ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1390/2004

Asupra recursului penal de față, În baza lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin sentința penală nr. 326 din 06 noiembrie 2003, pronunțată de Tribunalul Arad, în dosarul nr. 7369/2003, în baza art. 211 alin. (2) lit. b) și c), art. 211 alin. (2 1 ) lit. a) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din rechizitoriu din art. 211 alin. (3) lit. a) C. pen., art. 75 lit. c) și art. 37 lit. b) C. pen., a fost condamnat inculpatul O.Z. la pedeapsa de: - 12 ani închisoare, pentru tâlhărie. Pe durata și în condițiile prevăzute de art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen. În baza art. 211 alin. (2) lit. b) și c) C. pen., art. 211 alin. (2 1 ) lit. a), prin schimbarea încadrării juridice din rechizitoriu din art. 211 alin. (3) lit. a) C. pen., art. 109 C. pen.

și art. 74 și art. 76 lit. c) C. pen., a condamnat pe inculpatul minor B.I. la o pedeapsă de: - 2 ani închisoare, pentru tâlhărie. În temeiul art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată inculpaților durata reținerii și arestării preventive de la 22 septembrie 2003 la zi, pentru inculpatul O.Z. și de la 26 septembrie 2003 la zi, pentru inculpatul B.I. În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a dispus prelungirea arestării preventive privind pe inculpați pe durata de 60 de zile de la 06 noiembrie 2003 la 04 ianuarie 2004. A constatat recuperat prejudiciul față de partea vătămată B.T. A obligat inculpații la câte 2.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Instanța a reținut în fapt: inculpații au locuit în adăposturi improvizate în zona stației C.F.R.

Arad. În noaptea de 21 septembrie 2003, în jurul orelor 03.00, inculpații s-au îndreptat înspre Bulevardul Iuliu Maniu, unde pe o bancă se afla partea vătămată B.T., pe care s-au hotărât să-l tâlhărească. Ajunși lângă partea vătămată, inculpații l-au somat să le dea banii pe care îi avea asupra sa și la refuzul părții vătămate, inculpații i-au aplicat lovituri cu pumnii, cu picioarele și cu o coadă de mătură pe care inculpatul B.I. o deținea. Profitând de imposibilitatea părții vătămate de a se apăra, au căutat-o prin buzunare și prin violență i-a luat geaca, pantofii și un rucsac, după care au dispărut. Valoarea bunurilor sustrase a fost evaluată la suma de 800.000 lei. Bunurile sustrase au fost ulterior restituite, partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Partea vătămată a suferit leziuni corporale ce au necesitat spre vindecare cu nr. de 6 zile îngrijire medicale. S-a reținut că la individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, instanța a avut în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., periculozitatea socială a faptei, precum și persoana inculpaților, perseverența infracțională în cazul inculpatului O.Z.; a ținut seama și de dispozițiile art. 52 C. pen., iar cu privire la inculpatul minor, instanța a apreciat că se impune reținerea prevederilor art. 74 și art. 76 lit. c) C. pen., constând în conduita procesuală pozitivă a inculpatului minor, faptul că nu este cunoscut cu antecedente penale și ținând seama de referatul de anchetă socială efectuat în cauză.

Împotriva sentinței penale nr. 326 din 06 noiembrie 2003 a Tribunalului Arad, în termen legal a declarat apel, inculpatul O.Z., solicitând admiterea acestuia, desființarea sentinței și rejudecând cauza să se reducă pedeapsa având în vedere că a recunoscut faptele și că este un element tânăr. S-a apreciat că apelul este nefondat și prin decizia penală nr. 444 din 8 decembrie 2003, Curtea de Apel Timișoara, examinând legalitatea și temeinicia sentinței, prin prisma motivelor de apel invocate de inculpat, cât și din oficiu, în baza probelor administrate în cauză, a constatat că prima instanță a reținut corect starea de fapt și a făcut o corectă încadrare juridică a faptelor în dispozițiile legale, iar în raport cu criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., a aplicat o pedeapsă corespunzătoare gradului de pericol social al faptelor comise și persoana inculpatului care este recidivist.

Împotriva acestei decizii, inculpatul a formulat recurs, criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul individualizării pedepsei, în sensul că este prea aspră. Curtea, examinând cauza, în raport de motivul invocat, cât și din oficiu, constată că recursul este nefondat, întrucât la individualizarea pedepsei, s-au avut în vedere toate criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., astfel că nu se justifică o reevaluare a acestor criterii. Examinând cauza din oficiu se constată că nu sunt motive care să conducă la casarea hotărârii, astfel că, potrivit dispozițiilor art. 385 15 pct. 1, lit. b) C. proc.

pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul O.Z., va deduce din pedeapsa aplicată timpul arestării preventive de la 22 septembrie 2003 până la 11 martie 2004 și îl va obliga pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul O.Z. împotriva deciziei penale nr. 444 din 8 decembrie 2003 a Curții de Apel Timișoara. Deduce din pedeapsă, timpul arestării preventive a inculpatului de la 22 septembrie 2003 până la 11 martie 2004. Obligă pe recurent la plata sumei de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 martie 2004.