ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4134/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Tribunalul Prahova a condamnat, prin

sentința penală nr. 175 din 23 aprilie 2003, pe inculpatul H.V.V. la câte 3 ani

închisoare, pentru infracțiunile de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192

alin. (2) C. pen. și furt calificat prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209

alin. (1) lit. g) C. pen. și la 7 ani închisoare, pentru infracțiunea de

tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2

1

) lit.

b) și c) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., instanța a contopit pedepsele, dispunând ca inculpatul să execute

pedeapsa cea mai grea, de 7 ani închisoare, cu aplicarea art. 71 și art. 64 C.

pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., a

menținut starea de arest a inculpatului, iar în temeiul art. 88 C. pen., a

dedus din pedeapsa aplicată, perioada arestării preventive de la 16 februarie

2003, la zi.

A luat act că părțile vătămate D.S.

și D.A. nu s-au constituit părți civile.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., a

confiscat de la inculpat cuțitul folosit de acesta la săvârșirea infracțiunii

de tâlhărie, iar în baza art. 118 lit. d) C. pen., a confiscat de la inculpat,

suma de 1.020.000 lei, contravaloarea bunurilor și banilor, dobândite prin

infracțiune.

A obligat pe inculpat și la plata

sumei de 800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care 300.000 lei

onorariu apărător oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

S-a reținut că, în seara zilei de 15

februarie 2003, după ce a consumat în exces băuturi alcoolice, inculpatul H.V.V.

(prestând ocazional munci necalificate în gospodăriile consătenilor) a pătruns

fără drept, în curtea locuinței părților vătămate D.S. și D.A. (persoane în

vârstă de peste 80 ani) și a sustras din cotețul păsărilor 5 găini, în valoare

de 1.000.000 lei.

La ieșirea din curte, alunecând pe gheață,

inculpatul a scăpat din mâini păsările.

După aceea, inculpatul a pătruns în

locuința părților vătămate și, cu un cuțit, le-a amenințat cu moartea,

solicitându-le bani.

Întrucât D.S. ezita să se supună,

inculpatul l-a îmbrâncit și amenințat cu cuțitul, determinându-l să spună că

are bani în sertarul de la bufet.

Inculpatul a căutat la locul indicat

și a luat toți banii găsiți acolo, respectiv suma de 20.000 lei, după care a

părăsit locul faptei.

Prin decizia penală nr. 268 din 2

iunie 2003, Curtea de Apel Ploiești a respins, ca nefondat, apelul declarat de

inculpat, care a criticat sentința cu privire la reținerea în sarcina sa a

infracțiunii de tâlhărie, susținând că nu a exercitat acte de violență asupra

părților vătămate. A mai criticat sentința și sub aspectul individualizării

pedepsei.

Împotriva deciziei instanței de

apel, inculpatul a declarat recurs nemotivat, iar oral a solicitat reducerea

pedepsei prin aplicarea de circumstanțe atenuante personale.

Recursul este fondat pentru

următorul motiv examinat din oficiu.

Instanțele de judecată, deși au

reținut corect faptele în concordanță cu probele administrate, inclusiv

declarațiile sale de la urmărirea penală, prin care a recunoscut faptele,

menținute la prima instanță, a făcut o greșită încadrare juridică a faptelor,

în art. 192 alin. (2) C. pen. și în art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit.

g) C. pen., în concurs cu infracțiunea prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b)

și alin. (2

1

) lit. b) și c) C. pen.

Infracțiunea de tâlhărie este o

infracțiune complexă a cărui element material constă dintr-o acțiune principală

de furt și o acțiune adiacentă, de exercitare a violenței, de amenințare și de

folosire a altor mijloace de constrângere.

Din moment ce, în speță, acțiunea de

furt săvârșită de inculpat, constituie componența principală a infracțiunii de

tâlhărie, nu se mai poate reține în sarcina inculpatului, separat infracțiunea

de furt calificat, prevăzută de art. 208 alin. (1) și art. 209 alin. (1) lit.

g) C. pen.

Nu se poate reține nici infracțiunea

de violare de domiciliu, prevăzută de art. 192 alin. (2) C. pen., violare de

domiciliu (de către o persoană înarmată, în timpul nopții), deoarece aceste

împrejurări constituie agravantele la infracțiunea de tâlhărie, prevăzute de art.

211 alin. (2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. b) și c) C. pen., (în

timpul nopții, de către o persoană având asupra sa o armă; într-o locuință sau

în dependințele acesteia).

În ce privește susținerea

recurentului de a se recunoaște în sarcina sa circumstanțe atenuante și a se

reduce pedeapsa sub minimul special, nu poate fi primită, deoarece numai

împrejurările că acesta nu are antecedente penale și a recunoscut fapta, nu

sunt de natură a duce la aplicarea art. 74 și art. 76 C. pen., avându-se în

vedere pericolul social sporit al faptei de tâlhărie, săvârșită în condiții

agravante (în timpul nopții, înarmat cu un cuțit, asupra unor persoane în

vârstă de peste 80 de ani).

Considerând că eroarea de încadrare

juridică, care a fost reliefată, constituie motivul de recurs prevăzut de art. 385

9

alin. (1), pct. 17 C. proc. pen., urmează ca, în baza art. 385

15

pct.

2 lit. d) C. proc. pen., a admite recursul declarat de inculpat, a casa atât

sentința cât și decizia recurată, cu privire la încadrarea juridică a faptelor.

Conform art. 334 C. proc. pen., se

va schimba încadrarea juridică din cele trei infracțiuni, pentru care

inculpatul a fost condamnat, într-o singură infracțiune prevăzută de art. 211 alin.

(2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. b) și c) C. pen., texte în baza

cărora va condamna pe inculpat la 7 ani închisoare, din care se va deduce

perioada arestării preventive, de la 16 februarie 2003, la 1 octombrie 2003

(data prezentei decizii).

Celelalte dispoziții ale sentinței

se vor menține.

Onorariul de avocat pentru apărarea

din oficiu a recurentului se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpatul H.V.V., împotriva deciziei penale nr. 268 din 2 iunie 2003 a Curții

de Apel Ploiești.

Casează decizia și sentința penală nr.

175 din 23 aprilie 2003 a Tribunalului Prahova, cu privire la încadrarea

juridică a faptelor.

Conform art. 334 C. proc. pen.,

schimbă încadrarea juridică din infracțiunea prevăzută de art. 192 alin. (2), art.

208 alin. (1), art. 209 alin. (1) lit. g) și art. 211 alin. (2) lit. b) și alin.

(2

1

) lit. b) și c) C. pen., într-o singură infracțiune prevăzută de art.

211 alin. (2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. b) și c) C. pen. și în baza

acestui text, condamnă pe inculpat la 7 ani închisoare.

Deduce din pedeapsă, perioada arestării

preventive a inculpatului de la 16 februarie 2003, la 1 octombrie 2003.

Menține celelalte dispoziții ale

hotărârilor atacate.

Onorariul de avocat în sumă de

400.000 lei pentru apărarea din oficiu a inculpatului, se va plăti din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 1

octombrie 2003.