ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1481/2004

Asupra contestației la executare de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin decizia penală nr. 4099 din 30 septembrie 2003, Curtea Supremă de Justiție, secția penală, a admis, printre alții, recursul declarat de inculpatul N.M.V., împotriva deciziei penale nr. 571 din 9 decembrie 2002 a Curții de Apel Ploiești și a casat decizia instanței de apel, numai cu privire la pedeapsa privativă de libertate aplicată sus-numitului inculpat. Ca atare, s-au înlăturat dispozițiile art. 33 lit. a) și ale art. 34 lit. b) C. pen., s-a descontopit pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare în pedepsele componente, respectiv 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a) și b), cu aplicarea art. 99 și art. 109 C. pen.

și de 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de lipsire de libertate, în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (2), cu aplicarea art. 99 și art. 109 C. pen., s-au modificat pedepsele aplicate inculpatului în sensul că prin reținerea dispozițiilor art. 74 și ale art. 76 C. pen., s-au redus la un an și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2) lit. a) și b), cu aplicarea art. 99 și art. 109 C. pen. și la un an închisoare, pentru infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin. (2), cu aplicarea art. 99 și art. 109 C. pen. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a decis ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de un an și 6 luni închisoare.

Prin aceeași decizie, s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, împotriva hotărârii instanței de apel. La data de 12 decembrie 2003, N.M.V. a formulat contestație la executarea deciziei penale nr. 4099 din 30 septembrie 2003 a secției penale a Curții Supreme de Justiție, motivul invocat fiind omisiunea aplicării dispozițiilor art. 110 C. pen., privind suspendarea condiționată a executării pedepsei, în condițiile în care Tribunalul Buzău, prin sentința penală nr. 182 din 13 septembrie 2002, dispusese ca executarea pedepsei rezultante, de un an închisoare, să fie suspendată condiționat, pe durata termenului de încercare de 2 ani. Contestația la executare este nefondată.

Potrivit art. 461 C. proc. pen., contestația contra executării hotărârii penale, se poate face în cazurile expres și limitativ enumerate la lit. a), b), c) și d). Condamnatul și-a motivat contestația contra executării deciziei pronunțată în recurs, pe considerentul că la pagina 6 a hotărârii (alin. (1)), s-a menționat că „.. se constată că este justificată și măsura suspendării condiționate a executării pedepsei ..”, iar în dispozitivul hotărârii, nu s-au aplicat art. 110 C. pen., cu referire la art. 81 din același cod. Art. 420 C. proc. pen., prevede că pedeapsa închisorii, se pune în executare prin emiterea mandatului de executare. Art. 422 2 din același cod, prevede că .. dispozitivul hotărârii se trimite de instanța de executare.

Ca atare, se reține că executarea pedepsei se face în baza dispozitivului hotărârii. În aceste condiții, în cauză nefiind aplicabile nici unul din cazurile de contestație contra executării hotărârii, cererea condamnatului urmează a fi respinsă ca nefondată. Conform art. 192 alin. (7) C. proc. pen., condamnatul contestator va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondată, contestația la executare formulată de condamnatul contestator N.M.V., împotriva deciziei penale nr. 4099 din 30 septembrie 2003, a secției penale a Curții Supreme de Justiție, pronunțată în dosarul nr. 926/2003. Obligă pe condamnatul contestator la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 16 martie 2004.