvertențe față de susținerile inițiale sunt explicabile, cu atât mai mult cu cât martorii au indicat că își mențin declarațiile inițiale din cursul urmăririi penale, fiind date mai aproape de săvârșirea faptelor.

Este de asemenea adevărat că în fața instanței martorii nu au putut indica în mod cert cine a măsurat cioatele în pădure, însă instanța de apel a constatat că acest aspect are o valoare probatorie redusă în ansamblul circumstanțelor cauzei - dimensiunile acestora sunt expres consemnate în actele de constatare, semnate de toți lucrătorii de poliție și silvici prezenți, măsurătorile sunt fotografiate în planșele foto, iar chiar inculpații și-au formulat apărările pornind de la aceste măsurători și lipsa de corespondență între dimensiunile cioatelor și lemnul identificat în albia pârâului. De altfel, la fotografia nr. 30 este surprinsă în mod clar persoana care face măsurătorile, astfel că în măsura în care ar fi prezentat relevanță această chestiune de fapt, ar fi putut fi lesne clarificată.

În ceea ce privește caracterul stereotip al declarațiilor din cursul urmăririi penale, Curtea a reținut că toți martorii au participat la aceeași constatare la fața locului, au observat aceleași împrejurări și aveau într-adevăr cu toții calitatea de lucrători silvici, fiind audiați la intervale de timp reduse după săvârșirea faptei (februarie, aprilie 2018 sau iulie 2019), astfel că este firesc ca declarațiile să se coroboreze.

În ceea ce privește declarația martorului F., curtea a constatat că procurorul de ședință de la instanța de fond a considerat mincinoasă declarația acestuia încă de la momentul primei audieri în fața instanței de fond (14.12.2021 - f. x v.1 ds.fd) și s-a sesizat sub aspectul infracțiunii de mărturie mincinoasă. În cuprinsul motivelor de apel, Parchetul a indicat că la data audierii în cursul urmăririi penale martorul deținea calitatea de funcționar public, însă la momentul audierii în fața instanței de fond era destituit din funcție, întrucât a fost condamnat la pedeapsa închisorii pentru săvârșirea unor infracțiuni.

În fața instanței de apel, martorul F. a indicat că își menține declarațiile date anterior, a confirmat în linii mari situația de fapt menționată în actele de constatare, cu câteva excepții semnificative: inculpații ar fi susținut verbal încă de atunci că veneau din zona Polonenca, fierăstrăul mecanic ar fi fost găsit chiar lângă ei, iar cărarea de urme de la pârâu în sus către locul unde au fost găsite cioatele tăiate într-adevăr recent, continua mai departe.

Instanța de apel a constatat că toate aceste afirmații sunt flagrant contrazise de actele de constatare la fața locului, ca și de declarațiile tuturor celorlalți lucrători silvici prezenți la fața locului. Astfel, în măsura în care în procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante și procesul-verbal de cercetare la fața locului ar fi consemnate în mod eronat, în defavoarea inculpaților, cel puțin două aspecte extrem de importante (locul găsirii drujbei și continuarea cărării de urme dincolo de cioate), este inexplicabil de ce inculpații nu au efectuat vreo mențiune în cuprinsul actelor de constatare la întocmirea cărora au fost prezenți, de ce nu s-au apărat în acest sens timp de mulți ani, de ce niciunul dintre ceilalți 7 lucrători silvici și 3 polițiști care au semnat actele nu a mai constatat aceeași împrejurare sau de ce nici chiar martorul, în declarațiile anterioare, nu a relatat aceleași împrejurări. De exemplu, în precedenta declarație, la data de 05.07.2023, în fața instanței de fond, martorul a indicat doar că a fost găsită o drujbă ce a fost pusă în mașina sa, că inculpații ar fi susținut că vin dintr-o pășune din apropiere, fără a preciza nimic despre continuarea urmelor mai sus de cioate. De asemenea, în prima declarație susținută în fața instanței (la data de 14.12.2021- f. x v.1 ds.fd.) martorul, fiind întrebat în mod expres, a spus că nu își aduce aminte dacă cei doi aveau obiecte cu care să taie lemnul.

Declarațiile martorilor D. și C., audiați inclusiv în fața instanței de apel, au confirmat situația de fapt reținută prin rechizitoriu, arătând într-adevăr că nu-și mai amintesc anumite împrejurări: cine a ajuns primul la fața locului, cine a măsurat cioatele, dacă s-a făcut o corespondență între cioate și lemnul din pârâu, ce s-a întâmplat cu lemnul sau ce ar fi declarat inculpații în momentul respectiv (cu mențiunea că martorul C. a indicat în toate declarațiile că inculpații au recunoscut atunci verbal că sunt autorii tăierilor). Instanța de apel a considerat că este explicabilă uitarea acestor amănunte de către martori, având în vedere intervalul mare de timp scurs și împrejurarea că toate aceste detalii nu țin de întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunilor silvice constatate, ci sunt chestiuni conexe. Însă, aspectele esențiale ale acuzației au fost confirmate inclusiv în fața instanței de apel, după aproape 7 ani: că inculpații au fost identificați pe cărarea de urme între cioate și pârâu, în timp ce transportau material lemnos, că urmele de tăiere erau recente și că a fost găsită drujba inculpaților sus în apropierea cioatelor, ascunsă între crengi.

Împrejurarea că martorii nu-și mai amintesc în prezent toate detaliile este explicabilă și prin împrejurarea că la data respectivă s-a declanșat un conflict mai amplu între cei doi inculpați și o parte a lucrătorilor silvici. Astfel, prin sentința penală nr. 115/2019 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc, definitivă prin decizia penală nr. 819/2019 a Curții de Apel Suceava, inculpații au fost condamnați fiecare la pedeapsa rezultantă de 1 an, 9 luni și 10 zile închisoare, în condițiile art. 91 din C. pen., sub aspectul săvârșirii a câte două infracțiuni de ultraj, persoane vătămate fiind D. și C..

Inculpații au mai invocat împrejurarea că prejudiciul de 23,198 m

3

a rezultat în urma măsurării diametrului cioatelor identificate în pădure, în urma aplicării formulei cuprinse în O.U.G. nr. 85/2006, fiind vorba de un volum teoretic, în timp ce cantitatea de material lemnos efectiv descoperită în albia pârâului Medvejeg a fost de 13,05 m

3

. De asemenea, s-a arătat că nu a fost efectuată o corespondență între dimensiunile cioatelor tăiate din pădure și cele ale lemnului identificat în pârâu, astfel că piesele de lemn având diametrul 130 cm, 110 cm, 70 cm, 34 cm, 86 cm, 56 cm, 76 cm și 90 cm nu se regăsesc între cele identificate în pădure sau în albia pârâului Medvejeg.

Curtea a reținut că infracțiunea de tăiere de arbori reținută și dovedită în sarcina inculpaților are în vedere tăierea unui număr de 10 arbori, ale căror cioate au fost identificate la fața locului și ale căror diametre au fost măsurate conform celor menționate în procesul-verbal de constatare a infracțiunii flagrante și în procesul-verbal de cercetare la fața locului (la acesta din urmă fiind anexate și fotografii ale măsurătorilor efectuate, fotografiile nr. 28-37). De asemenea, conform reglementărilor succesive specifice, volumul lemnului tăiat fără drept este într-adevăr unul teoretic și nu măsurat efectiv (fiind de altfel imposibil din punct de vedere practic să se calculeze volumul unui arbore din pădure), dar care rezultă din anexe ale actelor normative în materie - Anexa 1 la O.U.G. nr. 85/2006, în vigoare la data săvârșirii faptei, respectiv Anexa 3 la Legea nr. 331/2024, în vigoare în prezent. De altfel, în mod evident, volumele stabilite de legiuitor raportat la diametrele arborilor tăiați sunt identice în cele două acte normative. În ceea ce privește împrejurarea că nu rezultă decât o corespondență parțială între dimensiunile cioatelor tăiate din pădure și cele ale lemnului identificat în pârâu, Curtea a constatat că o parte din arborii tăiați erau încă în integralitate la fața locului și nu fuseseră încă fasonați și tăiați la dimensiuni de 4 metri (așa cum se observă din fotografiile nr. 9, 10 și 12).

Împrejurarea că arborii tăiați erau parțial sau în totalitate marcați silvic în vederea exploatării de către o terță societate nu prezintă relevanță sub aspectul întrunirii elementelor constitutive ale infracțiunilor reținute, legiuitorul nefăcând vreo distincție sub acest aspect. Astfel, infracțiunea de tăiere de arbori face referire, în toate reglementările succesive de la data săvârșirii infracțiunii și până în prezent, la tăierea de arbori fără drept. Or, din probatoriul administrat, a rezultat în mod evident că inculpații nu aveau vreun drept de a tăia arborii respectivi - terenul făcea parte din fondul forestier național, nu era proprietatea lor, iar exploatarea încă nu începuse și oricum nu ei erau îndreptățiți să-i recolteze, ci societatea ce câștigase respectivul contract (de altfel unii martori au și indicat că ulterior materialul lemnos recuperat a fost livrat societății ce desfășura exploatarea).

Însă, prezintă relevanță împrejurarea că cel puțin o parte dintre arborii tăiați (de exemplu, în mod evident fotografiile nr. 6-10 și 20 din anexele la procesul-verbal de cercetare la fața locului) erau deja scoși din rădăcini ca urmare a unor împrejurări străine de implicarea inculpaților. Textul de lege ce incriminează infracțiunea de tăiere fără drept de arbori (și în acest caz, în toate reglementările succesive de la data săvârșirii infracțiunii și până în prezent) pedepsește "tăierea, ruperea, distrugerea, degradarea ori scoaterea din rădăcini, fără drept, de arbori" și nicio dispoziție legală nu are în vedere ipoteza în care arborii erau deja scoși din rădăcini sau rupți, iar ulterior sunt tăiați de către inculpați. De altfel, chiar martorii lucrători silvici au indicat în mod constant că la locul în care a fost identificată tăierea erau și copaci din doborâturi - "nu rețin dacă lemnul tăiat era tot din doborâturi sau era și de pe picior" (declarație martor D., f. x verso ds.apel). Totodată, examinând fotografiile de la fața locului, atât o parte a celor ce surprind în general zona tăierilor (fotografiile nr. 6-10 și 20) cât și fotografiile cioatelor identificate (fotografiile nr. 27 ș.u.), este evident că o parte importantă a tăierilor efectuate de inculpați a privit arbori rupți sau doborâți. Multe dintre cioatele fotografiate sunt surprinse în plan extrem de apropiat și nu se poate observa dacă provin din tăieri de pe picior sau nu, însă în cazul trunchiurilor de copac la care se vede în mod evident o despicătură (fotografiile nr. 32-34), sau chiar rădăcinile (fotografia nr. 35), or arborele este rupt (fotografia nr. 30), este evident c