ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 25 octombrie 2022

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 31 din 17.02.2022, pronunțată de Judecătoria Topoloveni, printre altele, în baza art. 107 alin. (1) indice 1 lit. c) din Legea nr. 46/2008 cu aplicarea art. 3 C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tăiere fără drept de arbori, fiindu-i aplicată pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și n) C. pen. pe o perioadă de 2 ani de la executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate, precum și pedeapsa accesorie a interzicerii acelorași drepturi.

În baza art. 109 alin. (1) indice 1 lit. c) din Legea nr. 46/2008 cu aplicarea art. 3 C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de sustragere fără drept de arbori, fiindu-i aplicată pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și n) C. pen. pe o perioadă de 2 ani de la executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate, precum și pedeapsa accesorie a interzicerii acelorași drepturi.

S-a constatat că infracțiunile deduse prezentei judecăți sunt concurente cu infracțiunile de ultraj, prevăzute de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 193 alin. (2) C. pen., ultraj, în modalitatea prevăzută de art. 257 alin. (2) C. pen. raportat la art. 253 alin. (1) C. pen. și tulburarea ordinii și liniștii publice prevăzute de art. 371 C. pen. pentru care s-a dispus condamnarea inculpatului la pedeapsa de 2 ani închisoare, a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere, conform sentinței penale nr. 27 din 17.02.2020, pronunțată de Judecătoria Topoloveni, în dosarul nr. x/2019, definitivă prin decizia penală nr. 140/A din 17.03.2020, stabilindu-se un termen de supraveghere de 2 ani.

În baza art. 97 C. pen., s-a dispus anularea suspendării executării sub supraveghere a pedepsei de 2 ani închisoare, la care a fost condamnat inculpatul prin sentința penală sus-menționată.

În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) și art. 40 alin. (1) C. pen., s-au contopit pedepsele principale stabilite prin prezenta sentință și prin sentința penală nr. 27 din 17.02.2020, pronunțată de Judecătoria Topoloveni, în dosarul nr. x/2019, definitivă prin decizia penală nr. 140/A din 17.03.2020, și s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, respectiv cea de 2 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din cuantumul celorlalte pedepse, urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 3 ani și 8 luni închisoare în condiții privative de libertate.

În baza art. 45 alin. (2) C. pen., s-au contopit pedepsele complementare stabilite prin prezenta sentință cu cele stabilite prin sentința penală anterior menționată și s-a aplicat inculpatului pe lângă pedeapsa complementară prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și n) C. pen. și pedepsele complementare prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), i), n) și o) C. pen., pe o durată de 2 ani de la executarea pedepsei închisorii, după grațierea totală ori a restului de pedeapsă, după împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei sau după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate.

În baza art. 45 alin. (4) C. pen., s-a dedus din pedeapsa complementară rezultantă pedeapsa complementară executată de la data rămânerii definitive a sentinței penale nr. 27 din 17.02.2020, pronunțată de Judecătoria Topoloveni, respectiv 17.03.2020 la zi.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen., s-au contopit pedepsele accesorii stabilite prin prezenta sentință cu cele stabilite prin sentința penală anterior menționată și s-a aplicat inculpatului pe lângă pedeapsa accesorie prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și n) C. pen. și pedepsele accesorii prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), i), n) și o) C. pen.,

În baza art. 72 C. pen., s-a scăzut din durata pedepsei aplicate perioada executată, prin reținere și arest preventivă, respectiv de la data de 13.06.2020 până la data de 18.06.2020.

În baza art. 112 alin. (5) C. pen. raportat la art. 112 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul A. a sumei de 200 de RON, reprezentând contravaloarea motoferăstrăului folosit la săvârșirea infracțiunii de tăiere nelegală de arbori.

Împotriva acestei sentințe penale a formulat apel inculpatul A..

Prin decizia nr. 442/A din data de 12 mai 2022, Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a admis apelul declarat de inculpatul A., a desființat, în parte, sentința apelată, iar pe fond a reținut în favoarea inculpatului dispozițiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen. pe lângă fiecare din infracțiunile imputate, fiind, totodată, menținute, în rest, dispozițiile sentinței apelate.

Împotriva deciziei penale nr. 442/A din data de 12 mai 2022 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a declarat recurs în casație inculpatul A., prin apărător ales, avocat B. cu împuternicire avocațială aflată la fila x, la data de 31.05.2022.

Prin cererea formulată de inculpat a fost indicat drept temei pe care se întemeiază calea de atac - art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., respectiv s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

În cuprinsul motivelor de recurs în casație, inculpatul a arătat, în esență, că hotărârea recurată este nelegală întrucât instanța de apel, deși a reținut în favoarea acestuia dispozițiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen. pentru fiecare infracțiune, nu a dispus reducerea pedepsei cu o treime astfel cum prevede textul de lege.

Totodată, inculpatul a susținut că instanța de apel nu a ținut seama nici de prevederile art. 74 și art. 75 C. pen. și nu a redus limitele de pedeapsă cu o treime potrivit dispozițiilor art. 76 alin. (1) C. pen., având în vedere circumstanțele personale ale acestuia, respectiv că inculpatul este căsătorit, are doi copii minori în întreținere, iar din caracterizarea nr. 3590 din 28.02.2022 rezultă că are un comportament civilizat în societate și nici nu a reținut faptul că inculpatul a achitat partea de prejudiciu în cuantum de 4289,92 RON, respectiv cât i-a revenit din valoarea totală a prejudiciului.

În concluzie, inculpatul A. a solicitat admiterea recursului în casație, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la Curtea de Apel Pitești în vederea pronunțării unei hotărâri legale și temeinice în sensul reducerii pedepsei cu o treime, ca urmare a reținerii prevederilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen. și, după reținerea circumstanțelor atenuante, reducerea pedepsei cu o treime, redozarea acesteia și suspendarea executării sub supraveghere a pedepsei aplicate, conform art. 91 C. pen.

Prin încheierea din 07 iulie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, judecătorul de filtru, a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 442/A din 12 mai 2022, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie și a trimis cauza Completului nr. 10, în compunere de 3 judecători.

Pentru a dispune astfel, Înalta Curte, judecătorul de filtru a reținut, în esență, că, din modul în care recurentul inculpat a formulat criticile împotriva deciziei penale recurate rezultă că se circumscriu cazului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. doar chestiunile privind reducerea limitelor de pedeapsă prin aplicarea dispozițiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

În ceea ce privește criticile privind nereținerea circumstanțelor atenuante de către instanța de apel în favoarea inculpatului, s-a constatat că acestea nu se circumscriu în conținut dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

Cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. permite atacarea hotărârilor definitive atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, iar prin sintagma "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul incriminator în raport de încadrarea juridică și de cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei.

Or, în realitate, recurentul inculpat a criticat modalitatea de individualizare a pedepselor aplicate sub aspectul cuantumului acestora și a modalității de executare, considerate prea mari în raport cu circumstanțele reale ale comiterii faptelor și datele personale ale acestuia care nu au fost reținute de către instanța de apel, situație exclusă din sfera de cenzură în calea de atac a recursului în casație, potrivit art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. care este incident doar în situația în care s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

S-a mai reținut că, prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., nu poate fi cenzurată modalitatea de individualizare a pedepsei, astfel cum a solicitat recurentul, întrucât acest aspect vizează temeinicia hotărârii, iar nu legalitatea ei. Astfel, operațiunea de individualizare judiciară a sancțiunii penale, atât sub aspectul cuantumului, cât și al modalității de executare, este atributul exclusiv al instanțelor de fond, singurele în măsură să stabilească o pedeapsă în limitele prevăzute de lege în funcție de criteriile menționate în art. 74 C. pen., instanța de recurs în casație fiind limitată, conform art. 433 C. proc. pen., la a verifica exclusiv legalitatea deciziei.

Pentru aceste considerente, în baza art. 440 alin. (4) C. proc. pen., Înalta Curte a admis, în principiu, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 442/A din 12 mai 2022, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie., având în vedere că motivele invocate se circumscriu în conținut cazului de recurs în casație invocat, în limitele precizate anterior.

Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte apreciază recursul în casație formulat de inculpatul A. ca fiind fondat, pentru următoarele considerente:

Recursul în casație este o cale extraordinară de atac, ce are ca scop verificarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, respectiv îndreptarea erorilor de drept comise de curțile de apel, ca instanțe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege. Astfel, recursul în casație nu presupune examinarea cauzei sub toate aspectele, ci numai controlul legalității hotărârii atacate, respectiv al concordanței acesteia cu dispozițiile legii materiale și procesuale aplicabile, pornind de la situația de fapt avută în vedere de instanța de apel.

Având în vedere că, potrivit dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării în situația în care "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", se constată că acest caz de casare este incident atunci când pedeapsa stabilită și aplicată este nelegală. Prin "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege" legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport cu încadrarea juridică și cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidență a fost stabilită de instanța de apel și prin raportare la principiile ce au influență asupra tratamentului sancționator, inclusiv cel referitor la non reformatio in pejus.

Astfel, pornind de la scopul recursului în casație reglementat de dispozițiile art. 433 C. proc. pen., se constată că, prin prisma cazului de casare prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., se analizează legalitatea pedepsei sub aspectul felului și limitelor speciale, respectiv aplicarea acesteia în afara limitelor prevăzute de lege sau stabilite în condițiile legii.

În atare condiții, se observă că instanța ordinară de control judiciar, reținând ca fiind incidente față de inculpatul A. dispozițiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a admis apelul declarat de acesta împotriva hotărârii primei instanțe, pe care a desființat-o, în parte, și a reținut în favoarea inculpatului dispozițiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen. pe lângă fiecare din infracțiunile imputate, fiind, totodată, menținute, în rest, dispozițiile sentinței apelate.

În ceea ce privește pedeapsa aplicată, instanța de apel a apreciat că deși sunt aplicabile dispozițiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen. față de inculpat, având în vedere împrejurările comiterii faptelor, numărul arborilor doborâți, valoarea acestora, încercările inculpatului de a se sustrage controlului efectuat asupra sa atunci când a fost surprins în pădure de organele silvice, nu se impune o ameliorare a pedepselor stabilite deoarece faptele imputate inculpatului prezintă un pericol social sporit.

Înalta Curte, analizând regimul tratamentului sancționator al infracțiunii de tăiere fără drept de arbori prevăzută art. 107 alin. (1)

1

lit. c) din Legea nr. 46/2008 și al infracțiunii de sustragere fără drept de arbori prevăzută art. 109 alin. (1)

1

lit. c) din Legea nr. 46/2008, constată că fiecare dintre aceste infracțiuni este sancționată cu pedeapsa închisorii de la 2 ani la 7 ani.

În cauză, fiind reținute dispozițiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen. privind recunoașterea vinovăției, limitele de pedeapsă se reduc cu 1/3, adică atât pentru infracțiunea de tăiere fără drept de arbori prevăzută de art. 107 alin. (1

1

) lit. c) din Legea nr. 46/2008 cât și pentru infracțiunea de sustragere fără drept de arbori prevăzută art. 109 alin. (1

1

) lit. c) din Legea nr. 46/2008 de la 1 an și 4 luni la 4 ani și 8 luni închisoare.

Este adevărat că pedepsele de câte 2 ani închisoare, aplicate recurentului inculpat A. pentru aceste infracțiuni nu se situează dincolo de limitele speciale, astfel cum au fost stabilite în condițiile legii, însă, întrucât instanța de prim control judiciar a fost învestită doar cu apelul inculpatului, fără să fie exercitată în cauză și o cale de atac în defavoarea acestuia, hotărârea atacată putea fi reformată numai în favoarea sa.

Astfel, soluția adoptată de instanța de apel cu privire la infracțiunile prevăzute de art. 107 alin. (1

1

) lit. c) din Legea nr. 46/2008 și de art. 109 alin. (1

1

) lit. c) din Legea nr. 46/2008, prin menținerea tratamentului sancționator aplicat de judecătorul fondului, nu era posibilă, întrucât este contrară principiului non reformatio in peius, consacrat prin dispozițiile art. 418 alin. (1) C. proc. pen., cu influență asupra limitelor de pedeapsă.

Conceptul de pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege include și verificarea modului în care s-a ajuns la cuantumul sancțiunilor aplicate cu ocazia judecării căii de atac exercitată exclusiv de inculpat, când în favoarea acestuia s-a reținut o cauză de reducere a pedepsei, în speță, dispozițiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen. pe lângă fiecare din infracțiunile imputate, motiv pentru care nu se poate menține pedeapsa la care a fost condamnat în primă instanță, întrucât în aplicarea tratamentului sancționator trebuie respectate regulile care guvernează apelul, prevăzute de art. 417 și art. 420 C. proc. pen., inclusiv principiul non reformatio in peius.

Ca urmare, instanța de apel urma a stabili pedeapsa, ca și instanța de fond, în cuantumul minimului, însă dedus din aplicarea cauzei legale de reducere a pedepsei, care, în apelul exclusiv al inculpatului, trebuia păstrat, transpunându-se minimul de 2 ani închisoare în cel rezultat din cauza legală de reducere, omisă de la evaluare de către instanța de fond, respectiv de 1 an și 4 luni închisoare.

În consecință, Înalta Curte constată nelegalitatea hotărârii atacate întrucât pedeapsa a fost aplicată inculpatului în alte limite decât cele prevăzute de lege, prin stabilirea unui regim sancționator mai sever, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. în contextul căruia instanța poate evalua incidența principiilor ce au influență asupra cuantumului pedepsei, cum este non reformatio in pejus, care stabilește limite ale pedepsei sau modalitatea de executare, ce nu pot fi ignorate sau nesocotite de instanțe.

În atare situație, Înalta Curte notează că în calea extraordinară de atac a recursului în casație instanța se raportează pentru stabilirea pedepsei într-un cuantum legal la pedeapsa aplicată de prima instanță respectiv la minimul special, ca fiind singurul criteriu de stabilire a pedepsei în limite legale.

Pedeapsa aplicată fiind rezultatul exclusiv al calculului aritmetic, fără alte posibilități de reindividualizare, aducerea pedepsei principale în matca de legalitate se realizează direct de instanța de recurs în casație, fără a fi oportună sau necesară trimiterea cauzei spre rejudecare, la instanța de apel.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) teza a III-a C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 442/A din 12.05.2022, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Va casa, în parte, decizia recurată și, rejudecând:

Va reduce pedepsele aplicate inculpatului A. pentru infracțiunea de tăiere fără drept de arbori prevăzută de art. 107 alin. (1

1

) lit. c) din Legea nr. 46/2008 cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. de la 2 ani închisoare la 1 an și 4 luni închisoare și pentru infracțiunea de sustragere fără drept de arbori prevăzută art. 109 alin. (1

1

) lit. c) din Legea nr. 46/2008 cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. de la 2 ani închisoare la 1 an și 4 luni închisoare.

În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) și art. 40 alin. (1) C. pen., va contopi pedepsele aplicate prin prezenta cu pedepsele de 1 an și 6 luni închisoare, 1 an închisoare și 6 luni închisoare aplicate prin sentința penală nr. 27 din 17.02.2020 a Judecătoriei Topoloveni, definitivă prin decizia penală nr. 140/A din 17.03.2020 a Curții de Apel Pitești, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare, la care va adăuga un spor de 1/3 din cuantumul celorlalte pedepse, respectiv 1 an, 4 luni și 20 de zile închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani, 10 luni și 20 de zile închisoare.

Va menține celelalte dispoziții ale deciziei penale atacate.

Va deduce arestul preventiv de la 13.06.2020 la 18.06.2020 și perioada deja executată de la data de 12.05.2022 la zi.

Va anula mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 52 din 12.05.2022 emis de Judecătoria Topoloveni și va dispune emiterea unui nou mandat.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului în casație vor rămâne în sarcina statului, iar în raport de alin. (6) al aceluiași articol, onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 170 RON, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 442/A din 12.05.2022, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Casează, în parte, decizia recurată și, rejudecând:

Reduce pedepsele aplicate inculpatului A. pentru infracțiunea de tăiere fără drept de arbori prevăzută de art. 107 alin. (1

1

) lit. c) din Legea nr. 46/2008 cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. de la 2 ani închisoare la 1 an și 4 luni închisoare și pentru infracțiunea de sustragere fără drept de arbori prevăzută art. 109 alin. (1

1

) lit. c) din Legea nr. 46/2008 cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. de la 2 ani închisoare la 1 an și 4 luni închisoare.

În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) și art. 40 alin. (1) C. pen., contopește pedepsele aplicate prin prezenta cu pedepsele de 1 an și 6 luni închisoare, 1 an închisoare și 6 luni închisoare aplicate prin sentința penală nr. 27 din 17.02.2020 a Judecătoriei Topoloveni, definitivă prin decizia penală nr. 140/A din 17.03.2020 a Curții de Apel Pitești, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare, la care se adaugă un spor de 1/3 din cuantumul celorlalte pedepse, respectiv 1 an, 4 luni și 20 de zile închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani, 10 luni și 20 de zile închisoare.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei penale atacate.

Deduce arestul preventiv de la 13.06.2020 la 18.06.2020 și perioada deja executată de la data de 12.05.2022 la zi.

Anulează mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 52 din 12.05.2022 emis de Judecătoria Topoloveni și dispune emiterea unui nou mandat.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului în casație rămân în sarcina statului.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 170 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 octombrie 2022.