ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4839/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 102 din 25

iunie 2003 a Tribunalului Vâlcea, inculpatul

A.V.

a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (1) C. pen.

și la pedeapsa de 9 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie,

prevăzută de art. 211 alin. (2

1

) lit. c) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 9 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 57 și art.

71 C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a

menținut starea de arest preventiv, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din

pedeapsa aplicată durata arestului preventiv de la 19 aprilie 2003, la zi.

Măsura arestării preventive a fost

prelungită cu 30 zile, de la 18 iulie 2003 până la 16 august 2003.

În baza art. 14 C. proc. pen. și

art. 998 C. civ., s-a admis acțiunea formulată de partea civilă D.I. și a fost

obligat inculpatul la plata sumei de 800.000 lei, cu titlu de despăgubiri

civile.

S-a constatat că bunurile sustrase

de inculpat de la partea civilă au fost restituite.

În baza art. 193 alin. (1) C. proc.

pen., inculpatul a fost obligat la 80.000 lei, cheltuieli judiciare către

partea civilă.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc.

pen., inculpatul a fost obligat la 3.500.000 lei, cheltuieli judiciare către

stat în care s-au inclus și onorariile apărătorului din oficiu, în sumă de

300.000 lei și 450.000 lei, ce vor fi avansate din fondurile Ministerului

Justiției.

Pentru a pronunța această sentință,

instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele:

În ziua de 1 februarie 2003, pe

fondul consumului de alcool și a preexistenței unor relații de dușmănie între

părți, inculpatul A.V. a pătruns fără drept în curtea și apoi în casa lui D.I.,

de unde a sustras o lanternă, un veston, câteva baterii și 3 pâini, bunuri pe

care le-a pus într-o sacoșă și le-a scos în drum, așezându-le lângă gardul

părții vătămate.

Inculpatul a revenit în locuința

părții vătămate cu intenția de a sustrage și alte bunuri, împrejurare în care a

fost surprins de partea vătămată, care i-a cerut să-și justifice prezența.

Atunci, inculpatul a lovit-o, cauzându-i leziuni care au necesitat 7-8 zile de

îngrijiri medicale și a plecat, luând cu sine și bunurile sustrase.

Fiii părții vătămate, martorii B.D.I.

și B.I.D., alertați de țipetele de ajutor ale victimei, au recuperat bunurile

de la inculpat care, în altercația creată, i-a lovit și pe aceștia.

Situația de fapt și vinovăția

inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în

cauză: plângerea și declarațiile părții vătămate, proces-verbal de cercetare la

fața locului, planșe fotografice, proces-verbal de restituire a bunurilor

sustrase, declarațiile martorilor, declarațiile inculpatului, care a recunoscut

săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa.

Curtea de Apel Pitești, prin decizia

penală nr. 204 din 4 septembrie 2003, a respins ca nefondat apelul

inculpatului, a menținut starea de arest preventiv, pe care a prelungit-o cu 30

zile, până la 12 octombrie 2003, a dedus prevenția la zi și l-a obligat pe inculpat

la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care

400.000 lei, onorariul apărătorului din oficiu, se suportă din fondurile

Ministerului Justiției, și pe apelant la 100.000 lei cu același titlu.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs inculpatul, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor atacate

și reindividualizarea pedepsei aplicate, în sensul reducerii cuantumului

acesteia.

Examinând recursul, atât sub

aspectul motivului invocat, prevăzut de art. 385

9

pct. 14 C. proc.

pen., cât și din oficiu, Curtea constată, că acesta este întemeiat pentru

motivele ce se vor arăta în continuare.

Instanțele de judecată au reținut în

mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului A.V., dar au făcut o

încadrare juridică greșită faptelor comise de acesta.

Inculpatul a pătruns fără drept în

locuința părții vătămate cu o rezoluție infracțională bine determinată, aceea

de a sustrage bunuri și acte, dată fiind relația de dușmănie ce există între

părți referitoare la litigiile funciare pe care le au.

Împrejurarea că inculpatul și-a

fracționat activitatea infracțională, pentru a putea deplasa bunurile sustrase

în afara locuinței părții vătămate, nu îndreptățește calificarea actelor comise

în mai multe fapte penale și crearea, în mod artificial, a unui concurs real de

infracțiuni, cu consecința agravării situației juridice a inculpatului.

Determinantă pentru încadrarea

juridică a faptei este voința principală a inculpatului, aceea de a-și însuși

fără drept bunurile părții vătămate și transpunerea ei în fapt, prin

întrebuințarea de violențe fizice.

Pătrunderea fără drept în locuința

victimei constituie în acest context modalitatea obligatorie de realizare a

rezoluției infracționale, faptă ce este absorbită în conținutul constitutiv al

infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2

1

) lit. c) C.

pen.

Legiuitorul însuși, incriminând

această faptă penală a dorit ca infracțiunea, mijloc să facă parte integrantă

din conținutul constitutiv al infracțiunii, scop pe care a și sancționat-o mai

sever.

Pentru aceste motive, Curtea urmează

să admită recursul declarat de inculpatul A.V. și să caseze decizia penală nr. 204

din 4 septembrie 2003 a Curții de Apel Pitești și sentința penală nr. 102 din 25

iunie 2003 a Tribunalului Vâlcea, numai cu privire la încadrarea juridică și

pedeapsa aplicată inculpatului.

Curtea va înlătura dispozițiile

articolelor 33 și art. 34 C. pen., privind concursul de infracțiuni și, în baza

art. 334 C. proc. pen., va dispune schimbarea încadrării juridice din

infracțiunile prevăzute de art. 192 alin. (1) C. pen. și art. 211 alin. (2

1

)

lit. c) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2

1

) lit.

c) C. pen.

În baza acestui text de lege, Curtea

dispune condamnarea inculpatului A.V. la pedeapsa de 7 ani închisoare,

apreciind că, prin cuantumul și modalitatea de executare stabilite, se au în

vedere atât criteriile generale de individualizare a pedepsei, prevăzute de art.

72 C. pen., cât și scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen.

Inculpatul a recunoscut săvârșirea

infracțiunii, dar a dovedit o fire violentă și răzbunătoare, fapta sa, de a

sustrage bunuri prin agresarea victimei în vârstă de 78 ani și din locuința

acesteia necesitând o ripostă juridică fermă, de natură să asigure reeducarea

în spiritul respectării valorilor sociale încălcate.

În cauză se va face aplicarea

dispozițiilor art. 71 și art. 64 C. pen., privind pedeapsa accesorie.

Timpul arestului preventiv se va

deduce din durata pedepsei aplicate de la 19 aprilie 2003, la 19 octombrie

2003.

Onorariul apărătorului din oficiu se

va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen., art. 385

17

C. proc. pen., art. 88 C.

pen. și art. 192 alin. (3) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpatul A.V., împotriva deciziei penale nr. 204 din 4 septembrie 2003 a

Curții de Apel Pitești.

Casează hotărârea atacată precum și

sentința penală nr. 102 din 25 iunie 2003 a Tribunalului Vâlcea, numai cu

privire la încadrarea juridică și pedeapsa aplicată inculpatului.

Înlătură dispozițiile art. 33 și

art. 34 C. pen.

În baza art. 334 C. proc. pen.,

schimbă încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art. 192 alin. (1) C.

pen. și art. 211 alin. (2

1

) lit. c) C. pen., în infracțiunea

prevăzută de art. 211 alin. (2

1

) lit. c) C. pen., text în baza

căruia îl condamnă pe inculpat la 7 ani închisoare.

Face aplicarea art. 71 și art. 64 C.

pen.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului,

perioada arestării preventive de la 19 aprilie 2003, până la 29 octombrie 2003.

Onorariul de avocat pentru apărarea

din oficiu a inculpatului, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

29 octombrie 2003.