ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4305/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 2192/2003 la Tribunalul Bacău, reclamanta SC V. SA București a chemat-o în judecată pe pârâta SC S. SA Bacău, pentru a fi obligată la plata sumei de 28.189,65 euro în lei la cursul B.N.R. al zilei de plată reprezentând facturi neachitate. Prin sentința civilă nr. 2374 din 18 septembrie 2003, Tribunalul Bacău, secția comercială și contencios administrativ, a respins excepția prematurității introducerii acțiunii, a admis acțiunea formulată de reclamantă și a obligat-o pe pârâtă să-i plătească acesteia suma de 28.189,65 euro, reprezentând facturi neachitate pentru perioada 18 martie 2001 – 17 martie 2003, precum și suma de 30.776.627 lei taxă de timbru și suma de 69.564.000 lei onorariu avocat.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că la data de 15 septembrie 1999 între părți s-a încheiat un contract de agent de intermediere având ca obiect obligația reclamantei de a intermedia comenzi de organe de asamblare pentru firma T. Italia, în schimbul unui comision de 5,5 % din comanda calculată și încasată de vânzător pe baza prețului; prin act adițional comisionul a fost redus la 4 % și pârâta deși a efectuat o perioadă plăți, în mod nejustificat a refuzat ulterior achitarea sumelor de bani datorate, în raportul de expertiză calculându-se și stabilindu-se suma datorată. Prin decizia civilă nr. 79 din 1 aprilie 2004, Curtea de Apel Bacău, secția comercială și de contencios administrativ, a respins ca nefondat apelul formulat de pârâtă împotriva sentinței mai sus menționate, obligând-o pe apelantă să-i plătească intimatei-reclamante suma de 20.397.000 lei cheltuieli de judecată.

În motivarea acestei soluții, instanța de apel a reținut că în mod corect a fost înlăturată excepția prematurității introducerii acțiunii și, de asemenea, că motivele invocate de apelantă sunt contradictorii și infirmate de actele dosarului, în timp ce din analiza raportului de expetiză efectuat la instanța de fond rezultă în mod clar că expertul a răspuns la obiectivele fixate, iar apelanta deși a criticat expertiza efectuată, nu a solicitat efectuarea unei alte expertize în apel. Împotriva deciziei curții de apel a declarat recurs pârâta, întemeindu-se pe dispozițiile art. 304 pct. 8, 9 și 10 C. proc. civ. și solicitând admiterea acestuia, modificarea în tot a deciziei pronunțate, ca fiind netemeinică și nelegală, admiterea excepției prematurității și pe fond respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

În susținerea recursului, pârâta arată astfel că greșit a fost înlăturată excepția prematurității motivat de împrejurarea că părțile au parcurs procedura specială a somației de plată, care nu poate înlocui procedura prealabilă prevăzută de art. 720 1 C. proc. civ. Pe fondul cauzei, susține că nu s-a reținut că intimata-reclamantă a făcut în mod voit confuzie între contractul de comision și contractul de agent, care din punct de vedere juridic sunt diferite, de asemenea, nu s-a reținut dacă intimata și-a îndeplinit obligațiile asumate, dacă în cauză erau aplicabile prevederile regulamentului B.N.R. și nu au fost avute în vedere dispozițiile art. 46 C. com., în temeiul cărora pot constitui probe doar facturile acceptate, întrucât expertiza dispusă de instanța de fond nu a reușit să lămurească situația de fapt din această cauză, iar obiecțiunile pe care le-a formulat la expertiză i-au fost respinse fără nici un fel de motivare.

Recursul nu este fondat. În ce privește excepția de prematuritate a introducerii acțiunii, invocată de recurenta-pârâtă se constată că în mod corect a fost respinsă, întrucât, în speță, nu a fost înlăturată ca nefondată pe considerentul că parcurgându-se procedura specială a somației de plată nu mai era necesară efectuarea concilierii prealabile, ci, datorită faptului că la solicitarea de prezentare la conciliere (dosar fond) pârâta a răspuns că nu poate da curs invitației motivat de respingerea pretențiilor reclamantei în dosarul de anulare a somației de plată (dosar fond), împrejurare în care se consideră a fi îndeplinite cerințele prevăzute de art. 720 1 alin. (5) C. proc. civ. Pe fondul cauzei, se reține că nu s-a făcut nici o confuzie între contractul de agent de intermediere și un alt contract, de comision, la care pârâta și nu reclamanta a făcut referire și care nu are nici o legătură cu prezenta cauză.

În speță între părți s-a încheiat un contract de agent de intermediere având ca obiect obligația reclamantei de a intermedia comenzi în schimbul unui comision din comanda calculată și încasată de vânzător, stabilindu-se că plata comisionului se va face în mărci germane sau în valuta în care se încasează contravaloarea mărfii de către pârâtă. Pe parcursul desfășurării relațiilor contractuale dintre părți, reclamanta și-a îndeplinit permanent obligațiile asumate prin contract, astfel cum au reținut corect instanțele care s-au pronunțat în cauză și cum chiar pârâta a recunoscut, prin îndeplinirea propriilor obligații pentru o perioadă de timp, după care, a încetat plata comisionului, fără a susține că acesta nu este datorat, ci că nu este datorat în valută.

Susținerile pârâtei privind aplicabilitatea prevederilor regulamentului, referitoare la efectuarea plăților numai în lei și ale art. 46 C. com., în legătură cu opozabilitatea sau inopozabilitatea facturilor externe încasate nu sunt fondate, întrucât între părți existând un contract de agent de intermediere, comisionul este datorat astfel cum a fost prevăzut în contract, iar prin expertiza efectuată în cauză s-a stabilit suma datorată cu acest titlu, obiecțiunile formulate de pârâtă fiind corect respinse, ca neîntemeiate. În consecință, se constată că pârâta nu a formulat în recurs nici o critică de natură să conducă la desființarea hotărârilor pronunțate în cauză, în condițiile limitativ prevăzute de dispozițiile art. 304 C. proc.

civ. și, în consecință, acestea vor fi menținute și se va respinge recursul declarat de pârâta SC S. SA Bacău, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC S. SA Bacău, împotriva deciziei nr. 79 din 1 aprilie 2004 a Curții de Apel Bacău. Irevocabilă. Pronunțată în ședința publică, astăzi 28 septembrie 2005.