ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5054/2003

Asupra recursului de față,

Examinând actele dosarului constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 531 din 5

iunie 2003, Tribunalul București, secția I penală, a respins, ca nefondată,

cererea de întrerupere a executării pedepsei de 7 ani închisoare aplicată prin

sentința penală nr. 203 din 12 martie 2003 a Tribunalului București, secția a

II-a penală, cerere formulată de condamnatul T.G.C.

Prin decizia penală nr. 402 din 15

iulie 2003, Curtea de Apel București, secția a II-a penală a respins, ca

nefondat, apelul declarat de condamnat.

Instanțele au reținut că nu s-a

dovedit existența unor împrejurări speciale în sensul prevăzut de art. 455

raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen.

Împotriva acestei hotărâri,

condamnatul a declarat recurs.

Recursul este nefondat, pentru

următoarele argumente:

Condamnatul TG.C. a solicitat

întreruperea executării pedepsei rezultante de 7 ani închisoare aplicată prin

sentința penală nr. 203 din 12 martie 2003 de Tribunalul București, secția a

II-a penală, invocând existența unor împrejurări speciale din pricina cărora

continuarea executării pedepsei ar avea consecințe grave pentru familia

condamnatului, și anume: „situația financiară deplorabilă a soției, starea de

degradare a imobilului în care locuiește”.

Or, prin adresa din 24 martie 2003,

Serviciului Autoritate tutelară al Primăriei Sectorului 1 a comunicat primei

instanțe că soția condamnatului nu mai locuiește la adresa indicată, mutându-se

la o adresă necunoscută, iar părinții condamnatului au decedat cu mulți ani în

urmă, situații care nu confirmă susținerile condamnatului referitoare la

existența împrejurărilor speciale în sensul prevăzut de art. 455 raportat la

art. 453 lit. c) C. proc. pen.

Ca urmare, Curtea reține că

respingerea cererii condamnatului privind întreruperea executării pedepsei,

soluție pronunțată de prima instanță și menținută de instanța de apel, este legală,

iar recursul declarat este nefondat.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în

sumă de 700.000 lei, din care onorariul apărătorului din oficiu, în sumă de

200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de

condamnatul T.G.C. împotriva deciziei penale nr. 402 din 15 iulie 2003 a Curții

de Apel București, secția a II-a penală, ca nefondat.

Obligă pe recurent să plătească

statului suma de 700.000 lei cheltuieli judiciare, în care se include și

onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 200.000 lei, ce va fi avansată din

fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 6

noiembrie 2003.