ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2488/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 33 din 29 ianuarie 2001, Tribunalul Dolj, l-a condamnat pe inculpatul P.T. la: - 5 ani închisoare și 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pentru art. 215 alin. (2), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 C. pen.; - un an și 6 luni închisoare, în baza art. 215 alin. (2) și (4) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 C. pen. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., cu art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., l-a achitat pe inculpat pentru infracțiunea, prevăzută de art. 84 din Legea 59/1934, art. 290 C. pen.

și art. 291 C. pen. În baza art. 33 și art. 34 C. pen., s-a dispus să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. S-a dedus prevenția de la 15 martie 2000, la 7 iulie 2000, s-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. Pe latură civilă, inculpatul a fost obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. P.C.M. S.R.L., la 247.249 dolari S.U.A. în lei, la cursul oficial al zilei în care se va face plata către partea civilă S.C. A.R.T. S.R.L. și la 105.335.643 lei către partea civilă S.N.P. P. sucursala PECO Dolj. S-a menținut sechestrul asigurator asupra bunurilor inculpatului și au fost anulate filele C.E.C.

În fapt s-a reținut că la începutul anului 1999, inculpatul, administrator la S.C. P.C.M. S.R.L. și S.C. M.E. S.R.L. a intrat în relații de afaceri cu S.C. A.R.T. S.R.L. București, convenind să cumpere de la aceasta ordine de compensare a energiei electrice. De la 1 martie 1999, până la 21 mai 1999, inculpatul a încheiat 8 contracte de compensare în valoare de 6.799.719.289 lei, cu înțelegerea ca plata să se facă într-un termen de 30 zile. A emis 4 file C.E.C. în acest sens, pentru contul deținut la B.A., în valoare de 6.502.846.391 lei, deși nu avea disponibilul necesar, din nota de constatare a Gărzii Financiare, rezultând că a avut disponibil în cont sume cuprinse între 0,80 lei și 114.862.140 lei.

Urmare demersurilor inculpatului, partea civilă nu a introdus în bancă filele C.E.C. pentru decontare, totuși la data de 18 mai 1999, una din file, pentru suma de 1.019.614.385 lei a fost acoperită parțial la plată pentru 458.198 lei, în limita disponibilului în cont. Pentru rezolvarea situației între părți, la 14 iunie 1999 s-a încheiat o convenție, fiind restituite celelalte 3 file C.E.C., și s-a emis 4 file C.E.C. pentru B.C.R. pentru suma totală de 6.668.936.129 lei, dar și acestea au fost refuzate la plată pentru lipsă disponibil în cont. Raportul de expertiză contabilă întocmit a stabilit că inculpatul a achitat o parte din suma datorată și că la data de 31 martie 2000, avea un debit de 2.754.030.551 lei la care se adaugă sumele reactualizate la cursul de schimb leu-dolar.

Deși S.C. P.C.M. S.R.L. Craiova nu avea disponibilități bănești, aflându-se în interdicție bancară, inculpatul, pentru asigurarea combustibilului a solicitat S.N.P. P. sucursala Dolj, cantități de motorină în valoare de 333.879.010 lei, pe care le-a ridicat la datele de 26, 27 octombrie 1999 și 12 noiembrie 1999, plata fiind făcută doar în limitele sumei de 267.104.312 lei, 2 file C.E.C. fiind refuzate la plată de către B.A. pentru lipsă de disponibil. Împotriva sentinței au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, pentru greșita individualizare a pedepsei, încadrarea juridică și greșita achitare a inculpatului, partea civilă cu privire la soluționarea laturii civile și inculpatul, care a solicitat în principal achitarea și, în subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru asigurarea dreptului la apărare.

Apărătorul ales al inculpatului, la dezbaterea apelului, a cerut recuzarea întregului complet de judecată, pentru că în precedent, vizându-l pe inculpat, s-a mai pronunțat într-o cauză asemănătoare. Curtea de Apel Craiova, prin decizia penală nr. 522 din 8 octombrie 2001, a admis apelurile parchetului și părții civile și a decis: - schimbarea încadrării juridice din infracțiunile, prevăzute de art. 215 alin. (2), (4) și (5) C. pen., art. 87 pct. 2 din Legea 59/1934, art. 290 C. pen. și art. 291 C. pen., în infracțiunile prevăzute de art. 215 alin. (2) și (4) C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen., și infracțiunile prevăzute de art. 215 alin. (2), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și art. 33 lit. a) C. pen.

Inculpatul a fost condamnat la 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pentru art. 215 alin. (2), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și la 3 ani închisoare, pentru art. 215 alin. (2)și (4) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. După contopirea pedepselor s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 10 ani închisoare, în condițiile art. 71 și art. 64 C. pen. și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. Au fost menținute dispozițiile sentinței privitoare la latura civilă, cu precizarea că în drepturile părții civile se subrogă S.C. S.R. S.R.L.

București și a fost dedusă prevenția de la 15 martie 2000, la 7 iulie 2000. Împotriva deciziei a declarat recurs inculpatul, solicitând prin apărător casarea hotărârilor și trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, în vederea audierii unor martori propuși în apărare, pentru refacerea expertizei contabile, care să stabilească cu certitudine prejudiciul cauzat și în subsidiar, achitarea inculpatului sau reducerea pedepselor prin aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen. Curtea Supremă de Justiție, prin decizia nr. 3611 din 16 iulie 2002, pronunțată în dosarul 5017/2001 a admis recursul inculpatului, a casat decizia și a trimis cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Craiova, întrucât cererii de recuzare formulată de apărător, nu i s-a dat cursul prevăzut de art. 52 C. proc.

pen. După casarea cu trimitere spre rejudecare, Curtea de Apel Craiova prin decizia penală nr. 28 din 4 februarie 2003, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj și al părții civile S.C. A.R.T. S.R.L. București. A desființat sentința și în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea, prevăzută de art. 215 alin. (2), (4) și (5) C. pen. (două fapte) art. 84 pct. 2 din Legea 59/1934 (două fapte) art. 290 C. pen. (două fapte) și art. 291 C. pen. (două fapte) în infracțiunile, prevăzute de art. 215 alin. (2), (4) și (5) C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 215 alin. (2) și (4) C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 215 alin. (2), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul P.T. la 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pentru fapta comisă, în dauna S.C. A.R.T. S.R.L. București. În baza art. 215 alin. (2) (4) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe același inculpat la 3 ani închisoare, pentru fapta comisă, în dauna S.N.P. P., sucursala PECO Dolj. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. A dedus prevenția de la 15 martie 2000, la 7 iulie 2000. S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 64 și art. 71 C. pen.

S-au menținut rezolvările sentinței, cu privire la latura civilă, cu precizarea că în drepturile părții civile S.C. A.R.T. S.R.L. București, se subrogă S.C. S.R. S.R.L. București. A menținut sechestrul asigurator aplicat pe bunurile inculpatului, inclusiv pentru bunurile imobile, pentru care se dispune luarea inscripției ipotecare. A respins ca nefondat apelul inculpatului. A motivat instanța de apel că în cauză s-au administrat toate probele necesare pentru aflarea adevărului, care au fost analizate cu obiectivitate, dar instanța de fond a făcut o încadrare juridică greșită a faptelor. Modificările codului penal, intervenite prin O.G. nr. 207/2000 și cuantumul prejudiciului de sub 1.000.000.000 lei justifică schimbarea încadrării juridice din infracțiunea, prevăzută de art. 215 alin. (2), (4) și (5) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (2) și (4) C. pen.

Achitarea inculpatului pentru infracțiunile prevăzute de art. 87 din Legea nr. 59/1934, art. 290 și art. 291 va fi desființată, iar faptele vor fi reîncadrate în infracțiunea, prevăzută de art. 215 alin. (4) C. pen. S-a apreciat ca întemeiate și criticile parchetului cu privire la reținerea greșită de circumstanțe atenuante în favoarea inculpatului. La individualizarea pedepsei s-a avut în vedere pericolul social concret al faptelor comise, determinat de modul de concepere și realizare a întregii activități infracționale, de urmările produse, de cuantumul prejudiciului și de conduita nesinceră a inculpatului. Motivul de apel al inculpatului cu privire la achitare nu este întemeiat, vinovăția lui rezultând din probele administrate.

S-a apreciat ca întemeiat apelul părții civile, și menținerea întrutotul a dispozițiilor instanței de fond cu privire la soluționarea laturii civile a procesului. Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs inculpatul solicitând reducerea pedepsei aplicate. Recursul declarat de inculpat nu este fondat. Infracțiunile săvârșite de inculpat prezintă un pericol social ridicat, cu pagube mari cauzate părților civile, iar inculpatul a avut o conduită nesinceră pe tot parcursul procesului penal, ceea ce justifică tratamentul sancționator aplicat. Dealtfel pedepsele au fost orientate la limita minimă a textelor de lege sancționatoare și nu se justifică reținerea de circumstanțe atenuante. În conformitate cu art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de inculpat. Recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.T. împotriva deciziei penale nr. 28 din 4 februarie 2003 a Curții de Apel Craiova. Deduce din pedeapsă perioada executată în arest preventiv de la 15 martie 2000, la 7 iulie 2000. Obligă pe recurent la plata sumei de 1.400.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 300.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 27 mai 2003.