ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3115/2003

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 12

ianuarie 1998, reclamantei T.I. și T.M. au chemat în judecată pârâtele C.W. și SC

A.E. SRL, solicitând anularea actului adițional autentificat sub nr. 24918 din 30

august 1995 de notarul L.D. și obligarea pârâtelor la plata cheltuieli de

judecată.

În motivarea cererii, reclamanta

susține că, la 5 august 1995, au încheiat în Italia o convenție cu pârâta C.W.,

în sensul retragerii lor din societate, condiționat de preluarea utilajelor achiziționate

de pârâta SC A.E. SRL de la societăți italiene, utilaje care nu fuseseră

achitate.

La notariat, le-a fost prezentat un

act adițional a cărei anulare o cer, în care s-a consemnat altă situație, iar

ei au semnat acest act fără să le fie util și fără să fie asistați de un traducător

autorizat.

La 2 octombrie 1998, societatea pârâtă

SC A.E. SRL, prin reprezentant legal C.I. a formulat cerere reconvențională,

iar prin încheierea de dezbateri de la acea dată, se reține că acesta a revenit

și a arătat că rectifică cererea depusă „în sensul că se numește întâmpinare și

semnează pe rectificarea făcută”.

Prin sentința civilă nr. 622,

pronunțată la aceeași data, Tribunalul Bacău admite acțiunea reclamanților,

dispune anularea actului adițional și obligă pârâtele la plata sumei de 730.000

lei cheltuieli de judecată, dispunând restituirea taxei de timbru achitată

necuvenit la pârâte.

Împotriva acestei sentințe pârâta SC

A.E. SRL a declarat apel, susținând că administratorul societății a fost împuternicit

să depună la dosar cerere reconvențională, a acceptat să modifice această

cerere în întâmpinare, iar după terminarea dezbaterilor a revenit și a cerut instanței

să ia act că cererea este reconvențională, nu întâmpinare și să acorde un

termen pentru a-și angaja apărător, însă instanța a refuzat și a reținut dosarul

în pronunțare.

În ceea ce privește fondul cauzei,

apelanta-pârâtă a arătat că soluția nu este legală, și că lipsa translatorului

nu este determinată cu anularea actului notarial.

Curtea de Apel Bacău, secția comercială

și de contencios administrativ, prin decizia civilă nr. 39, pronunțată la 5 decembrie

2002, în dosarul nr. 1665/1999, a respins, ca nefondat, apelul declarat de

pârâtă, apreciind că revenirea asupra declarației făcute de administratorul

societății pârâte după închiderea dezbaterilor nu are nici o semnificație, iar pe

de altă parte, pârâtei nu i s-a adus nici un prejudiciu, fiindcă, prin cererea reconvențională,

se solicita anularea aceluiași act.

Împotriva acestei decizii, societatea

pârâtă a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului se susține că,

în cauză, nu s-a făcut nici o dovadă că reclamanții au semnat actul adițional

fără să-i cunoască conținutul, instanța de fond a invocat greșit Legea Notarilor

Publici, care nu era în vigoare la data încheierii actului atacat și au fost ignorate

hotărârile judecătorești prin care reclamanții au recunoscut că s-au retras din

SC A.E. SRL

Examinând actele și lucrărilor

dosarului, în raport cu motivele de recurs invocate și din oficiu, conform art.

306 alin. (2) C. proc. civ., se constată că în dosarul primei instanțe a fost

depusă o cerere, înregistrată la 8 octombrie, în care C.I., administrator al societății

pârâte, susține că, în momentul când a prezentat cererea reconvențională, pentru

care era mandatat judecătorul cauzei, i-a cerut să schimbe cererea

reconvențională în întâmpinare.

A revenit în sala de judecată și a

precizat că a schimbat cererea în mod greșit, judecătorul cauzei i-a cerut să caute

avocații părții adverse, care au refuzat să revină în sală, iar judecătorul a pronunțat

hotărârea atacată.

Cererea prezintă adnotări și completări

făcute de mână – precizare „după dezbateri” – când petentul se referă la

revenirea în sala de judecată, „nu a fost prezent” – când se referă la avocatul

C.M. și „nu este adevărat” - când în cerere se afirmă că judecătorul cauzei ar

fi luat legătura cu apărătorii părții adverse.

Având în vedere faptul că cererea reconvențională

a fost depusă în termenul prevăzut de art. 132 C. proc. civ., a fost legal timbrată,

iar calificarea acesteia nu putea fi schimbată în ședință de către administratorul

societății, fără mandat – acesta nu a avut nici o delegație de reprezentare –

instanța de fond a schimbat greșit calificarea acestei cereri, asupra căreia administratorul

societății pârâte a revenit în aceeași zi și în scris, printr-o cerere

înregistrată la 8 octombrie 1998, cerere aflată la dosarul de fond și care

poartă observații scrise de mână, de natură a confirma susținerile acestuia,

recursul pârâtei se privește ca fondat.

De altfel, în motivarea sentinței se

evită calificarea acestei cereri ca reconvențională sau întâmpinare, însă, se

susține că cererea privea anularea aceluiași act, deși pârâta-reclamantă

solicita și anularea convenției din august 1995, instanța de apel reținând același

lucru, fără a verifica toate capetele de cerere formulate de pârâtă.

În aceste împrejurări, în baza

dispozițiilor art. 312 și 313 C. proc. civ., recursul declarat de pârâta va fi

admis.

Decizia atacată urmează să fie modificată,

în sensul admiterii apelului declarat de pârâtă împotriva sentinței tribunalului,

desființarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare, aceluiași tribunal,

care, procedând la judecarea acțiunii principale și a cererii reconvenționale, va

administra probe și cu privire la aspectele de fond invocate în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta SC

A.E. SRL din  comuna Nicolae Bălcescu, împotriva deciziei nr. 39 din 5 decembrie

2002 a Curții de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ,

modifică decizia atacată, admite apelul declarat de pârâtă. Desființează

sentința instanței de fond și trimite cauza, spre rejudecare, Tribunalului

Bacău.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi, 19 iunie 2003.