ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4134/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Prahova a condamnat, prin sentința penală nr. 175 din 23 aprilie 2003, pe inculpatul H.V.V. la câte 3 ani închisoare, pentru infracțiunile de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen. și furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. g) C. pen. și la 7 ani închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. b) și c) C. pen. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., instanța a contopit pedepsele, dispunând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest a inculpatului, iar în temeiul art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată, perioada arestării preventive de la 16 februarie 2003, la zi. A luat act că părțile vătămate D.S. și D.A. nu s-au constituit părți civile. În baza art. 118 lit. b) C. pen., a confiscat de la inculpat cuțitul folosit de acesta la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, iar în baza art. 118 lit. d) C. pen., a confiscat de la inculpat, suma de 1.020.000 lei, contravaloarea bunurilor și banilor, dobândite prin infracțiune. A obligat pe inculpat și la plata sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 300.000 lei onorariu apărător oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

S-a reținut că, în seara zilei de 15 februarie 2003, după ce a consumat în exces băuturi alcoolice, inculpatul H.V.V. (prestând ocazional munci necalificate în gospodăriile consătenilor) a pătruns fără drept, în curtea locuinței părților vătămate D.S. și D.A. (persoane în vârstă de peste 80 ani) și a sustras din cotețul păsărilor 5 găini, în valoare de 1.000.000 lei. La ieșirea din curte, alunecând pe gheață, inculpatul a scăpat din mâini păsările. După aceea, inculpatul a pătruns în locuința părților vătămate și, cu un cuțit, le-a amenințat cu moartea, solicitându-le bani. Întrucât D.S. ezita să se supună, inculpatul l-a îmbrâncit și amenințat cu cuțitul, determinându-l să spună că are bani în sertarul de la bufet.

Inculpatul a căutat la locul indicat și a luat toți banii găsiți acolo, respectiv suma de 20.000 lei, după care a părăsit locul faptei. Prin decizia penală nr. 268 din 2 iunie 2003, Curtea de Apel Ploiești a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat, care a criticat sentința cu privire la reținerea în sarcina sa a infracțiunii de tâlhărie, susținând că nu a exercitat acte de violență asupra părților vătămate. A mai criticat sentința și sub aspectul individualizării pedepsei. Împotriva deciziei instanței de apel, inculpatul a declarat recurs nemotivat, iar oral a solicitat reducerea pedepsei prin aplicarea de circumstanțe atenuante personale. Recursul este fondat pentru următorul motiv examinat din oficiu.

Instanțele de judecată, deși au reținut corect faptele în concordanță cu probele administrate, inclusiv declarațiile sale de la urmărirea penală, prin care a recunoscut faptele, menținute la prima instanță, a făcut o greșită încadrare juridică a faptelor, în art. 192 alin. (2) C. pen. și în art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. g) C. pen., în concurs cu infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. b) și c) C. pen. Infracțiunea de tâlhărie este o infracțiune complexă a cărui element material constă dintr-o acțiune principală de furt și o acțiune adiacentă, de exercitare a violenței, de amenințare și de folosire a altor mijloace de constrângere. Din moment ce, în speță, acțiunea de furt săvârșită de inculpat, constituie componența principală a infracțiunii de tâlhărie, nu se mai poate reține în sarcina inculpatului, separat infracțiunea de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit. g) C. pen.

Nu se poate reține nici infracțiunea de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., violare de domiciliu (de către o persoană înarmată, în timpul nopții), deoarece aceste împrejurări constituie agravantele la infracțiunea de tâlhărie, prevăzute de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. b) și c) C. pen., (în timpul nopții, de către o persoană având asupra sa o armă; într-o locuință sau în dependințele acesteia). În ce privește susținerea recurentului de a se recunoaște în sarcina sa circumstanțe atenuante și a se reduce pedeapsa sub minimul special, nu poate fi primită, deoarece numai împrejurările că acesta nu are antecedente penale și a recunoscut fapta, nu sunt de natură a duce la aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., avându-se în vedere pericolul social sporit al faptei de tâlhărie, săvârșită în condiții agravante (în timpul nopții, înarmat cu un cuțit, asupra unor persoane în vârstă de peste 80 de ani).

Considerând că eroarea de încadrare juridică, care a fost reliefată, constituie motivul de recurs prevăzut de art. 385 9 alin. (1), pct. 17 C. proc. pen., urmează ca, în baza art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., a admite recursul declarat de inculpat, a casa atât sentința cât și decizia recurată, cu privire la încadrarea juridică a faptelor. Conform art. 334 C. proc. pen., se va schimba încadrarea juridică din cele trei infracțiuni, pentru care inculpatul a fost condamnat, într-o singură infracțiune prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. b) și c) C. pen., texte în baza cărora va condamna pe inculpat la 7 ani închisoare, din care se va deduce perioada arestării preventive, de la 16 februarie 2003, la 1 octombrie 2003 (data prezentei decizii).

Celelalte dispoziții ale sentinței se vor menține. Onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a recurentului se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul H.V.V., împotriva deciziei penale nr. 268 din 2 iunie 2003 a Curții de Apel Ploiești. Casează decizia și sentința penală nr. 175 din 23 aprilie 2003 a Tribunalului Prahova, cu privire la încadrarea juridică a faptelor. Conform art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art. 192 alin. (2), art. 208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. g) și art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. b) și c) C. pen., într-o singură infracțiune prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. b) și c) C. pen. și în baza acestui text, condamnă pe inculpat la 7 ani închisoare. Deduce din pedeapsă, perioada arestării preventive a inculpatului de la 16 februarie 2003, la 1 octombrie 2003. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

Onorariul de avocat în sumă de 400.000 lei pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 1 octombrie 2003.