ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 806/2005

Asupra recursului civil de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 810 din 28

iunie 2000, Tribunalul București, secția a III-a civilă, a admis excepția

lipsei calității procesuale pasive privind Ministerul Finanțelor, F.P.S., SC

A.G. SA și SC S. SA, a respins acțiunea principală formulată de reclamantul

O.V.; a respins cererile de intervenție forțată formulate de același reclamant,

precum și cererile de intervenție în interes propriu formulate de intervenienta

K.M. și E.M.R., ca fiind introduse împotriva unor persoane fără calitate procesuală

pasivă; s-a dispus judecarea cererii privind constatarea nulității contractului

de vânzare-cumpărare nr. 136 din 8 aprilie 1999 privind 50,978 % acțiuni S.,

încheiat între F.P.S. și SC A.G. SA și a prorogat pronunțarea asupra excepției

de necompetență materială a instanței civile de soluționare a cererilor

cuprinse în acțiunea principală și în cererile de intervenție în interes

propriu, fixând termen de judecată la 20 septembrie 2000, completul 2.

Curtea de Apel București, secția a

III-a civilă, prin decizia nr. 233 din 3 mai 2001 a admis apelul declarat de

reclamantul O.V. împotriva sentinței civile nr. 810 din 28 iunie 2000

pronunțată de Tribunalul București, secția a III-a civilă, în contradictoriu cu

pârâții Statul Român prin Ministerul Finanțelor, S. SA București, F.P.S., în

prezent A.P.A.P.S. și intervenientele în interes propriu M.K.(fostă M.C.) și

E.M., în prezent R., prin împuternicita M.K. și SC A.G. SA București; a

desființat sentința și a trimis cauza la Tribunalul București pentru judecarea

pe fond a acțiunii reclamantului, constatând că pârâtele Ministerul Finanțelor,

A.P.A.P.S., SC S. SA și SC A.G. SA au calitate procesuală pasivă; a menținut

dispoziția din sentință privind disjungerea judecării cererii referitoare la

constatarea nulității contractului de vânzare-cumpărare nr. 136/1999; a disjuns

judecarea apelului declarat de M.K. și E.M.; a fixat termen la 20 iunie 2001 cu

citarea părților.

La acest termen, prin încheierea din

20 iunie 2001 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, în

dosarul nr. 4047/2000, s-a dispus înregistrarea apelului formulat de

intervenientele M.K. și E.M. la un nou număr de dosar, acordându-se termen în

acest nou dosar la 26 septembrie 2001.

S-a format astfel pe rolul Curții de

Apel București, secția a III-a civilă, dosarul nr. 2836/2001, având ca obiect

soluționarea apelului declarat de pârâtele K.M. și R.E. împotriva sentinței

civile nr. 810 din 28 iunie 2000, pronunțată de Tribunalul București, secția a

III-a civilă în dosarul nr. 1135/1998.

La termenul din 6 martie 2002,

soluționarea cauzei a fost suspendată în baza art. 244 C. proc. civ., până la

soluționarea dosarului nr. 5477/2001 al Curții Supreme de Justiție.

Măsura a fost menținută de Curtea de

Apel București, secția a III-a civilă, prin încheierea din 17 septembrie 2003,

pronunțată în același dosar, dată la care s-a aflat pe rol soluționarea cererii

de îndreptare a erorii materiale strecurată în încheierea de la termenul din 20

iunie 2001, cerere formulată de petentul O.V.

Împotriva încheierii din 6 martie

2002 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, în dosarul

nr. 2836/2001 a formulat recurs O.V., invocând dispozițiile art. 304 pct. 5, 7,

9 C. proc. civ. și susținând, în esență, că instanța nu a motivat măsura

suspendării cauzei în temeiul art. 244 C. proc. civ. și că această măsură a

fost dispusă cu încălcarea formelor de procedură prevăzute sub sancțiunea

nulității de art. 105 alin. (2) C. proc. civ., raportat la art. 100 C. proc.

civ. și art. 155 alin. (3) C. proc. civ.

Recursul este fondat.

Potrivit dispozițiilor art. 244

alin. (1) C. proc. civ., instanța poate suspenda judecata când delegarea

pricinii atârnă, în totul sau în parte de existența unui drept care face

obiectul unei alte judecăți.

În speță, instanța a dispus

suspendarea judecății în baza art. 244 C. proc. civ., fără ca în considerentele

încheierii să se motiveze în vreun mod măsura dispusă, astfel că se constată

incidența dispozițiilor art. 304 pct. 7 C. proc. civ.

Totodată este de observat că în

speță, recurentul nu a formulat vreo cerere de renunțare la judecată conform

art. 246 alin. (1) C. proc. civ., astfel că în mod greșit nu s-a dispus citarea

sa la termenul din 6 martie 2002.

Astfel fiind, constatându-se că în

speță sunt aplicabile și dispozițiile art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ.,

urmează a admite recursul, a casa încheierea din 6 martie 2002 pronunțată de

Curtea de Apel București, secția a III-a civilă, în dosarul nr. 2836/2001,

precum și încheierea din 17 septembrie 2003, din același dosar, prin care a

fost menținută măsura suspendării, cu trimiterea cauzei la aceeași instanță

pentru continuarea judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamantul O.V. împotriva

încheierii din 6 martie 2002 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a

III-a civilă, în dosarul nr. 2836/2001 și împotriva încheierii din 17

septembrie 2003 din același dosar, pe care le casează și trimite cauza la

aceeași instanță pentru continuarea judecății.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 4 februarie 2005.