ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2638/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 111 din 18

aprilie 2002, Tribunalul Brașov a condamnat pe inculpatul B.G. la 6 ani și 4

luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută și

pedepsită de art. 211 alin. (2) lit. a), d) și e), cu aplicarea art. 37 lit. a)

C. pen.

În baza art. 83 C. pen., instanța a

revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an și 4 luni

închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 502 din 7 martie 2001 a

Judecătoriei Brașov și a dispus executarea ei pe lângă pedeapsa stabilită în

cauză, urmând ca inculpatul să execute în final, 7 ani și 8 luni închisoare, cu

aplicarea art. 71, raportat la art. 64 C. pen.

Tribunalul a scăzut din pedeapsă

timpul arestării preventive de la 5 iulie 2001, la zi și a prelungit cu 30 de

zile măsura arestării preventive, începând cu 2 mai 2002 și încheind cu 31 mai

2002 inclusiv; a obligat pe inculpat să plătească părții civile T.I.C. suma de

2.500.000 lei cu titlu de despăgubiri civile, restul prejudiciului fiind

recuperat în natură; a dispus, totodată, restituirea către inculpat a două boxe

auto și a unei perechi de adidași de culoare neagră, precum și plata sumei de

2.463.000 lei, cheltuieli judiciare către stat.

În fapt, tribunalul a reținut că, în

noaptea de 27 iunie 2001, în jurul orei 23,00, partea vătămată T.I.C. se deplasa

cu bicicleta de la Târlungeni spre Săcele, unde se afla locul său de muncă.

La un moment dat, pe drum a apărut

un autoturism, care l-a depășit, după care s-a întors. La scurt timp, partea

vătămată a fost înconjurată de trei persoane, printre care și inculpatul B.G. l-au

forțat să coboare de pe bicicletă, l-au împins, l-au lovit, după care i-au

luat-o, precum și adidașii din picioare, după care au plecat spre Târlungeni,

iar partea vătămată la Săcele.

Împotriva sentinței a declarat apel,

în termen legal, inculpatul și Parchetul de pe lângă Tribunalul Brașov,

criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate în ceea ce privește pedeapsa

aplicată, apreciată prea blândă, din punctul de vedere al parchetului, care

menționează și faptul că nu a fost scăzută din pedeapsă perioada arestării

preventive de la 25 la 30 octombrie 2000, și prea severă, în ce-l privește pe

inculpat.

Curtea de Apel Brașov, secția

penală, prin decizia nr. 100 din 29 mai 2002, a admis apelul declarat de

parchet, a desființat, în parte sentința, a majorat pedeapsa aplicată la 7 ani

și 6 luni închisoare, a menținut revocarea suspendării condiționate, dispunând

ca inculpatul să execute, în final, 8 ani și 10 luni închisoare, din care a

dedus timpul reținerii și al arestării preventive de la 25 la 30 octombrie 2000

și de la 18 aprilie 2002 la zi, respingând, ca nefondat, apelul declarat de

inculpat.

Pentru a majora pedeapsa, instanța

de control judiciar a reținut că inculpatul nu are ocupație, dar are

antecedente penale, ceea ce atestă perseverența infracțională a acestuia pentru

comiterea de infracțiuni cu un grad ridicat de pericol social.

În termen legal, decizia a fost

atacată de inculpat cu recursul trimis din penitenciar, prin care apreciază

pedeapsa aplicată deosebit de aspră, în raport cu vârsta sa și cu faptul că

și-a recunoscut cu sinceritate fapta.

Examinând decizia atacată în raport

de cazul de recurs invocat, prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 14

teza întâi C. proc. pen., Curtea constată, în baza lucrărilor și a materialului

din dosarul cauzei, recursul fondat, dar pentru alt caz de casare cum vom arăta

în continuare.

În acest sens, Curtea constată că,

de la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prevăzută și pedepsită de art. 211 alin.

(2) lit. a) C. pen., respectiv, 27 iunie 2001, până la judecarea definitivă a

acesteia, a intervenit Legea nr. 169 din 18 aprilie 2002, care a modificat și

completat dispozițiile cuprinse în art. 211 prin introducerea alin. (2

1

)

ce prevede majorarea limitelor pedepsei, și anume de la 7 la 20 ani închisoare,

pentru tâlhăria săvârșită „de două sau mai multe persoane împreună”.

Așa fiind, inculpatului, față de

dispozițiile exprese ale art. 13 C. pen., referitoare la aplicarea legii penale

mai favorabile, îi sunt aplicabile prevederile anterioare, care prevedeau

pedepse între 5 și 20 ani, deci mai favorabile.

Curtea apreciază că pedeapsa de 7

ani și 6 luni închisoare aplicată de către instanța de control judiciar,

corespunde atât gradului de pericol social concret al faptei comise, cât și al

inculpatului, care, deși anterior a fost condamnat la o pedeapsă a cărei

executare a fost suspendată, pentru a-i da posibilitatea să se reintegreze în

societate, fără a fi privat de libertate, a nesocotit clemența instanțelor

anterioare, perseverând în comiterea de fapte antisociale.

În consecință, secția penală a

Curții Supreme de Justiție, constatând îndeplinite cerințele cazului de recurs

prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 21 C. proc. pen., în baza art. 385

15

alin. (1) pct. 2 lit. d) din același cod, va admite recursul declarat de

inculpatul B.G., va casa decizia atacată, precum și sentința primei instanțe cu

privire la neaplicarea dispozițiilor art. 13 C. pen. și va dispune conform

dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpatul B.G. împotriva deciziei penale nr. 100 din 29 mai 2002 a Curții de

Apel Brașov.

Casează decizia atacată, precum și

sentința penală nr. 111 din 18 aprilie 2002 a Tribunalului Brașov cu privire la

neaplicarea dispozițiilor art. 13 C. pen., referitor la infracțiunea de

tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37

lit. a) din același cod.

Face aplicarea în cauză a

dispozițiilor art. 13 C. pen., cu privire la infracțiunea de tâlhărie,

prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a)

din același cod, reținută în sarcina inculpatului și menține pedeapsa aplicată

acestuia, astfel că în final inculpatul B.G. va executa pedeapsa de 8 ani și 10

luni închisoare.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 25 octombrie 2000,

la 30 octombrie 2000 și de la 18 aprilie 2002, la 3 iunie 2003.

Menține celelalte dispoziții ale

hotărârilor atacate.

Onorariul în sumă de 300.000 lei

cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului

Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 3

iunie 2003.