ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1390/2004

Asupra recursului penal de față,

În baza lucrărilor din dosar

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 326 din 06

noiembrie 2003, pronunțată de Tribunalul Arad, în dosarul nr. 7369/2003, în

baza art. 211 alin. (2) lit. b) și c), art. 211 alin. (2

1

) lit. a)

C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din rechizitoriu din art. 211

alin. (3) lit. a) C. pen., art. 75 lit. c) și art. 37 lit. b) C. pen., a fost

condamnat inculpatul O.Z. la pedeapsa de:

- 12 ani închisoare, pentru

tâlhărie.

Pe durata și în condițiile prevăzute

de art. 71 C. pen., a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute

de art. 64 C. pen.

În baza art. 211 alin. (2) lit. b)

și c) C. pen., art. 211 alin. (2

1

) lit. a), prin schimbarea

încadrării juridice din rechizitoriu din art. 211 alin. (3) lit. a) C. pen.,

art. 109 C. pen. și art. 74 și art. 76 lit. c) C. pen., a condamnat pe inculpatul

minor B.I. la o pedeapsă de:

- 2 ani închisoare, pentru tâlhărie.

În temeiul art. 88 C. pen., a dedus

din pedeapsa aplicată inculpaților durata reținerii și arestării preventive de

la 22 septembrie 2003 la zi, pentru inculpatul O.Z. și de la 26 septembrie 2003

la zi, pentru inculpatul B.I.

În baza art. 350 alin. (1) C. proc.

pen., a dispus prelungirea arestării preventive privind pe inculpați pe durata

de 60 de zile de la 06 noiembrie 2003 la 04 ianuarie 2004.

A constatat recuperat prejudiciul

față de partea vătămată B.T.

A obligat inculpații la câte

2.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Instanța a reținut în fapt:

inculpații au locuit în adăposturi improvizate în zona stației C.F.R. Arad. În

noaptea de 21 septembrie 2003, în jurul orelor 03.00, inculpații s-au îndreptat

înspre Bulevardul Iuliu Maniu, unde pe o bancă se afla partea vătămată B.T., pe

care s-au hotărât să-l tâlhărească. Ajunși lângă partea vătămată, inculpații

l-au somat să le dea banii pe care îi avea asupra sa și la refuzul părții

vătămate, inculpații i-au aplicat lovituri cu pumnii, cu picioarele și cu o

coadă de mătură pe care inculpatul B.I. o deținea. Profitând de imposibilitatea

părții vătămate de a se apăra, au căutat-o prin buzunare și prin violență i-a

luat geaca, pantofii și un rucsac, după care au dispărut.

Valoarea bunurilor sustrase a fost

evaluată la suma de 800.000 lei. Bunurile sustrase au fost ulterior restituite,

partea vătămată nu s-a constituit parte civilă în cauză.

Partea vătămată a suferit leziuni

corporale ce au necesitat spre vindecare cu nr. de 6 zile îngrijire medicale.

S-a reținut că la individualizarea

pedepselor aplicate inculpaților, instanța a avut în vedere criteriile

prevăzute de art. 72 C. pen., periculozitatea socială a faptei, precum și

persoana inculpaților, perseverența infracțională în cazul inculpatului O.Z.; a

ținut seama și de dispozițiile art. 52 C. pen., iar cu privire la inculpatul

minor, instanța a apreciat că se impune reținerea prevederilor art. 74 și art.

76 lit. c) C. pen., constând în conduita procesuală pozitivă a inculpatului

minor, faptul că nu este cunoscut cu antecedente penale și ținând seama de

referatul de anchetă socială efectuat în cauză.

Împotriva sentinței penale nr. 326

din 06 noiembrie 2003 a Tribunalului Arad, în termen legal a declarat apel,

inculpatul O.Z., solicitând admiterea acestuia, desființarea sentinței și

rejudecând cauza să se reducă pedeapsa având în vedere că a recunoscut faptele

și că este un element tânăr.

S-a apreciat că apelul este nefondat

și prin decizia penală nr. 444 din 8 decembrie 2003, Curtea de Apel Timișoara,

examinând legalitatea și temeinicia sentinței, prin prisma motivelor de apel

invocate de inculpat, cât și din oficiu, în baza probelor administrate în

cauză, a constatat că prima instanță a reținut corect starea de fapt și a făcut

o corectă încadrare juridică a faptelor în dispozițiile legale, iar în raport

cu criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., a aplicat o

pedeapsă corespunzătoare gradului de pericol social al faptelor comise și

persoana inculpatului care este recidivist.

Împotriva acestei decizii,

inculpatul a formulat recurs, criticând-o pentru netemeinicie sub aspectul

individualizării pedepsei, în sensul că este prea aspră.

Curtea, examinând cauza, în raport

de motivul invocat, cât și din oficiu, constată că recursul este nefondat,

întrucât la individualizarea pedepsei, s-au avut în vedere toate criteriile de

individualizare prevăzute de art. 72 C. pen., astfel că nu se justifică o

reevaluare a acestor criterii.

Examinând cauza din oficiu se

constată că nu sunt motive care să conducă la casarea hotărârii, astfel că,

potrivit dispozițiilor art. 385

15

pct. 1, lit. b) C. proc. pen., va

respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul O.Z., va deduce din

pedeapsa aplicată timpul arestării preventive de la 22 septembrie 2003 până la

11 martie 2004 și îl va obliga pe inculpat la plata cheltuielilor judiciare

către stat, în sumă de 1.600.000 lei, din care suma de 400.000 lei,

reprezentând onorariul apărătorului din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul O.Z. împotriva deciziei penale nr. 444 din 8 decembrie

2003 a Curții de Apel Timișoara.

Deduce din pedeapsă, timpul

arestării preventive a inculpatului de la 22 septembrie 2003 până la 11 martie

2004.

Obligă pe recurent la plata sumei de

1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

11 martie 2004.