ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2217/2004

Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: În fond după casare, Curtea de Apel Craiova prin decizia penală nr. 28 din 4 februarie 2003 a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj și al părții civile S.C. A.R.T. SRL București, a desființat parțial sentința penală nr. 33/2001 a Tribunalului Dolj, a schimbat încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art. 215 alin. (2), (4) și (5) C. pen. și art. 291 C. pen., în infracțiunile prevăzute de art. 215 alin. (2), (4) și (5) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și art. 215 alin. (2) și (4) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și a dispus condamnarea inculpatului P.T.

pentru săvârșirea acestor infracțiuni la pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen. A dedus prevenția de la 15 martie 2000 la 7 iulie 2000. A făcut aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen. Pe latură civilă a menținut dispoziția privind obligarea inculpatului la plata sumei de 247.249 dolari S.U.A., calculată în lei la cursul oficial al zilei în care se va face plata, către partea civilă S.C. A.R.T. SRL București și a sumei de 105.335.643 lei către partea civilă S.N.P. P., sucursala P. Dolj, cu precizarea că în drepturile părții civile S.C. A.R.T. SRL București, se subrogă S.C. S.L.R. SRL București. Apelul inculpatului a fost respins ca nefondat.

În fapt s-a reținut că la începutul anului 1999, inculpatul în calitate de administrator la SC P.C.M. SRL și SC M.E. SRL a convenit să cumpere, de la S.C. A.R.T. SRL București, ordine de compensare a energiei electrice, încheind 8 contracte de compensare în valoare de 6.799.719.289 lei, cu înțelegerea ca plata să se facă în termen de 30 de zile. Inculpatul a emis 4 file C.E.C. pentru contul deținutului la B.A., deși nu avea disponibilul necesar, apoi a emis 4 file C.E.C. pentru B.C.R., dar toate au fost refuzate la plată, pentru același considerent. În aceleași condiții, inculpatul a înșelat și S.N.P. P., sucursala Dolj, de la care a ridicat în lunile octombrie și noiembrie 1999 o cantitate de motorină în valoare de 333.879.010 lei, dar a achitat numai suma de 267.104.312 lei, întrucât 2 file C.E.C.

au fost refuzate la plată de către B.A. pentru lipsă de disponibil. La individualizarea pedepsei s-a avut în vedere pericolul social concret al faptelor comise de inculpatul P.T., determinat de modul de concepere și realizare a activității infracționale, de urmările produse, de cuantumul prejudiciului, precum și conduita nesinceră a inculpatului. Recursul declarat de inculpat împotriva deciziei penale nr. 28 din 4 februarie 2003 a Curții de Apel Craiova a fost respins, ca nefondat de Curtea Supremă de Justiție prin decizia penală nr. 2488/2003. Împotriva ultimei decizii, inculpatul a formulat o contestație în anulare, care a fost admisă prin decizia nr. 293 din 16 ianuarie 2004 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, reținându-se că la judecarea recursului, unde inculpatul a lipsit, nu a fost legal citat.

Drept urmare, s-a desființat decizia penală nr. 2488/2003, s-a fixat termen pentru rejudecarea recursului. S-a menținut starea de arest a inculpatului, considerându-se că până la soluționarea recursului, punerea în libertate a inculpatului prezintă pericol pentru ordinea publică, atâta timp cât prin hotărârile instanței de fond și de apel a fost condamnat pentru săvârșirea unor infracțiuni cu grad de pericol social ridicat. Rejudecând recursul declarat de inculpatul P.T. împotriva deciziei penale nr. 28 din 4 februarie 2003 a Curții de Apel Craiova, se constată că acesta este întemeiat, în raport de motivul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 21 C. proc. pen., întrucât judecata în apel a avut loc fără citarea legală a acestuia.

Astfel, deși inculpatul prin cererea din dosarul nr. 748/P/2001 al Curții de apel Craiova, cerere datată 27 aprilie 2001, a precizat că și-a schimbat domiciliul din Craiova str. 30 Decembrie, în str. Câmpia Islaz, la toate termenele acordate de Curtea de Apel Craiova, inclusiv la cel din 4 februarie 2003 când s-a judecat apelul, inculpatul a fost citat la vechea adresă unde nu mai locuia. Neștiind de desfășurarea procesului, inculpatul nu s-a prezentat și astfel nu a avut posibilitatea să-și exercite dreptul la apărare și să propună probe în dovedirea susținerilor din motivele de apel. Așa fiind, Curtea urmează, ca în baza art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc. pen., să caseze decizia penală a Curții de Apel Craiova și să trimită cauza spre rejudecare.

Ca urmare a desființării hotărârii prin care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 10 ani închisoare, Curtea constată că nu se mai mențin temeiurile care au stat la baza menținerii stării de arest a acestuia și va dispune punerea sa în libertate, dacă nu este arestat în altă cauză. Celelalte motive de recurs invocate de inculpat, referitoare la lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii de înșelăciune sau greșita individualizare a pedepselor, urmează a fi avute în vedere de instanța de trimitere.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul P.T. împotriva deciziei penale nr. 28 din 04 februarie 2003 a Curții de Apel Craiova. Casează decizia penală pronunțată și trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Craiova. Dispune punerea în libertate a inculpatului dacă nu este arestat în altă cauză. Definitivă. Pronunțată în ședința publică de la data de 23 aprilie 2004.