ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2488/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 33 din 29

ianuarie 2001, Tribunalul Dolj, l-a condamnat pe inculpatul P.T. la:

- 5 ani închisoare și 3 ani pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c)

C. pen., pentru art. 215 alin. (2), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit.

a) și art. 76 C. pen.;

- un an și 6 luni închisoare, în

baza art. 215 alin. (2) și (4) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76

C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C.

proc. pen., cu art. 10 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., l-a achitat pe inculpat

pentru infracțiunea, prevăzută de art. 84 din Legea 59/1934, art. 290 C. pen.

și art. 291 C. pen.

În baza art. 33 și art. 34 C. pen.,

s-a dispus să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare și 3 ani

interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

S-a dedus prevenția de la 15 martie

2000, la 7 iulie 2000, s-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

Pe latură civilă, inculpatul a fost

obligat în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. P.C.M. S.R.L., la

247.249 dolari S.U.A. în lei, la cursul oficial al zilei în care se va face

plata către partea civilă S.C. A.R.T. S.R.L. și la 105.335.643 lei către partea

civilă S.N.P. P. sucursala PECO Dolj.

S-a menținut sechestrul asigurator

asupra bunurilor inculpatului și au fost anulate filele C.E.C.

În fapt s-a reținut că la începutul

anului 1999, inculpatul, administrator la S.C. P.C.M. S.R.L. și S.C. M.E. S.R.L.

a intrat în relații de afaceri cu S.C. A.R.T. S.R.L. București, convenind să

cumpere de la aceasta ordine de compensare a energiei electrice.

De la 1 martie 1999, până la 21 mai

1999, inculpatul a încheiat 8 contracte de compensare în valoare de

6.799.719.289 lei, cu înțelegerea ca plata să se facă într-un termen de 30

zile. A emis 4 file C.E.C. în acest sens, pentru contul deținut la B.A., în

valoare de 6.502.846.391 lei, deși nu avea disponibilul necesar, din nota de

constatare a Gărzii Financiare, rezultând că a avut disponibil în cont sume

cuprinse între 0,80 lei și 114.862.140 lei.

Urmare demersurilor inculpatului,

partea civilă nu a introdus în bancă filele C.E.C. pentru decontare, totuși la

data de 18 mai 1999, una din file, pentru suma de 1.019.614.385 lei a fost

acoperită parțial la plată pentru 458.198 lei, în limita disponibilului în

cont.

Pentru rezolvarea situației între

părți, la 14 iunie 1999 s-a încheiat o convenție, fiind restituite celelalte 3

file C.E.C., și s-a emis 4 file C.E.C. pentru B.C.R. pentru suma totală de

6.668.936.129 lei, dar și acestea au fost refuzate la plată pentru lipsă

disponibil în cont.

Raportul de expertiză contabilă

întocmit a stabilit că inculpatul a achitat o parte din suma datorată și că la

data de 31 martie 2000, avea un debit de 2.754.030.551 lei la care se adaugă

sumele reactualizate la cursul de schimb leu-dolar.

Deși S.C. P.C.M. S.R.L. Craiova nu

avea disponibilități bănești, aflându-se în interdicție bancară, inculpatul,

pentru asigurarea combustibilului a solicitat S.N.P. P. sucursala Dolj,

cantități de motorină în valoare de 333.879.010 lei, pe care le-a ridicat la

datele de 26, 27 octombrie 1999 și 12 noiembrie 1999, plata fiind făcută doar

în limitele sumei de 267.104.312 lei, 2 file C.E.C. fiind refuzate la plată de

către B.A. pentru lipsă de disponibil.

Împotriva sentinței au declarat apel

Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, pentru greșita individualizare a

pedepsei, încadrarea juridică și greșita achitare a inculpatului, partea civilă

cu privire la soluționarea laturii civile și inculpatul, care a solicitat în

principal achitarea și, în subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare, pentru

asigurarea dreptului la apărare.

Apărătorul ales al inculpatului, la

dezbaterea apelului, a cerut recuzarea întregului complet de judecată, pentru

că în precedent, vizându-l pe inculpat, s-a mai pronunțat într-o cauză asemănătoare.

Curtea de Apel Craiova, prin decizia

penală nr. 522 din 8 octombrie 2001, a admis apelurile parchetului și părții

civile și a decis:

- schimbarea încadrării juridice din

infracțiunile, prevăzute de art. 215 alin. (2), (4) și (5) C. pen., art. 87 pct.

2 din Legea 59/1934, art. 290 C. pen. și art. 291 C. pen., în infracțiunile

prevăzute de art. 215 alin. (2) și (4) C. pen., cu art. 41 alin. (2) C. pen.,

și infracțiunile prevăzute de art. 215 alin. (2), (4) și (5) C. pen., cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., și art. 33 lit. a) C. pen.

Inculpatul a fost condamnat la 10

ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a),

b) și c) C. pen., pentru art. 215 alin. (2), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen., și la 3 ani închisoare, pentru art. 215 alin. (2)și (4) C.

pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

După contopirea pedepselor s-a

dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 10 ani închisoare, în condițiile art.

71 și art. 64 C. pen. și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit.

a), b) și c) C. pen.

Au fost menținute dispozițiile

sentinței privitoare la latura civilă, cu precizarea că în drepturile părții

civile se subrogă S.C. S.R. S.R.L. București și a fost dedusă prevenția de la

15 martie 2000, la 7 iulie 2000.

Împotriva deciziei a declarat recurs

inculpatul, solicitând prin apărător casarea hotărârilor și trimiterea cauzei

spre rejudecare la prima instanță, în vederea audierii unor martori propuși în

apărare, pentru refacerea expertizei contabile, care să stabilească cu

certitudine prejudiciul cauzat și în subsidiar, achitarea inculpatului sau

reducerea pedepselor prin aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen.

Curtea Supremă de Justiție, prin

decizia nr. 3611 din 16 iulie 2002, pronunțată în dosarul 5017/2001 a admis recursul

inculpatului, a casat decizia și a trimis cauza spre rejudecare la Curtea de

Apel Craiova, întrucât cererii de recuzare formulată de apărător, nu i s-a dat

cursul prevăzut de art. 52 C. proc. pen.

După casarea cu trimitere spre

rejudecare, Curtea de Apel Craiova prin decizia penală nr. 28 din 4 februarie

2003, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj și

al părții civile S.C. A.R.T. S.R.L. București.

A desființat sentința și în baza art.

334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea, prevăzută

de art. 215 alin. (2), (4) și (5) C. pen. (două fapte) art. 84 pct. 2 din Legea

59/1934 (două fapte) art. 290 C. pen. (două fapte) și art. 291 C. pen. (două

fapte) în infracțiunile, prevăzute de art. 215 alin. (2), (4) și (5) C. pen.,

cu art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 215 alin. (2) și (4) C. pen., cu art. 41 alin.

(2) C. pen. și art. 33 lit. a) C. pen.

În baza art. 215 alin. (2), (4) și (5)

C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe inculpatul P.T.

la 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit.

a), b) și c) C. pen., pentru fapta comisă, în dauna S.C. A.R.T. S.R.L.

București.

În baza art. 215 alin. (2) (4) C.

pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a condamnat pe același inculpat

la 3 ani închisoare, pentru fapta comisă, în dauna S.N.P. P., sucursala PECO

Dolj.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit.

b) C. pen., a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 10 ani

închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b)

și c) C. pen.

A dedus prevenția de la 15 martie

2000, la 7 iulie 2000.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art.

64 și art. 71 C. pen.

S-au menținut rezolvările sentinței,

cu privire la latura civilă, cu precizarea că în drepturile părții civile S.C. A.R.T.

S.R.L. București, se subrogă S.C. S.R. S.R.L. București.

A menținut sechestrul asigurator

aplicat pe bunurile inculpatului, inclusiv pentru bunurile imobile, pentru care

se dispune luarea inscripției ipotecare.

A respins ca nefondat apelul

inculpatului.

A motivat instanța de apel că în

cauză s-au administrat toate probele necesare pentru aflarea adevărului, care

au fost analizate cu obiectivitate, dar instanța de fond a făcut o încadrare

juridică greșită a faptelor.

Modificările codului penal,

intervenite prin O.G. nr. 207/2000 și cuantumul prejudiciului de sub

1.000.000.000 lei justifică schimbarea încadrării juridice din infracțiunea,

prevăzută de art. 215 alin. (2), (4) și (5) C. pen., în infracțiunea prevăzută

de art. 215 alin. (2) și (4) C. pen.

Achitarea inculpatului pentru

infracțiunile prevăzute de art. 87 din Legea nr. 59/1934, art. 290 și art. 291

va fi desființată, iar faptele vor fi reîncadrate în infracțiunea, prevăzută de

art. 215 alin. (4) C. pen.

S-a apreciat ca întemeiate și

criticile parchetului cu privire la reținerea greșită de circumstanțe atenuante

în favoarea inculpatului.

La individualizarea pedepsei s-a

avut în vedere pericolul social concret al faptelor comise, determinat de modul

de concepere și realizare a întregii activități infracționale, de urmările

produse, de cuantumul prejudiciului și de conduita nesinceră a inculpatului.

Motivul de apel al inculpatului cu

privire la achitare nu este întemeiat, vinovăția lui rezultând din probele administrate.

S-a apreciat ca întemeiat apelul

părții civile, și menținerea întrutotul a dispozițiilor instanței de fond cu

privire la soluționarea laturii civile a procesului.

Împotriva acestei decizii penale a

declarat recurs inculpatul solicitând reducerea pedepsei aplicate.

Recursul declarat de inculpat nu

este fondat.

Infracțiunile săvârșite de inculpat

prezintă un pericol social ridicat, cu pagube mari cauzate părților civile, iar

inculpatul a avut o conduită nesinceră pe tot parcursul procesului penal, ceea

ce justifică tratamentul sancționator aplicat.

Dealtfel pedepsele au fost orientate

la limita minimă a textelor de lege sancționatoare și nu se justifică reținerea

de circumstanțe atenuante.

În conformitate cu art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat

de inculpat.

Recurentul va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul P.T. împotriva deciziei penale nr. 28 din 4 februarie

2003 a Curții de Apel Craiova.

Deduce din pedeapsă perioada

executată în arest preventiv de la 15 martie 2000, la 7 iulie 2000.

Obligă pe recurent la plata sumei de

1.400.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de

300.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

27 mai 2003.