ÎCCJ, decizie (scj.ro #197537)

Recurs în casație. Cazul prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. Infracțiuni silvice. Urmarea imediată

Cuprins pe materii:

Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Căile extraordinare de atac. Recursul în casație

Drept penal. Partea Specială. Legi speciale. Codul silvic

Indice alfabetic:

-  drept procesual penal

- recurs în casație

- drept penal

Legea nr. 46/2008,

art. 107 alin. (1), art. 109 alin. (1)

C. proc. pen.,

art. 438 alin. (1) pct. 7

Prin prisma cazului prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., Înalta Curte analizează doar dacă fapta pentru care s-a dispus condamnarea este prevăzută de legea penală, indiferent de calificarea ei corectă în drept, cazul de recurs menționat putând fi folosit doar pentru a analiza dacă fapta iese din sfera ilicitului penal.

Diferența de reglementare a urmării imediate ca element în conținutul infracțiunilor silvice prevăzute de art. 109 alin. (1) din Legea nr.46/2008, ori prevăzute de art. 107 alin. (1) din Legea nr.46/2008, nu atrage incidența cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din Codul de procedură penală decât dacă valoarea materialului lemnos sustras este sub valoarea prevăzută de art. 109 alin. (1) lit. a) din Legea nr.46/2008 ori dacă valoarea prejudiciului produs este sub valoarea prevăzută de art.107 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 46/2008. Odată ce limita este atinsă, fapta este prevăzută de legea penală.

I.C.C.J, Secția penală, decizia nr. 211/RC din 3 mai 2022

Prin sentința penală nr. x din 24.06.2021 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc pronunțată în dosarul nr. x/206/2019, printre altele, s-au dispus următoarele:

În baza art. 67 alin. (1) din Codul penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din Codul penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de 2 ani. În temeiul art. 65 alin. (1) din Codul penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din Codul penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

Totodată, a fost condamnat inculpatul A la o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de furt de arbori, prevăzut de art. 109 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 (faptă săvârșită la data de 09 iulie 2016).

În baza art. 67 alin. (1) din Codul penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din Codul penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de 2 ani. În temeiul art. 65 alin. (1) din Codul penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din Codul penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

În baza art. 38 alin. (1) din Codul penal, s-a constatat că infracțiunile au fost săvârșite în concurs real și, în temeiul art. 39 alin. (1) lit. b)  din Codul penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, la care s-a adăugat sporul de o treime din pedeapsa de 2 ani închisoare (anume 8 luni), rezultând pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare.

În raport cu art. 45 alin. (3) lit. a) și alin. (5) din Codul penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării, pe o durată de 2 ani, a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din Codul penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat. S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie, pe lângă pedeapsa principală rezultantă, a interzicerii exercitării, cu titlu de pedeapsă accesorie, a drepturilor prevăzut de art. 66 alin. (1) lit. a), b) din Codul penal, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

În baza art. 91 din Codul penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și s-a stabilit un termen de supraveghere de 4 ani, conform dispozițiilor art. 92 din Codul penal. În baza art. 93 alin. (1) din Codul penal, a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Suceava la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din Codul penal, s-a impus inculpatului să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către serviciul de probațiune sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate. În temeiul art. 93 alin. (3) din Codul penal, s-a stabilit că, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Primăriei Moldovița sau Primăriei Vatra Moldoviței, pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.

În baza art. 404 alin. (2) Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului cu privire la dispozițiile art. 96 din Codul penal referitoare la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 404 alin. (2) Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatului că în cazul în care nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse prin prezenta hotărâre, instanța va revoca suspendarea și va dispune executarea pedepsei închisorii.

În baza art. 19, art. 25 alin. (1) și 397 alin. (1) din Codul de procedură penală raportat la art. 8 din O.U.G. nr. 85/2006, art. 33 din Legea nr. 46/2008, s-a admis acțiunea civilă exercitată în cadrul procesului penal și, în consecință, au fost obligați inculpații să plătească, în solidar, părții civile Direcția Silvică Suceava - Ocolul Silvic Moldovița, suma de 37.972,91 lei cu titlu de despăgubiri.

Pentru a hotărî astfel, analizând actele și lucrările dosarului, Judecătoria Câmpulung Moldovenesc a reținut că fapta coinculpaților A, B, C și D care, la data de 09 iulie 2016, au tăiat fără drept, din fondul forestier U.P. III Rașca, u.a. 230 B, canton silvic nr. 12 „Dubul”, în locul numit „Dubuleț” din cadrul Ocolului Silvic Moldovița, un număr de 19 arbori specia molid și brad, de diferite dimensiuni, esență rășinoase, care nu purtau marcă silvică de tăiere, volumul total al arborilor în cauză fiind de 55,423 metri cubi, depășind de 275,2 ori prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, rezultând un prejudiciu total de 37.972,91 lei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tăiere fără drept de arbori, prevăzută de art. 107 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic.

Sub aspectul laturii obiective, s-a reținut că elementul material al infracțiunii prevăzute de art. 107 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic constă în tăierea de arbori, în prezenta cauză coinculpații A, B, C și D procedând împreună la tăierea unui număr de 19 arbori specia molid și brad, de diferite dimensiuni, esență rășinoase, din fondul forestier U.P. III Rașca, u.a. 230 B, canton silvic nr. 12 „Dubul”, în locul numit „Dubuleț” din cadrul Ocolului Silvic Moldovița.

Referitor la cerința esențială atașată elementului material, care implică ca tăierea arborilor să se facă fără drept, s-a arătat că aceasta este respectată în prezenta cauză, coinculpații A, B, C și D nefiind autorizați să taie un număr de 19 arbori specia molid și brad, de diferite dimensiuni, esență rășinoase din fondul forestier U.P. III Rașca, u.a. 230 B, canton silvic nr. 12 „Dubul”, în locul numit „Dubuleț” din cadrul Ocolului Silvic Moldovița. Mai mult, în susținerea acestei concluzii pledează și împrejurarea că cei 19 arbori tăiați nu purtau marca silvică de tăiere, parcela nr. 230 fiind la acea dată în exploatarea firmei administrată de martorul E.

Urmarea imediată a infracțiunii constă, în principal, într-o stare de pericol cu privire la relații sociale legate de integritatea fondului forestier național, tăierea unui număr de 19 arbori specia molid și brad, de diferite dimensiuni, esență rășinoase din acest fond având consecințe directe asupra întinderii acestuia. Totodată, în subsidiar, s-a constatat că infracțiunea de tăiere fără drept de arbori, prevăzut de art. 107 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic, aduce atingere și relațiilor patrimoniale ale părții civile Regia Națională a Pădurilor – ROMSILVA – Direcția Silvică Suceava – Ocolul Silvic Moldovița, ca urmare a tăierii unui număr de 19 arbori specia molid și brad fiind prejudiciat patrimoniul acesteia.

În ceea ce privește legătura de cauzalitate, s-a arătat că aceasta rezultă din materialitatea faptei, simpla tăiere a unui număr de 19 arbori specia molid și brad, de diferite dimensiuni, esență rășinoase având drept efect micșorarea fondului forestier național.

Fapta săvârșită de coinculpații A, B, C și D îmbracă forma infracțiunii consumate, urmarea imediată fiind deja produsă.

Sub aspectul laturii subiective, s-a reținut că fapta a fost săvârșită de inculpații A, B, C și D cu intenție directă, conform art. 16 alin. (3) lit. a) din Codul penal, aceștia având reprezentarea faptelor lor și a consecințelor acestora, prevăzând rezultatul socialmente periculos și urmărind producerea acestuia.

Deopotrivă, instanța de fond a reținut că, în drept, fapta inculpaților A, B, C și D care, la data de 09 iulie 2016, după ce au tăiat fără drept, din fondul forestier U.P. III Rașca, u.a. 230 B, canton silvic nr. 12 „Dubul”, în locul numit „Dubuleț” din cadrul Ocolului Silvic Moldovița, un număr de 19 arbori specia molid și brad, de diferite dimensiuni, esență rășinoase, care nu purtau marcă silvică de tăiere, volumul total al arborilor în cauză fiind de 55,423 metri cubi, depășind de 275,2 ori prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, i-au transportat cu un utilaj forestier TAF până la baza parcelei, au secționat lemnul, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt de arbori, prevăzută de art. 109 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 privind Codul silvic.

Sub aspectul laturii obiective, s-a reținut că elementul material este reprezentat de acțiunea de luare a unui bun mobil aflat în posesia sau detenția unei alte persoane, fără consimțământul acesteia, fiind necesară deposedarea persoanei vătămate, adică scoaterea bunului mobil din sfera de stăpânire a acesteia, și împosedarea făptuitorului. Prin acțiunile acestora, coinculpații au scos din sfera de dispoziție a părții civile Regia Națională a Pădurilor – ROMSILVA – Direcția Silvică Suceava – Ocolul Silvic Moldovița cei 19 arbori specia molid și brad, de diferite dimensiuni, esență rășinoase, tăiați în prealabil din fondul forestier U.P. III Rașca, u.a. 230 B, canton silvic nr. 12 „Dubul”, în locul numit „Dubuleț” din cadrul Ocolului Silvic Moldovița.

Urmarea imediată a infracțiunii de furt de arbori constă în schimbarea ilicită a stării de fapt a bunului, iar legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei, acțiunea de transportare a bunurilor din fondul forestier U.P. III Rașca, u.a. 230 B, canton silvic nr. 12 „Dubul”, în locul numit „Dubuleț” din cadrul Ocolului Silvic Moldovița, ulterior tăierii, cu utilajul propriu, având drept consecință directă ieșirea acestora din sfera de stăpânire a părții civile.

Sub aspectul laturii subiective, coinculpații A, B, C și D au săvârșit infracțiunea cu intenție directă, conform art. 16 alin. (3) lit. a) din Codul penal, aceștia prevăzând rezultatul acțiunilor lor și urmărind producerea lui prin săvârșirea infracțiunii.

În ceea ce privește acțiunea civilă, instanța de fond a reținut că, în cursul urmăririi penale, persoana vătămată s-a constituit parte civilă în procesul penal cu suma de 37.972,91 lei, compusă din contravaloarea prejudiciului – 31.644,09 lei și TVA – 6.328,91 lei.

Plecând de la dispozițiile art. 19 alin. (1) din Codul de procedură penală, instanța de fond a reținut, prin raportare la prevederile art. 1357 alin. (1) din Codul civil și la situația de fapt din prezenta cauză, că sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv există o faptă ilicită (tăierea fără drept a celor 19 arbori specia brad și molid și furtul ulterior al acestora), un prejudiciu cert și nereparat, un raport de cauzalitate (prejudiciul nu s-ar fi produs în lipsa faptei ilicite) și vinovăția inculpaților.

Referitor la cuantumul total al prejudiciului produs de coinculpații A, B, C și D, s-a constatat că acesta a fost determinat în mod corect de către partea civilă Regia Națională a Pădurilor – ROMSILVA – Direcția Silvică Suceava – Ocolul Silvic Moldovița în conformitate cu prevederile Legii nr. 46/2008 și ale O.U.G. nr. 85/2006 privind stabilirea modalităților de evaluare a pagubelor produse vegetației forestiere din păduri și din afara acestora la cuantumul de 37.972,91 lei.

În ceea ce privește modalitatea în care coinculpații A, B, C și D urmează să repare prejudiciul, instanța de fond a constatat aplicabilitatea în cauză a prevederilor art. 1382 din Codul civil, inculpații fiind obligați, în solidar, la repararea prejudiciului cauzat.

Împotriva sentinței nr. x din 24.06.2021 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc pronunțată în dosarul nr. x/206/2019, în termen legal, au formulat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpulung Moldovenesc și inculpații A,D, B și C, pentru motivele prezentate în scris și reiterate oral cu ocazia dezbaterilor, consemnate pe larg în încheierea de ședință de la termenul din 17 decembrie 2022, când au avut loc dezbaterile.

Drept urmare, prin decizia penală nr. 19 din 10 ianuarie 2022 a Curții de Apel Suceava, Secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x/206/2019, în baza art. 421 pct. 1 lit. b)  din Codul de procedură penală, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Câmpulung Moldovenesc și de inculpații A, D, B și C împotriva sentinței penale nr. x/24 iunie 2021 a Judecătoriei Câmpulung Moldovenesc pronunțată în dosarul nr. x/206/2019.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs în casație, printre alții, și inculpatul A, fiind invocate cazurile de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 și pct. 12 din Codul de procedură penală.

Prin încheierea din data de 22 martie 2022 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Secția Penală, în dosarul nr. x/206/2019, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A a fost admisă în principiu.

În ceea ce privește cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din Codul de procedură penală, s-a reținut că trebuie să existe o corespondență între motivele invocate și cazurile de casare prevăzute de lege. Având în vedere că recursul în casație este o cale extraordinară de atac, prin intermediul căreia este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege, care vizează exclusiv legalitatea hotărârii, Înalta Curte verifică doar corespondența formală între elementele faptice reținute în hotărârile recurate și conținutul constitutiv al infracțiunilor, fără a proceda la analiza materialului probator sau la reaprecierea situației de fapt.

Referitor la infracțiunea prevăzută de art. 109 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008, în forma aflată în vigoare la 09 iulie 2016, s-a constatat că inculpații au susținut că instanțele aveau obligația de face aplicarea legii penale mai favorabile, în ceea ce privește determinarea urmării imediate a infracțiunii, având în vedere că, la data săvârșirii faptelor, metrul cub de material lemnos era în valoare de 115 lei, conform Legii nr. 4/2015, iar prin Legea nr. 265/2017, începând cu 01 ianuarie 2018, s-a stabilit la valoarea de 164 lei. Recurenții au susținut, astfel, că lipsește urmarea imediată componentă a laturii obiective a infracțiunii, așa încât faptele reținute nu întrunesc condițiile de tipicitate ale infracțiunii mai sus menționate. Sub aspectul urmării imediate, inculpații au susținut că instanța s-a raportat la valoarea prejudiciului produs pădurii, respectiv suma de 37.972,91 lei, stabilită de către organul silvic în conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 85/2006 și nu la valoarea materialului lemnos sustras, potrivit art. 109 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008.

De asemenea, inculpații au susținut că infracțiunile de tăiere nelegală de arbori reținute de instanțele de judecată nu întrunesc, sub aspectul laturii obiective, elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 107 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008, în forma aflată în vigoare la 09 iulie 2016, lipsind urmarea imediată a laturii obiective a infracțiunii.

Având în vedere că recurentul a invocat aplicarea legii penale mai favorabile raportat la urmarea imediată a faptelor penale pentru care au fost condamnați, s-a apreciat că motivele acestora vizează tipicitatea obiectivă a infracțiunilor, critici ce pot fi analizate din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din Codul de procedură penală.

Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise art. 438 alin. (1) pct. 7 Cod procedură penală, în limitele stabilite prin încheierea de admitere în principiu, Înalta Curte constată că recursul în casație este nefondat.

Potrivit art. 438 alin. (1) pct. 7 din Codul de procedură penală, hotărârile sunt supuse casării dacă „inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală”. Cazul de casare invocat vizează acele situații în care nu se realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și configurarea legală a tipului respectiv de infracțiune, fie din cauza împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întrunește elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare, fie a dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblul său sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv).

Conform jurisprudenței instanței supreme, „Verificările pe care instanța de recurs în casație le face din perspectiva noțiunii de faptă care nu este prevăzută de legea penală vizează atât incriminarea abstractă, respectiv dacă conduita inculpatului este prevăzută de norma de incriminare, cât și condițiile de tipicitate obiectivă, respectiv identitatea dintre conduita propriu-zisă și elementele de conținut ale incriminării sub aspectul laturii obiective” (Î.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 140/RC/2019). „Limitarea normativă a obiectului judecății în recursul în casație la situații de drept strict prevăzute de lege exclude rejudecarea unei cauze în parametrii în care a avut loc judecata în fond și apel, și, implicit, cenzurarea stării de fapt reținută cu titlu definitiv de către instanța de apel ori concordanța acesteia cu probele administrate.” (Î.C.C.J., Secția penală, decizia nr. 188/RC/2019).

Față de cele ce preced, instanța constată că aspectele de fapt care privesc valoarea materialului lemnos, reținute de instanța de apel, nu pot fi modificate într-o cale de atac precum recursul în casație, în care nu se administrează probe. În calea de atac a recursului în casație urmează să se examineze doar dacă valoarea materialului lemnos, astfel cum a fost reținută de instanța de apel, se circumscrie elementelor de tipicitate ale infracțiunilor pentru care a fost pronunțată soluția de condamnare de către instanța de apel.

Astfel, criticile privind lipsa elementelor de tipicitate obiectivă ale infracțiunilor de tăiere fără drept de arbori, prevăzut de art. 107 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 și de furt de arbori, prevăzut de art. 109 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008, sunt analizate doar prin raportare la situația de fapt stabilită cu titlu definitiv prin hotărârea recurată, conform scopului recursului în casație, reglementat ca o cale extraordinară de atac de reformare numai sub aspect legal, de drept, nu și faptic.

Verificând hotărârea recurată din această perspectivă, instanța de recurs în casație reține următoarele:

În ceea ce privește situația de fapt, Înalta Curte constată că s-a reținut că, în data de 09 iulie 2016, inculpații A, B, C și D s-au deplasat în fondul forestier U.P. III Rașca, u.a. 230B, canton silvic nr. 12 „Dubul”, în locul numit „Dubuleț” din cadrul Ocolului Silvic Moldovița, aflat în gestiunea pădurarului Smucilă Valentin Petru, de unde au tăiat fără drept un număr de 19 arbori specia molid și brad, de diferite dimensiuni, esență rășinoase, care nu purtau marcă silvică de tăiere, iar ulterior i-au sustras, transportându-i cu un utilaj TAF condus de inculpatul D până la baza parcelei, volumul total al arborilor în cauză fiind de 55,423 metri cubi, depășind de 275,2 ori prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, rezultând un prejudiciu total de 37.972,91 lei, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de tăiere fără drept de arbori, prevăzut de art. 107 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 și de de furt de arbori, prevăzut de art. 109 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008.

Prin motivele de recurs în casație, inculpații B, C, D și A au susținut că nu sunt întrunite condițiile de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare, în sensul că lipsește urmarea imediată a infracțiunilor de tăiere fără drept de arbori, prevăzut de art. 107 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 și de furt de arbori, prevăzut de art. 109 alin. (1) lit. d) din Legea nr.46/2008.

Prealabil, Înalta Curte reține că, potrivit dispozițiilor art. 107 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008, „(1) Ruperea, distrugerea, degradarea ori scoaterea din rădăcini, fără drept, de arbori, puieți sau lăstari din fondul forestier național, indiferent de forma de proprietate, constituie infracțiune silvică și se pedepsește după cum urmează: (...) d) cu închisoare de la 2 la 7 ani, dacă valoarea prejudiciului produs este de cel puțin 50 de ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, la data comiterii faptei.”.

Urmarea imediată a infracțiunii prevăzute de art.107 alin. (1) lit. d) din Legea nr.46/2008 constă, în principal, în producerea unei pagube în fondul forestier național, iar, în secundar, în cauzarea unui prejudiciu proprietarului sau deținătorului terenului pe care se află vegetația forestieră.

Deopotrivă, instanța reține că, în conformitate cu prevederile art. 109 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008, „(1) Furtul de puieți sau lăstari care au fost tăiați ori scoși din rădăcini, din păduri, perdele forestiere de protecție, din terenuri degradate care au fost ameliorate prin lucrări de împădurire constituie infracțiune și se pedepsește după cum urmează: (...) d) cu închisoare de la 2 la 7 ani, dacă valoarea materialului lemnos sustras depășește de 50 de ori prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior.”.

Și în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 109 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008, urmarea imediată constă în producerea unei prejudicieri fondului forestier. În secundar, se produce o pagubă în patrimoniul proprietarului sau deținătorului legitim al terenului.

Înalta Curte reține că diferența de reglementare a urmării imediate ca element în conținutul infracțiunilor  silvice prevăzute de art. 109 alin. (1) din Legea nr.46/2008, ori prevăzute de art. 107 alin. (1) din Legea nr.46/2008, nu produce consecințele cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din Codul de procedură penală decât dacă valoarea materialului lemnos sustras este sub valoarea prevăzută de art. 109 alin. (1) lit. a) din Legea nr.46/2008 ori dacă valoarea prejudiciului produs este sub valoarea prevăzută de art.107 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 46/2008. Pentru ambele infracțiuni legea a prevăzut o limită minimă a consecințelor actului de conduită, prin raportare la prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior. Odată ce limita este atinsă, fapta este prevăzută de legea penală. Atunci când rezultatul calculului se situează peste limita prevăzută de lege, eventualele variații ale modului de calcul pentru prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior produc efecte doar în ceea ce privește încadrarea juridică și nu exclud ilicitul penal.

Or, prin prisma cazului prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., Înalta Curte analizează doar dacă fapta pentru care s-a dispus condamnarea este prevăzută de legea penală, indiferent de calificarea ei corectă în drept, cazul de recurs menționat neputând fi folosit pentru a se obține schimbarea încadrării juridice, acesta fiind atributul exclusiv al instanțelor de fond și de apel, ci doar pentru a analiza dacă fapta iese din sfera ilicitului penal.

În cauză, astfel cum s-a menționat deja, s-a constatat, cu titlu definitiv, că inculpații A, B, C și D au tăiat fără drept un număr de 19 arbori specia molid și brad, de diferite dimensiuni, esență rășinoase, care nu purtau marcă silvică de tăiere, iar ulterior i-au sustras, transportându-i cu un utilaj TAF condus de inculpatul D până la baza parcelei, volumul total al arborilor în cauză fiind de 55,423 metri cubi, depășind de 275,2 ori prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, rezultând un prejudiciu total de 37.972,91 lei.

Așadar, s-a avut în vedere atât valoarea prejudiciului produs, în ceea ce privește infracțiunea de tăiere fără drept de arbori, prevăzut de art.107 alin. (1) lit. d) din Legea nr.46/2008 (aceasta fiind de cel puțin 50 de ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, la data comiterii faptei), cât și valoarea materialului lemnos sustras, referitor la infracțiunea de furt de arbori, prevăzut de art. 109 alin.1 lit. d) din Legea nr. 46/2008 (aceasta depășind de 50 de ori prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior).

Înalta Curte reiterează că apărările recurentului cu privire la modalitatea de stabilire a valorii prejudiciului produs (în situația infracțiunii prevăzute de art.107 alin.1 lit. d) din Legea nr. 46/2008) și a valorii materialului lemnos sustras (în cazul infracțiunii prevăzute de art. 109 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008) reprezintă o chestiune de fapt, ce vizează temeinicia hotărârii atacate. Astfel cum s-a menționat anterior, finalitatea recursului nu este aceea de a supune cauza unei noi judecăți, ci de a repara un aspect de nelegalitate constând în condamnarea inculpatului pentru o faptă ce nu întrunește elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare, fiind, însă, obligatoriu ca toate verificările realizate în calea extraordinară de atac să se raporteze exclusiv la situația factuală deja stabilită de instanța de apel, aceasta având un caracter definitiv.

Față de cele reținute, se constată că apărările formulate de recurentul inculpat sunt nefondate, deoarece sunt întrunite elementele de tipicitate obiectivă ale ale infracțiunilor de tăiere fără drept de arbori, prevăzut de art. 107 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008 și de furt de arbori, prevăzut de art. 109 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 46/2008.

Drept urmare, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 din Codul de procedură penală, Înalta Curte, printre altele, a respins, ca nefondat, recursul în casație formulate de inculpatul A împotriva deciziei penale nr. x din 10 ianuarie 2022 a Curții de Apel Suceava, Secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x/206/2019.