ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2217/2004

Asupra recursului penal de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

În fond după casare, Curtea de Apel

Craiova prin decizia penală nr. 28 din 4 februarie 2003 a admis apelurile

declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj și al părții civile S.C.

A.R.T. SRL București, a desființat parțial sentința penală nr. 33/2001 a

Tribunalului Dolj, a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de

art. 215 alin. (2), (4) și (5) C. pen. și art. 291 C. pen., în infracțiunile

prevăzute de art. 215 alin. (2), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin.

(2) și art. 215 alin. (2) și (4) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen. și a dispus condamnarea inculpatului P.T. pentru săvârșirea acestor

infracțiuni la pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen.

A dedus prevenția de la 15 martie

2000 la 7 iulie 2000.

A făcut aplicarea art. 71 – art. 64

C. pen.

Pe latură civilă a menținut

dispoziția privind obligarea inculpatului la plata sumei de 247.249 dolari

S.U.A., calculată în lei la cursul oficial al zilei în care se va face plata,

către partea civilă S.C. A.R.T. SRL București și a sumei de 105.335.643 lei

către partea civilă S.N.P. P., sucursala P. Dolj, cu precizarea că în

drepturile părții civile S.C. A.R.T. SRL București, se subrogă S.C. S.L.R. SRL

București.

Apelul inculpatului a fost respins

ca nefondat.

În fapt s-a reținut că la începutul

anului 1999, inculpatul în calitate de administrator la SC P.C.M. SRL și SC

M.E. SRL a convenit să cumpere, de la S.C. A.R.T. SRL București, ordine de

compensare a energiei electrice, încheind 8 contracte de compensare în valoare

de 6.799.719.289 lei, cu înțelegerea ca plata să se facă în termen de 30 de

zile.

Inculpatul a emis 4 file C.E.C.

pentru contul deținutului la B.A., deși nu avea disponibilul necesar, apoi a

emis 4 file C.E.C. pentru B.C.R., dar toate au fost refuzate la plată, pentru

același considerent.

În aceleași condiții, inculpatul a

înșelat și S.N.P. P., sucursala Dolj, de la care a ridicat în lunile octombrie

și noiembrie 1999 o cantitate de motorină în valoare de 333.879.010 lei, dar a

achitat numai suma de 267.104.312 lei, întrucât 2 file C.E.C. au fost refuzate

la plată de către B.A. pentru lipsă de disponibil.

La individualizarea

pedepsei s-a avut în vedere pericolul social concret al faptelor comise de

inculpatul P.T., determinat de modul de concepere și realizare a activității

infracționale, de urmările produse, de cuantumul prejudiciului, precum și

conduita nesinceră a inculpatului.

Recursul declarat de inculpat

împotriva deciziei penale nr. 28 din 4 februarie 2003 a Curții de Apel Craiova

a fost respins, ca nefondat de Curtea Supremă de Justiție prin decizia penală

nr. 2488/2003.

Împotriva ultimei decizii,

inculpatul a formulat o contestație în anulare, care a fost admisă prin decizia

nr. 293 din 16 ianuarie 2004 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție,

reținându-se că la judecarea recursului, unde inculpatul a lipsit, nu a fost

legal citat.

Drept urmare, s-a desființat decizia

penală nr. 2488/2003, s-a fixat termen pentru rejudecarea recursului.

S-a menținut starea de arest a

inculpatului, considerându-se că până la soluționarea recursului, punerea în

libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică, atâta timp

cât prin hotărârile instanței de fond și de apel a fost condamnat pentru

săvârșirea unor infracțiuni cu grad de pericol social ridicat.

Rejudecând recursul declarat de

inculpatul P.T. împotriva deciziei penale nr. 28 din 4 februarie 2003 a Curții

de Apel Craiova, se constată că acesta este întemeiat, în raport de motivul de

casare prevăzut de art. 385

9

pct. 21 C. proc. pen., întrucât

judecata în apel a avut loc fără citarea legală a acestuia.

Astfel, deși inculpatul prin cererea

din dosarul nr. 748/P/2001 al Curții de apel Craiova, cerere datată 27 aprilie

2001, a precizat că și-a schimbat domiciliul din Craiova str. 30 Decembrie, în

str. Câmpia Islaz, la toate termenele acordate de Curtea de Apel Craiova,

inclusiv la cel din 4 februarie 2003 când s-a judecat apelul, inculpatul a fost

citat la vechea adresă unde nu mai locuia.

Neștiind de desfășurarea procesului, inculpatul nu

s-a prezentat și astfel nu a avut posibilitatea să-și exercite dreptul la

apărare și să propună probe în dovedirea susținerilor din motivele de apel.

Așa fiind, Curtea urmează, ca în

baza art. 385

15

pct. 2 lit. c) C. proc. pen., să caseze decizia

penală a Curții de Apel Craiova și să trimită cauza spre rejudecare.

Ca urmare a desființării hotărârii

prin care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 10 ani închisoare, Curtea

constată că nu se mai mențin temeiurile care au stat la baza menținerii stării

de arest a acestuia și va dispune punerea sa în libertate, dacă nu este arestat

în altă cauză.

Celelalte motive de recurs invocate

de inculpat, referitoare la lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii de

înșelăciune sau greșita individualizare a pedepselor, urmează a fi avute în

vedere de instanța de trimitere.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpatul P.T. împotriva deciziei penale nr. 28 din 04 februarie 2003 a Curții

de Apel Craiova.

Casează decizia penală pronunțată și

trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Craiova.

Dispune punerea în libertate a

inculpatului dacă nu este arestat în altă cauză.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la

data de 23 aprilie 2004.