ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2092/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la data de 24 septembrie 2001, reclamantul Gh.B. a formulat cerere de suspendare a efectelor notei nr. 48633 din 17 aprilie 2001, emisă de Corpul de Control al M.A.A.P.; deciziei nr. 208 bis din 17 aprilie 2001 a A.D.S.; procesul-verbal de adjudecare nr. 1 din 17 aprilie 2001 al Comisiei de Soluționare a Contestațiilor din cadrul Agenției Domeniului Statului – M.A.A.P.; contractului de vânzare-cumpărare de acțiuni nr. 2 din 17 aprilie 2001 încheiat între M.A.A.P. și Asociația Agricolă M., contractului de concesionare nr. 2 din 17 aprilie 2001, încheiat între Administrația Domeniului Statului și Asociația Agricolă M., în contradictoriu cu Asociația Agricolă M., M.A.A.P.

și Agenția Domeniului Statului, până la soluționarea irevocabilă a fondului cauzei, prin care s-a solicitat constatarea nulității absolute a actelor sus-arătate și obligarea Administrației Domeniului Statului și M.A.A.P. să respecte rezultatele negocierii directe cu aceasta, finalizate prin procesul-verbal din 9 aprilie 2001. Prin precizările făcute ulterior, reclamantul transformă cererea, din cerere pe dreptul comun, în cerere de ordonanță președințială, invocând, ca temei de drept, art. 581 C. proc. civ. și art. 9 din Legea nr. 29/1990. Prin sentința civilă nr. 71 din 20 noiembrie 2001, Curtea de Apel București, secția a VI comercială, a admis excepția de necompetență materială privind capetele de cerere 1 – 4 din acțiune și a declinat competența în favoarea secției de contencios administrativ.

De asemenea, a disjuns capetele de cerere nr. 5 - 6 din acțiune, pentru care a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului București, secția comercială, având în vedere că aceste cereri nu se încadrează în dispozițiile art. 32 31 din Legea nr. 99/1999. Împotriva acestei decizii a declarat recurs Asociația Agricolă M., criticile vizând aspectele de nelegalitate și netemeinicie prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Se susține că, față de obiectul cauzei dedus judecății și având în vedere dispozițiile art. 720 10 C. proc. civ. și art. 4 3 alin. (3) din Legea nr. 99/1999, coroborate cu prevederile Normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 88/1997, în mod eronat, s-a apreciat că, în speță, competența aparține Tribunalului.

Recurenta a depus declarația autentificată a reclamantului Gh.B. la dosarul cauzei, prin care renunță la orice pretenții patrimoniale sau de orice natură față de Asociația Agricolă M., cu referire la dosarul Curții de Apel nr. 545/2002. Recursul este nefondat. În ce privește cererea de renunțare, Curtea apreciază că nu poate fi luată în considerație, nefiind întrunite dispozițiile art. 247 C. proc. civ., aceasta privind altă cauză aflată pe rolul instanței de apel. Pe fondul recursului, Curtea, din examinarea dispozițiilor legale citate de recurentă în sprijinul criticilor formulate, reține că art. 4 3 din Legea nr. 99/1999, prin care s-a modificat și completat O.G.

nr. 88/1997, privind privatizarea societăților comerciale, stabilește că sunt de competența secțiilor comerciale ale instanțelor judecătorești litigiile privind contractele, convențiile, protocoalele și orice alte acte ori înțelegeri încheiate de către instituțiile publice implicate în scopul de a pregăti, efectua sau finaliza procesul de privatizare a unor societăți comerciale. Domeniul de aplicare al dispozițiilor procedurale din acest act normativ, pe de o parte, este expres prevăzut de lege, iar pe de altă parte, trimiterile făcute în articolele din capitolul V 3 se referă la închiderea operațională și vânzarea activelor nerentabile, divizarea, dizolvarea și lichidarea societăților comerciale supuse privatizării.

În consecință, dispozițiile procedurale, prevăzute de art. 32 31 din Legea nr. 99/1999, sunt de strictă interpretare și aplicare și nu pot fi extinse la alte situații, cum este cazul în speță, pe care legea le-a dat în competența secțiilor comerciale ale instanțelor judecătorești, potrivit procedurii de drept comun, rațiunea acestei distincții fiind motivată de legiuitor, în acest articol, prin necesitatea ca cererile enumerate astfel, să se judece de urgență și cu precădere. Față de cele arătate în considerarea dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta, Asociația Agricolă M. din Muntenii de Jos, împotriva sentinței nr. 71 din 20 noiembrie 2001 a Curții de Apel București, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 4 aprilie 2003.