ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4839/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 102 din 25 iunie 2003 a Tribunalului Vâlcea, inculpatul A.V. a fost condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (1) C. pen. și la pedeapsa de 9 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2 1 ) lit. c) C. pen. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa de 9 ani închisoare. S-a făcut aplicarea art. 57 și art. 71 C. pen. În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menținut starea de arest preventiv, iar în baza art. 88 C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată durata arestului preventiv de la 19 aprilie 2003, la zi.

Măsura arestării preventive a fost prelungită cu 30 zile, de la 18 iulie 2003 până la 16 august 2003. În baza art. 14 C. proc. pen. și art. 998 C. civ., s-a admis acțiunea formulată de partea civilă D.I. și a fost obligat inculpatul la plata sumei de 800.000 lei, cu titlu de despăgubiri civile. S-a constatat că bunurile sustrase de inculpat de la partea civilă au fost restituite. În baza art. 193 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la 80.000 lei, cheltuieli judiciare către partea civilă. În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la 3.500.000 lei, cheltuieli judiciare către stat în care s-au inclus și onorariile apărătorului din oficiu, în sumă de 300.000 lei și 450.000 lei, ce vor fi avansate din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarele: În ziua de 1 februarie 2003, pe fondul consumului de alcool și a preexistenței unor relații de dușmănie între părți, inculpatul A.V. a pătruns fără drept în curtea și apoi în casa lui D.I., de unde a sustras o lanternă, un veston, câteva baterii și 3 pâini, bunuri pe care le-a pus într-o sacoșă și le-a scos în drum, așezându-le lângă gardul părții vătămate. Inculpatul a revenit în locuința părții vătămate cu intenția de a sustrage și alte bunuri, împrejurare în care a fost surprins de partea vătămată, care i-a cerut să-și justifice prezența. Atunci, inculpatul a lovit-o, cauzându-i leziuni care au necesitat 7-8 zile de îngrijiri medicale și a plecat, luând cu sine și bunurile sustrase.

Fiii părții vătămate, martorii B.D.I. și B.I.D., alertați de țipetele de ajutor ale victimei, au recuperat bunurile de la inculpat care, în altercația creată, i-a lovit și pe aceștia. Situația de fapt și vinovăția inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: plângerea și declarațiile părții vătămate, proces-verbal de cercetare la fața locului, planșe fotografice, proces-verbal de restituire a bunurilor sustrase, declarațiile martorilor, declarațiile inculpatului, care a recunoscut săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa.

Curtea de Apel Pitești, prin decizia penală nr. 204 din 4 septembrie 2003, a respins ca nefondat apelul inculpatului, a menținut starea de arest preventiv, pe care a prelungit-o cu 30 zile, până la 12 octombrie 2003, a dedus prevenția la zi și l-a obligat pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei, din care 400.000 lei, onorariul apărătorului din oficiu, se suportă din fondurile Ministerului Justiției, și pe apelant la 100.000 lei cu același titlu. Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul, solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârilor atacate și reindividualizarea pedepsei aplicate, în sensul reducerii cuantumului acesteia. Examinând recursul, atât sub aspectul motivului invocat, prevăzut de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen., cât și din oficiu, Curtea constată, că acesta este întemeiat pentru motivele ce se vor arăta în continuare. Instanțele de judecată au reținut în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului A.V., dar au făcut o încadrare juridică greșită faptelor comise de acesta. Inculpatul a pătruns fără drept în locuința părții vătămate cu o rezoluție infracțională bine determinată, aceea de a sustrage bunuri și acte, dată fiind relația de dușmănie ce există între părți referitoare la litigiile funciare pe care le au. Împrejurarea că inculpatul și-a fracționat activitatea infracțională, pentru a putea deplasa bunurile sustrase în afara locuinței părții vătămate, nu îndreptățește calificarea actelor comise în mai multe fapte penale și crearea, în mod artificial, a unui concurs real de infracțiuni, cu consecința agravării situației juridice a inculpatului.

Determinantă pentru încadrarea juridică a faptei este voința principală a inculpatului, aceea de a-și însuși fără drept bunurile părții vătămate și transpunerea ei în fapt, prin întrebuințarea de violențe fizice. Pătrunderea fără drept în locuința victimei constituie în acest context modalitatea obligatorie de realizare a rezoluției infracționale, faptă ce este absorbită în conținutul constitutiv al infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2 1 ) lit. c) C. pen. Legiuitorul însuși, incriminând această faptă penală a dorit ca infracțiunea, mijloc să facă parte integrantă din conținutul constitutiv al infracțiunii, scop pe care a și sancționat-o mai sever. Pentru aceste motive, Curtea urmează să admită recursul declarat de inculpatul A.V.

și să caseze decizia penală nr. 204 din 4 septembrie 2003 a Curții de Apel Pitești și sentința penală nr. 102 din 25 iunie 2003 a Tribunalului Vâlcea, numai cu privire la încadrarea juridică și pedeapsa aplicată inculpatului. Curtea va înlătura dispozițiile articolelor 33 și art. 34 C. pen., privind concursul de infracțiuni și, în baza art. 334 C. proc. pen., va dispune schimbarea încadrării juridice din infracțiunile prevăzute de art. 192 alin. (1) C. pen. și art. 211 alin. (2 1 ) lit. c) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2 1 ) lit. c) C. pen. În baza acestui text de lege, Curtea dispune condamnarea inculpatului A.V. la pedeapsa de 7 ani închisoare, apreciind că, prin cuantumul și modalitatea de executare stabilite, se au în vedere atât criteriile generale de individualizare a pedepsei, prevăzute de art. 72 C. pen., cât și scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen.

Inculpatul a recunoscut săvârșirea infracțiunii, dar a dovedit o fire violentă și răzbunătoare, fapta sa, de a sustrage bunuri prin agresarea victimei în vârstă de 78 ani și din locuința acesteia necesitând o ripostă juridică fermă, de natură să asigure reeducarea în spiritul respectării valorilor sociale încălcate. În cauză se va face aplicarea dispozițiilor art. 71 și art. 64 C. pen., privind pedeapsa accesorie. Timpul arestului preventiv se va deduce din durata pedepsei aplicate de la 19 aprilie 2003, la 19 octombrie 2003. Onorariul apărătorului din oficiu se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Văzând dispozițiile art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., art. 385 17 C. proc. pen., art. 88 C. pen.

și art. 192 alin. (3) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul A.V., împotriva deciziei penale nr. 204 din 4 septembrie 2003 a Curții de Apel Pitești. Casează hotărârea atacată precum și sentința penală nr. 102 din 25 iunie 2003 a Tribunalului Vâlcea, numai cu privire la încadrarea juridică și pedeapsa aplicată inculpatului. Înlătură dispozițiile art. 33 și art. 34 C. pen. În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art. 192 alin. (1) C. pen. și art. 211 alin. (2 1 ) lit. c) C. pen., în infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2 1 ) lit. c) C. pen., text în baza căruia îl condamnă pe inculpat la 7 ani închisoare. Face aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada arestării preventive de la 19 aprilie 2003, până la 29 octombrie 2003. Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a inculpatului, în sumă de 400.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 29 octombrie 2003.