ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 17 septembrie 2025

Deliberând asupra admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație formulate de inculpatul A., constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 316 din data de 22.04.2024 pronunțată de Judecătoria Rădăuți, în baza art. 396 alin. (1), (2) C. proc. pen.., s-a dispus, printre altele, condamnarea inculpatului A., pentru săvârșirea infracțiunilor de "tăiere ilegală de arbori", prev. de art. 107 alin 1

1

lit. c) din Legea nr. 46/2008, cu aplicarea art. 77 lit. (a) și art. 41 alin. (1), art. 43, alin. (2) din C. pen., la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare și de "furt de arbori", prev. de art. 109 alin. (1)

1

lit. c) din Legea nr. 46/2008, cu aplicarea art. 77 lit. (a) și art. 41 alin. (1), art. 43 alin. (2) din C. pen., la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.

În baza art. 38 alin. (1), art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului prin hotărâre, urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa rezultantă de 2 (doi) ani și 8 (opt) luni închisoare, formată din pedeapsa principală de 2 ani închisoarea, la care s-a adăugat 1/3, respectiv 8 luni, din cealaltă pedeapsă, care este de 2 ani închisoare.

S-a constatat că faptele pentru care a fost condamnat inculpatul în prezenta cauză, sunt săvârșite în stare de recidivă postcondamnatorie, în termenul de încercare de 2 ani și 6 luni, stabilit prin sentința penală nr. 602 din data de 09.11.2021, dată în dosar nr. x/2021 al Judecătoriei Rădăuți, definitivă prin neapelare la data de 23.11.2021, prin care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o perosoană care nu deține permis de conduce și se află sub influența alcoolului, fapte prev. de art. 335 alin. (1), art. 336 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (2) din C. pen., cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

În baza art. 96 alin. (4) din C. pen., a fost revocată suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 1 an și 4 luni închisoare, dispusă prin sentința penală nr. 602 din data de 09.11.2021, dată în dosar nr. x/2021 al Judecătoriei Rădăuți, definitivă prin neapelare la data de 23.11.2021.

În baza art. 96 alin. (5), art. 43 alin. (2) din C. pen., s-a adăugat la pedeapsa rezultantă aplicată condamnatului prin hotărâre, pedeapsa rezultantă aplicată prin prin sentința penală nr. 602 din data de 09.11.2021, dată în dosar nr. x/2021 al Judecătoriei Rădăuți, definitivă prin neapelare la data de 23.11.2021, urmând ca inculpatul A., să execute pedeapsa cumulată de 4 (patru) ani închisoare, în regim de penitenciar.

În baza art. 72 din C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată, perioadele de reținere de câte 24 ore, de la data de 25.07.2021, ora 05:15 și până la data de 26.07.2021, ora 05:15, și de la data de 17.02.2023, ora 16:20 și până la data de 18.02.2023, ora 16:20.

S-a constatat că la data de 19.04.2023, a încetat de drept măsura preventivă a controlului judiciar, luat față de inculpat, prin ordonanța procurorului din data de 18.02.2023.

Împotriva sentinței penale nr. 316 din data de 22.04.2024 pronunțată de Judecătoria Rădăuți, au declarat apel, printre alții, Parchetul de pe lângă Judecătoria Rădăuți și inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 588 din data de 27 mai 2025, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., au fost respinse, printre altele, ca nefondate apelurile declarate de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Rădăuți și inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 316 din data de 22.04.2024 a Judecătoriei Rădăuți.

Împotriva deciziei penale nr. 588 din data de 27 mai 2025, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, a declarat recurs în casație inculpatul A., la data de 27 iunie 2025. .

Prin cererea de recurs în casație formulată, inculpatul, a invocat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.. susținând, în esență, că instanța de apel nu a dorit să judece solicitarea de schimbare a încadrării juridice, întrucât acesta a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de dispozițiile art. 107 alin. (1) lit. c) și art. 109 alin. (1) lit. c) ambele din Legea nr. 46/2008 deși materialul lemnos imputat trebuia să fie în cantitate inferioară celei de cel puțin 20 de ori mai mare decât prețul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior la data comiterii faptei, sens în care devin aplicabile dispozițiile art. 107 alin. (1) lit. b) și ale) art. 109 alin. (1) lit. b) din Codul Silvic.

În acest context, inculpatul a susținut că din rechizitoriu și din probatoriul administrat în cauză reiese că atât acesta cât și ceilalți inculpați au fost trimiși în mod greșit în judecată pentru tăierea și furtul unei cantități de 7,946 mc de lemn, având o valoare de 35,83 mai mare decât prețul mediu pe picior, întrucât întreaga cantitate le-a fost imputată global, prin însumare, tuturor celor care au fost reținuți ca și participanți la eveniment, aspect ce constituie o greșită aplicare a legii, cu limite de pedeapsă greșit aplicate.

Așadar, inculpatul a apreciat că în mod greșit i s-a reținut prin decizia penală atacată o cantitate nejustificat de mare de lemn sustras, întrucât este evident că fiecare participant la o astfel de acțiune a procedat în mod individual iar organele de cercetare penală trebuiau să individualizeze cantitatea de lemn sustrasă de fiecare participant la infracțiune, fără a trata întreg prejudiciul la comun, ca și cum toți cei implicați ar fi acționat organizat.

În raport cu aceste considerente, inculpatul a susținut că instanța de apel trebuia să individualizeze într-o manieră proporțională valoarea de lemn imputată față de toți participanții, iar atunci în mod evident se schimba încadrarea juridică a faptei, fiind incidente dispozițiile art. 107 alin, 1 alin. 1it. b respectiv art. 109 alin. (1) lit. b) din Codul Silvic fiindcă fiecare dintre cei trimiși în judecată a procedat în mod individual la selectarea arborilor căzuți ca urmare a furtunii, astfel cum se poate remarca și din probele foto aflate la dosar.

Totodată, inculpatul a solicitat, în temeiul art. 441 C. proc. pen.., suspendarea executării pedepsei aplicate, cu impunerea de obligații conform art. 215 alin. (1) și (2) C. proc. pen., motivat de aspecte de ordin personal și familial, astfel cum rezultă din înscrisurile existente la dosar.

*****************

Verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate în principiu a cererii de recurs în casație, conform dispozițiilor art. 440 din C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:

În conformitate cu prevederile art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., în cazul în care, cu ocazia examinării admisibilității în principiu, se constată că cererea nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau că nu s-au respectat dispozițiile art. 434, art. 436 alin. (1) și (6), art. 437 și art. 438 din C. proc. pen., instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație.

De asemenea, potrivit art. 440 alin. (4) din C. proc. pen., în cazul în care instanța constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 434 - art. 438 din C. proc. pen., dispune prin încheiere admiterea în principiu a cererii de recurs în casație și trimite cauza în vederea judecării căii extraordinare de atac.

Examinând cererea de recurs în casație sub aspectul îndeplinirii condițiilor de admisibilitate, Înalta Curte constată că decizia penală nr. 588 din data de 27 mai 2025, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori face parte din categoria celor ce pot fi atacate cu recurs în casație, fiind pronunțată în apel, iar calea extraordinară de atac a fost exercitată de către inculpatul inculpatul A. în termenul legal, fiind, așadar, respectate dispozițiile art. 434 - art. 436 din C. proc. pen.

De asemenea, cererea de recurs în casație îndeplinește și condițiile de formă prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) și d) din C. proc. pen., cuprinzând numele și prenumele inculpatului, domiciliul acestuia, hotărârea care se atacă, precum și semnătura persoanei care a exercitat calea de atac.

În ceea ce privește, însă, condiția prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., Înalta Curte constată că se constată că a fost invocat motivul de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., cu argumentarea că inculpatului i-au fost aplicate pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, în condițiile în care instanța de apel, în raport cu materialul probator existent la dosar, trebuia să dispună schimbarea încadrării juridice din infracțiunea prevăzută de dispozițiile art. 107 alin. (1) lit. c) și art. 109 alin. (1) lit. c) ambele din Legea nr. 46/2008 în cea prevăzută de art. 107 alin. (1) lit. b) și ale) art. 109 alin. (1) lit. b) din aceeași lege.

Referitor la cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., invocat de recurent, Înalta Curte arată că dispozițiile legale anterior menționate sunt de strictă interpretare și vizează doar stabilirea pedepsei în limitele prevăzute de lege în raport cu încadrarea juridică dată faptei, textul nepermițând cenzurarea oricărui alt aspect de nelegalitate care, în final, ar putea produce consecințe asupra cuantumului sau modalității de executare a pedepsei.

În acest context, se precizează faptul că instanța de recurs în casație nu este abilitată de lege să dispună schimbarea încadrării juridice dată faptelor sesizate. Aprecierea legalității limitelor de pedeapsă în calea de atac a recursului în casație se realizează având ca premisă încadrarea juridică reținută ori menținută prin hotărârea atacată. Astfel, critica vizând schimbarea încadrării juridice nu poate fi examinată pe calea recursului în casație, care permite doar o verificare a cuantumului pedepselor aplicate în raport cu limitele prevăzute de textele legale incidente, reținute în caracterizarea în drept. În cadrul acestei caracterizări în drept și a limitelor de pedeapsă specifice, se verifică legalitatea pedepsei aplicate.

Jurisprudența instanței supreme a atestat constant excluderea operațiunii reevaluării caracterizării în drept și schimbării încadrării juridice în cadrul recursului în casație, reținându-se că încadrarea juridică a faptei este operațiunea de stabilire a corespondenței între fapta pretins comisă și modelul abstract rezultat din norma de incriminare incidentă, cu reținerea normelor generale aplicabile (privind participația și cauzele de atenuare sau agravare a răspunderii penale).

Ca urmare, stabilirea încadrării juridice a faptei este o operațiune care intră în atributul exclusiv al instanței învestite cu judecarea cauzei, respectiv a acțiunii penale (în fond sau apel, ambele instanțe competente să cenzureze integral fondul cauzei, în fapt și în drept), iar nu instanței de recurs, învestite cu calea extraordinară de atac a recursului în casație (ICCJ, secția Penală, Decizia nr. 116/RC din 30.04.2020, încheierea nr. 88/RC din 14.02.2024).

În acest context, Înalta Curte reține că, în realitate, inculpatul A. nu contestă aplicarea pedepsei în alte limite decât cele prevăzute de lege, în raport cu limitele de pedeapsă stabilite de lege pentru infracțiunile reținute în cauză și urmare a aplicării tratamentului sancționator incident în speță, ci solicită o reevaluare a situației de fapt, a forței probante a mijloacelor de probă sau a întinderii prejudiciului, chestiuni subsumate unor aspecte de temeinicie (iar nu de legalitate) care ar impune o schimbare a încadrării juridice a infracțiunii reținute în sarcina sa, aspecte care excedează cazului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., întrucât reprezintă o chestiune de apreciere a instanțelor de fond și apel, fiind atributul exclusiv al acestor instanțe, astfel de aspecte nemaiputând constitui motive de cenzură din partea instanței supreme în procedura căii extraordinare de atac a recursului în casație.

Astfel, se impune a se sublinia că invocarea formală a unui caz de casare nu este susceptibilă de a conduce, în mod automat, la constatarea admisibilității recursului în casație, argumentele prezentate de recurent trebuind să aibă aptitudinea, cel puțin la nivel teoretic, de a pune în discuție verificarea pe fond a căii de atac extraordinare formulate, situație care nu se regăsește în speță.

Prin urmare, Înalta Curte precizează că formularea unor critici care nu se subsumează cazului de casare invocat echivalează cu nemotivarea în fapt a recursului în casație, fapt ce atrage nerespectarea condiției prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.

În ceea ce privește solicitarea inculpatului de a se dispune suspendarea executării deciziei penale atacate, Înalta Curte reține că dispozițiile art. 441 C. proc. pen.. prevăd posibilitatea instanței care admite în principiu cererea de recurs în casație sau completului care judecă recursul în casație să suspende executarea hotărârii. Or, în raport de soluția de respingerea, ca inadmisibilă, a căii de atac extraordinare de atac, pentru considerentele mai sus expuse, nu se mai justifică examinarea cererii de suspendare a executării hotărârii.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 588 din data de 27 mai 2025 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023.

În conformitate cu dispozițiile art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va fi obligat recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 588 din data de 27 mai 2025 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2023.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 17 septembrie 2025.