ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 24/2003

S-a luat în examinare recursul declarat de condamnatul R.A. împotriva deciziei

penale nr.373 din 2 septembrie 2002

a Curții

de Apel Ploiești.

A lipsit recurentul, pentru apărarea căruia s-a prezentat avocatul M.T., apărător

desemnat din oficiu.

Procedura de citare a fost îndeplinită.

Apărătorul recurentului condamnat a lăsat soluția la aprecierea instanței.

Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului, ca nefondat.

C  U

R  T  E  A

Asupra recursului de față;

In baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr.141 din 23 octombrie 1996 Tribunalul Prahova l-a

condamnat pe inculpatul R.A. la pedeapsa rezultantă de 20 de ani închisoare și

10 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit.a, b și e Cod penal,

pentru săvârșirea infracțiunilor de conducere pe drumurile publice a unui

autovehicul fără permis de conducere prevăzută în art.36 alin.1 din Decretul

nr.328/1966, de tâlhărie prevăzută de art.211 alin.1 Cod penal, cu aplicarea

art.75 lit.c Cod penal și de omor deosebit de grav, prevăzută în art.174-176

lit.d, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal.

S-a  reținut  că  la  data de  10  mai

1994,  împreună cu inculpatul

minor

au luat hotărârea să sustragă bunuri dintr-un magazin. Fiind surprinși de

proprietar, inculpatul R.A., pentru a scăpa l-a lovit cu levierul în cap, iar

apoi cu un cuțit în zona toracică astfel că P.M. a decedat.

S-a mai reținut că inculpatul a condus pe drumul de la Ploiești la locul

infracțiunilor de tâlhărie și omor deosebit de grav din satul Stoenești o

motoretă fără să fie posesorul unui permis de conducere.

Impotriva acestei sentințe a făcut cerere de revizuire condamnatul, care a

solicitat să se dispună schimbarea încadrării în infracțiunea de tâlhărie care

a avut ca urmare moartea victimei și în consecință să i se aplice o pedeapsă

mult diminuată.

Prin sentința penală nr.311 din 23 iulie 2002 a Tribunalului Prahova, cererea a

fost respinsă cu motivarea că între cazurile de revizuire expres și limitativ

prevăzute în art.394 Cod procedură penală nu se regăsește și cel referitor la

schimbarea încadrării juridice fără să se fi descoperit fapte sau împrejurări

ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei și pe baza cărora

faptele ar fi primit o altă încadrare juridică.

Apelul declarat de condamnat a fost respins ca nefondat prin decizia nr.373 din

2 septembrie 2002 pronunțată de Secția penală de la Curtea de Apel Ploiești.

Impotriva deciziei a declarat recurs condamnatul, care a reiterat susținerile

din apel, susținând în esență că a fost cercetat abuziv și că fapta săvârșită a

primit o greșită încadrare juridică, instanțele reținând greșit că se face

vinovat de o infracțiune de tâlhărie și una de omor deosebit de grav când în

realitate fapta sa trebuia să fie încadrată în dispozițiile art.211 alin.3 –

tâlhărie urmată de moartea victimei – pentru care pedeapsa prevăzută de lege (

fapta fiind săvârșită în 1994) este închisoarea de la 7 la 20 de ani.

Recursul este nefondat.

Hotărârile pronunțate de cele două instanțe sunt legale și temeinice.

Susținerile și apărările inculpatului au fost verificate cu ocazia judecării

cauzei în fond, iar instanța a făcut o corectă încadrare juridică și l-a

condamnat pe inculpat pentru faptele comise. Hotărârea instanței de fond a

rămas definitivă fără ca inculpatul să exercite căile legale de atac.

Cererea de revizuire a sentinței prin care se solicită schimbarea încadrării

juridice care nu se bazează pe fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute

instanței la soluționarea cauzei în fond a fost justificat respinsă de prima

instanță iar hotărârea a fost menținută și de instanța de apel.

Așa fiind, urmează ca în baza art.385

15

pct.1 lit.b Cod procedură

penală recursul să fie respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN

NUMELE LEGII

D

E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

condamnatul R.A. împotriva deciziei penale nr.373 din 2 septembrie 2002 a

Curții de Apel Ploiești.

Obligă recurentul la 850.000 de lei cheltuieli judiciare către stat, din care

onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 300.000 de lei,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 7 ianuarie 2003.