ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4305/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. 2192/2003

la Tribunalul Bacău, reclamanta SC V. SA București a chemat-o în judecată pe

pârâta SC S. SA Bacău, pentru a fi obligată la plata sumei de 28.189,65 euro în

lei la cursul B.N.R. al zilei de plată reprezentând facturi neachitate.

Prin sentința civilă nr. 2374 din 18

septembrie 2003, Tribunalul Bacău, secția comercială și contencios

administrativ, a respins excepția prematurității introducerii acțiunii, a admis

acțiunea formulată de reclamantă și a obligat-o pe pârâtă să-i plătească

acesteia suma de 28.189,65 euro, reprezentând facturi neachitate pentru

perioada 18 martie 2001 – 17 martie 2003, precum și suma de 30.776.627 lei taxă

de timbru și suma de 69.564.000 lei onorariu avocat.

Pentru a pronunța această sentință,

prima instanță a reținut că la data de 15 septembrie 1999 între părți s-a

încheiat un contract de agent de intermediere având ca obiect obligația

reclamantei de a intermedia comenzi de organe de asamblare pentru firma T.

Italia, în schimbul unui comision de 5,5 % din comanda calculată și încasată de

vânzător pe baza prețului; prin act adițional comisionul a fost redus la 4 % și

pârâta deși a efectuat o perioadă plăți, în mod nejustificat a refuzat ulterior

achitarea sumelor de bani datorate, în raportul de expertiză calculându-se și

stabilindu-se suma datorată.

Prin decizia civilă nr. 79 din 1

aprilie 2004, Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios

administrativ, a respins ca nefondat apelul formulat de pârâtă împotriva

sentinței mai sus menționate, obligând-o pe apelantă să-i plătească

intimatei-reclamante suma de 20.397.000 lei cheltuieli de judecată.

În motivarea acestei soluții,

instanța de apel a reținut că în mod corect a fost înlăturată excepția

prematurității introducerii acțiunii și, de asemenea, că motivele invocate de

apelantă sunt contradictorii și infirmate de actele dosarului, în timp ce din

analiza raportului de expetiză efectuat la instanța de fond rezultă în mod clar

că expertul a răspuns la obiectivele fixate, iar apelanta deși a criticat

expertiza efectuată, nu a solicitat efectuarea unei alte expertize în apel.

Împotriva deciziei curții de apel a

declarat recurs pârâta, întemeindu-se pe dispozițiile art. 304 pct. 8, 9 și 10 C.

proc. civ. și solicitând admiterea acestuia, modificarea în tot a deciziei

pronunțate, ca fiind netemeinică și nelegală, admiterea excepției

prematurității și pe fond respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

În susținerea recursului, pârâta

arată astfel că greșit a fost înlăturată excepția prematurității motivat de împrejurarea

că părțile au parcurs procedura specială a somației de plată, care nu poate

înlocui procedura prealabilă prevăzută de art. 720

1

C. proc. civ.

Pe fondul cauzei, susține că nu s-a

reținut că intimata-reclamantă a făcut în mod voit confuzie între contractul de

comision și contractul de agent, care din punct de vedere juridic sunt

diferite, de asemenea, nu s-a reținut dacă intimata și-a îndeplinit obligațiile

asumate, dacă în cauză erau aplicabile prevederile regulamentului B.N.R. și nu

au fost avute în vedere dispozițiile art. 46 C. com., în temeiul cărora pot

constitui probe doar facturile acceptate, întrucât expertiza dispusă de

instanța de fond nu a reușit să lămurească situația de fapt din această cauză,

iar obiecțiunile pe care le-a formulat la expertiză i-au fost respinse fără

nici un fel de motivare.

Recursul nu este fondat.

În ce privește excepția de

prematuritate a introducerii acțiunii, invocată de recurenta-pârâtă se constată

că în mod corect a fost respinsă, întrucât, în speță, nu a fost înlăturată ca

nefondată pe considerentul că parcurgându-se procedura specială a somației de

plată nu mai era necesară efectuarea concilierii prealabile, ci, datorită

faptului că la solicitarea de prezentare la conciliere (dosar fond) pârâta a

răspuns că nu poate da curs invitației motivat de respingerea pretențiilor

reclamantei în dosarul de anulare a somației de plată (dosar fond), împrejurare

în care se consideră a fi îndeplinite cerințele prevăzute de art. 720

1

alin. (5) C. proc. civ.

Pe fondul cauzei, se reține că nu

s-a făcut nici o confuzie între contractul de agent de intermediere și un alt

contract, de comision, la care pârâta și nu reclamanta a făcut referire și care

nu are nici o legătură cu prezenta cauză.

În speță între părți s-a încheiat un

contract de agent de intermediere având ca obiect obligația reclamantei de a

intermedia comenzi în schimbul unui comision din comanda calculată și încasată

de vânzător, stabilindu-se că plata comisionului se va face în mărci germane

sau în valuta în care se încasează contravaloarea mărfii de către pârâtă.

Pe parcursul desfășurării relațiilor

contractuale dintre părți, reclamanta și-a îndeplinit permanent obligațiile

asumate prin contract, astfel cum au reținut corect instanțele care s-au pronunțat

în cauză și cum chiar pârâta a recunoscut, prin îndeplinirea propriilor

obligații pentru o perioadă de timp, după care, a încetat plata comisionului,

fără a susține că acesta nu este datorat, ci că nu este datorat în valută.

Susținerile pârâtei privind

aplicabilitatea prevederilor regulamentului, referitoare la efectuarea plăților

numai în lei și ale art. 46 C. com., în legătură cu opozabilitatea sau

inopozabilitatea facturilor externe încasate nu sunt fondate, întrucât între

părți existând un contract de agent de intermediere, comisionul este datorat

astfel cum a fost prevăzut în contract, iar prin expertiza efectuată în cauză

s-a stabilit suma datorată cu acest titlu, obiecțiunile formulate de pârâtă

fiind corect respinse, ca neîntemeiate.

În consecință, se constată că pârâta

nu a formulat în recurs nici o critică de natură să conducă la desființarea

hotărârilor pronunțate în cauză, în condițiile limitativ prevăzute de

dispozițiile art. 304 C. proc. civ. și, în consecință, acestea vor fi menținute

și se va respinge recursul declarat de pârâta SC S. SA Bacău, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâta SC S. SA Bacău, împotriva deciziei nr. 79 din 1 aprilie 2004

a Curții de Apel Bacău.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică,

astăzi 28 septembrie 2005.