ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1481/2004

Asupra contestației la executare de

față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 4099 din 30

septembrie 2003, Curtea Supremă de Justiție, secția penală, a admis, printre

alții, recursul declarat de inculpatul N.M.V., împotriva deciziei penale nr. 571

din 9 decembrie 2002 a Curții de Apel Ploiești și a casat decizia instanței de

apel, numai cu privire la pedeapsa privativă de libertate aplicată

sus-numitului inculpat.

Ca atare, s-au înlăturat

dispozițiile art. 33 lit. a) și ale art. 34 lit. b) C. pen., s-a descontopit

pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare în pedepsele componente, respectiv 3 ani

și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prevăzută de art.

211 alin. (2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. a) și b), cu aplicarea art.

99 și art. 109 C. pen. și de 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii de lipsire de libertate, în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin.

(2), cu aplicarea art. 99 și art. 109 C. pen., s-au modificat pedepsele

aplicate inculpatului în sensul că prin reținerea dispozițiilor art. 74 și ale art.

76 C. pen., s-au redus la un an și 6 luni închisoare, pentru infracțiunea de

tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2) lit. a) și b),

cu aplicarea art. 99 și art. 109 C. pen. și la un an închisoare, pentru

infracțiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art. 189 alin.

(2), cu aplicarea art. 99 și art. 109 C. pen.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., s-a decis ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de un an

și 6 luni închisoare.

Prin aceeași decizie, s-a respins,

ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești,

împotriva hotărârii instanței de apel.

La data de 12 decembrie 2003, N.M.V.

a formulat contestație la executarea deciziei penale nr. 4099 din 30 septembrie

2003 a secției penale a Curții Supreme de Justiție, motivul invocat fiind

omisiunea aplicării dispozițiilor art. 110 C. pen., privind suspendarea

condiționată a executării pedepsei, în condițiile în care Tribunalul Buzău,

prin sentința penală nr. 182 din 13 septembrie 2002, dispusese ca executarea

pedepsei rezultante, de un an închisoare, să fie suspendată condiționat, pe

durata termenului de încercare de 2 ani.

Contestația la executare este

nefondată.

Potrivit art. 461 C. proc. pen.,

contestația contra executării hotărârii penale, se poate face în cazurile

expres și limitativ enumerate la lit. a), b), c) și d).

Condamnatul și-a motivat contestația

contra executării deciziei pronunțată în recurs, pe considerentul că la pagina

6 a hotărârii (alin. (1)), s-a menționat că „.. se constată că este justificată

și măsura suspendării condiționate a executării pedepsei ..”, iar în

dispozitivul hotărârii, nu s-au aplicat art. 110 C. pen., cu referire la art. 81

din același cod.

Art. 420 C. proc. pen., prevede că

pedeapsa închisorii, se pune în executare prin emiterea mandatului de

executare.

Art. 422

2

din același

cod, prevede că .. dispozitivul hotărârii se trimite de instanța de executare.

Ca atare, se reține că executarea

pedepsei se face în baza dispozitivului hotărârii.

În aceste condiții, în cauză nefiind

aplicabile nici unul din cazurile de contestație contra executării hotărârii,

cererea condamnatului urmează a fi respinsă ca nefondată.

Conform art. 192 alin. (7) C. proc.

pen., condamnatul contestator va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația

la executare formulată de condamnatul contestator N.M.V., împotriva deciziei

penale nr. 4099 din 30 septembrie 2003, a secției penale a Curții Supreme de

Justiție, pronunțată în dosarul nr. 926/2003.

Obligă pe condamnatul contestator la

plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 800.000 lei.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

16 martie 2004.