ÎCCJ, decizie (scj.ro #211975)

Recurs în casație. Cazul prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. Infracțiuni silvice. Tipicitate

Cuprins pe materii

:

Drept procesual penal. Partea specială. Judecata. Căile extraordinare de atac. Recursul în casație

Drept penal. Partea Specială. Legi speciale. Codul silvic

Indice alfabetic

:

-  drept procesual penal

-  recurs în casație

Legea nr. 467/2008,

art. 107 alin. (1) lit. d)

Tipicitatea obiectivă a infracțiunii prevăzute de art. 107 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 467/2008 este îndeplinită indiferent de forma de proprietate asupra suprafeței de teren din care au fost tăiați arbori fără îndeplinirea cumulativă a tuturor condițiilor necesare recoltării materialului lemnos (obținerea autorizației de exploatare), astfel încât, inclusiv proprietarul suprafeței de teren poate avea calitatea de subiectiv activ al infracțiunii.

I.C.C.J. Secția penală, decizia nr. 721/RC din 02 noiembrie 2023

I. Prin sentința penală nr. 104/03.08.2022, Judecătoria Panciu, printre altele, în baza art. 396 alin. (1), (4) C. proc. pen., raportat la art. 91, art. 92, art. 93 C. pen., l-a condamnat pe inculpatul A., la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tăiere ilegală de arbori, prev. de art. 107 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 467/2008, cu aplicare art. 5 C. pen. (9 arbori de esență gorun si 1 arbore de esență carpen, din punctul Glodu).

Pentru a hotărî în acest sens, cu privire la infracțiunea de tăiere ilegală de arbori, prev. de art. 107 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 467/2008 prima instanță a reținut că fapta inculpatului care în intervalul cuprins între sfârșitul lunii septembrie 2019 și începutul lunii octombrie 2019, a tăiat ilegal 10 arbori nemarcați (9 goruni și 1 carpen) dintr-o suprafață de pădure, pentru care este moștenitor de pe urma autorilor defuncți B. și C., situată în punctul Glodu, (...), de pe raza comunei Fitionești, creând un prejudiciu de 13139,34 lei, ce depășește de 67,33 ori prețul unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tăiere ilegală de arbori prev. de art. 107 alin. (1) lit. d), Legea nr. 46/2008 rep., cu aplic. art. 5 C. pen.

Elementul material al laturii obiective constă în acțiunea inculpatului de a tăia arbori nemarcați esență gorun și respectiv carpen, situați în punctul Glodu, (...), comuna Fitionești, județul Vrancea; întrucât prejudiciul cauzat este de 13139,34 lei, iar prețul unui metru cub de masă lemnoasă pe picior la data comiterii faptei este de 163 lei, rezultă că fapta se încadrează la litera d) a art. 107 alin. (1) din Legea nr. 46/2008, valoarea prejudiciului produs fiind de 10,55 ori mai mare decât prețul unui metru cub de masă lemnoasă pe picior la data comiterii faptei.

II. Prin decizia penală nr. 652/A din data de 24.05.2023 pronunțată de Curtea de Apel Galați, Secția penală și pentru cauze cu minori, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 104/03.08.2022 a Judecătoriei Panciu, pe care a menținut-o, ca fiind legală și temeinică.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că inculpatul a solicitat admiterea apelului și achitarea pentru infracțiunea constând în tăierea ilegală a unui număr de 10 arbori nemarcați (9 goruni și 1 carpen), faptă pe care nu a recunoscut-o și pentru care în opinia apelantului nu există probe.

Curtea a apreciat că, în mod legal și temeinic, instanța de fond a reținut vinovăția inculpatului A. care, în intervalul cuprins între sfârșitul lunii septembrie 2019 și începutul lunii octombrie 2019, a tăiat ilegal 10 arbori nemarcați (9 goruni și 1 carpen) dintr-o suprafață de pădure, pentru care este moștenitor de pe urma autorilor defuncți B. și C., situată în punctul Glodu, (...), de pe raza comunei Fitionești, creând un prejudiciu de 13.139,34 lei, ce depășește de 67,33 ori prețul unui metru cub de masă lemnoasă pe picior.

În raport cu elementele factuale reținute, Curtea a constatat că încadrarea juridică stabilită de către judecătorie este corectă, fiind în conformitate cu starea de fapt reținută, acțiunea antijuridică a inculpatului întrunind elementele de tipicitate ale infracțiunii de tăiere ilegală de arbori prevăzută de art. 107 alin. (1) lit. d) Legea nr. 46/2008 republicată, cu aplicarea art. 5 C. pen.

Elementul material al acestei infracțiuni a fost reprezentat de acțiunea inculpatului de a tăia arbori nemarcați esență gorun si respectiv carpen, situați în punctul Glodu, (...), comuna Fitionești, județul Vrancea, iar întrucât prejudiciul cauzat este de 13.139,34 lei, iar prețul unui metru cub de masă lemnoasă pe picior la data comiterii faptei este de 163 lei, rezultă că fapta se încadrează la litera d) a art. 107 alin. (1) Legea nr. 46/2008, valoarea prejudiciului produs fiind de 67,33 ori mai mare decât prețul unui metru cub de masă lemnoasă pe picior la data comiterii faptei, legătura de cauzalitate reieșind din materialitatea faptelor și din probatoriul administrat, fiind creată o pagubă, iar pe latură subiectivă, reținem că inculpatul a săvârșit infracțiunea cu intenție directă, conform art. 16 alin. (3) lit. a) C. pen., pentru că a prevăzut și a urmărit producerea rezultatelor socialmente periculoase.

III. Împotriva deciziei penale nr. 652/A din data de 24 mai 2023 pronunțată de Curtea de Apel Galați, Secția penală și pentru cauze cu minori, inculpatul A. a declarat recurs în casație.

Prin încheierea din 21 septembrie 2023, Înalta Curte a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A.

În acest sens s-a reținut că, inculpatul A. a criticat decizia penală nr. 652/A din data de 24 mai 2023 pronunțată de Curtea de Apel Galați, Secția penală și pentru cauze cu minori, invocând cazul de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

În esență, a menționat că a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală - în condițiile în care textul legal incriminator este neclar, suportă interpretări care nu sunt corelate cu legea aplicabilă iar destinatarii legii penale nu pot cunoaște în mod previzibil conduita căreia trebuie să i se supună.

În motivarea cererii acesta a prezentat motivele pentru care instanțele au dispus condamnarea inculpatului pentru infracțiunea de tăiere ilegală de arbori prevăzută de art. 107 alin. (1) lit. d) Legea nr. 46/2008 republicată, precum și probele administrate de instanțe pentru a dispune această soluție.

A mai arătat că în fața instanței de apel a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepțiile de neconstituționalitate prev. de art. 107 alin. (1) lit. a) și d) Legea nr. 46/2008 - Codul Silvic și art. 421 alin. (1), pct. 2, lit. a), teza a II-a C. proc. pen. și a solicitat sesizarea Înaltei Curți de Casație si Justiție pentru dezlegarea unei chestiuni de drept.

A solicitat achitarea în baza art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., nu există probe că o persoană a săvârșit infracțiunea de tăiere ilegală de arbori, prev. de art. 107 alin. (1) lit. d) Legea nr. 46/2008, cu aplicare art. 5 C. pen. (9 arbori de esența gorun și 1 arbore de esență carpen, din punctul Glodu).

IV. Examinând decizia atacată prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursul în casație declarat de inculpatul A. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Recursul în casație este o cale extraordinară de atac prin care se atacă hotărâri definitive, care au intrat în autoritatea lucrului judecat și care poate fi exercitată doar în cazuri anume prevăzute de lege și numai pentru motive de nelegalitate. Astfel, potrivit art. 433 C. proc. pen., scopul acestei căi de atac este judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar conform art. 447 din același cod, pe calea recursului în casație instanța verifică exclusiv legalitatea hotărârii atacate.

Drept urmare, orice chestiune de fapt analizată de instanța de fond, respectiv de apel, intră în puterea lucrului judecat și excedează cenzurii instanței învestită cu judecarea recursului în casație.

Potrivit dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării „dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală” și care se circumscrie situațiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunțat soluția definitivă de condamnare nu întrunește elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare ori când instanța a ignorat o normă care conține dispoziții de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv, astfel încât nu se mai realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și noua configurare legală a tipului respectiv de infracțiune.

Înalta Curte constată că recursul în casație vizează doar infracțiunea prevăzută de art. 107 alin. (1) lit. d) Legea nr. 46/2008 republicată, iar prin criticile invocate, printre altele, inculpatul a menționat că nu se realizează tipicitatea infracțiunii pentru că terenul era în proprietatea sa și că arborii au fost tăiați în baza unei autorizații.

Ca stare de fapt, instanțele de fond și de apel, au reținut că inculpatul A., în intervalul cuprins între sfârșitul lunii septembrie 2019 și începutul lunii octombrie 2019, a tăiat ilegal 10 arbori nemarcați (9 goruni și 1 carpen) dintr-o suprafață de pădure, pentru care este moștenitor de pe urma autorilor defuncți B. și C., situată în punctul Glodu, (...), de pe raza comunei Fitionești, creând un prejudiciu de 13.139,34 lei, ce depășește de 67,33 ori prețul unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, aceasta constând în infracțiunea prevăzută de art. 107 alin. (1) lit. d) Legea nr. 46/2008 republicată.

Potrivit art. 107 alin. (1) lit. d) Legea 46/2008, în forma în vigoare la data săvârșirii faptei (2019), tăierea, ruperea, distrugerea, degradarea ori scoaterea din rădăcini, fără drept, de arbori, puieți sau lăstari din fondul forestier național și din vegetația forestieră situată pe terenuri din afara acestuia, indiferent de forma de proprietate, constituie infracțiune silvică și se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani, dacă valoarea prejudiciului produs este de cel puțin 50 de ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, la data comiterii faptei.

Astfel, având în vedere specificul infracțiunii, Înalta Curte reține că autor poate fi chiar proprietarul fondului forestier ori al vegetației forestiere din afara acestuia, cum este în cazul de față, inculpatul fiind moștenitor de pe urma autorilor defuncți B. și C. a suprafeței de pădure.

Deși, proprietarului de pădure, persoană fizică, îi este recunoscut dreptul de a exploata în regie proprie un anumit volum maxim din pădurea pe care o are în proprietate; cu toate acestea, respectarea regimului silvic este obligatoriu pentru toți deținătorii de fond forestier, proprietarul fondului forestier fiind obligat în respectarea regimului silvic, printre altele, să exploateze masa lemnoasă numai după punerea în valoare, autorizarea parchetelor și eliberarea documentelor specifice de către personalul autorizat.

Or, fiind proprietar al suprafeței de pădure, este adevărat că acesta poate uza de toate atributele dreptului de proprietate, însă, exploatarea pădurii nu se face în mod arbitrar de către proprietar, chiar dacă este o pădure proprietate privată, ci respectându-se regulile de exploatare stabilite prin lege.

Chiar și în această situație, exploatarea masei lemnoase de către proprietar se poate face numai după obținerea autorizației de exploatare și cu respectarea instrucțiunilor privind termenele, modalitățile și perioadele de colectare, scoatere și transport de material lemnos aprobate prin ordin al conducătorului autorității publice centrale care răspunde de silvicultură.

Din cele reținute de instanța de apel, reiese că inculpatul nu a recunoscut tăierea celor 10 arbori nemarcați de pe proprietatea sa, moștenire de la B. și C., situată în punctul Glodu, (...), de pe raza comunei Fitionești, acesta declarând, că ar fi exploatat arbori din punctul Pricochia (care aparține tot de punctul Glodu), în baza autorizației de exploatare nr. x din 14.10.2021, eliberată pentru D., arborii respectivi fiind marcați cu amprenta silvică x.

Însă, în urma administrării probatoriului, instanța de apel a constatat că cei 10 arbori au fost tăiați ilegal de către inculpat, fără a fi marcați corespunzător și mai înainte de obținerea autorizației de exploatare nr. x din 14.10.2021 care a privit cu totul altă masă lemnoasă decât cea la care s-a referit inculpatul în apărarea sa și care face obiectul prezentei infracțiuni.

Astfel, se constată că deși inculpatul a susținut că cei 10 arbori nu au fost tăiați ilegal, instanța de apel în urma analizării probatoriului administrat a concluzionat în sensul că autorizația de exploatare nr. x din 14.10.2021 a fost emisă pentru tăierea altor arbori și care nu au legătură cu cei 10 arbori nemarcați de pe proprietatea sa care fac obiectul infracțiunii pentru care a fost condamnat.

În acest sens, Înalta Curte menționează că analiza recursului în casație are în vedere situația de fapt reținută de instanța de apel, fără să poată să intervină asupra bazei factuale care fundamentează decizia recurată, astfel că instanța de recurs în casație nu poate trece peste constatările făcute de instanțele de fond și apel din perspectiva situației de fapt.

Or, prevederile art. 438 pct. 7 C. proc. pen., nu permit o analiză a conținutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator și, pe această cale, stabilirea unei alte situații de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală.

Pentru aceste motive, Înalta Curte a respins, ca nefondată, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 652/A din data de 24 mai 2023 pronunțată de Curtea de Apel Galați, Secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/275/2021.