ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2231/2004

Asupra recursului penal de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 58/ PI din

10 decembrie 2003, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara a fost respinsă

plângerea formulată de petiționarul I.A. ca nefondată.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:

I.A. a solicitat cercetarea

președintelui Judecătoriei Lugoj pentru abuz în serviciu contra intereselor

persoanei (art. 246 C. pen.) și hărțuire, deoarece sentința penală nr.

338/2003, pronunțată de președintele instanței menționate a fost infirmată de

Tribunalul Timiș, iar soluția de respingere a plângerii de către Parchetul de

pe lângă Curtea de Apel Timișoara este nelegală.

Plângerea adresată parchetului a

fost respinsă prin rezoluția nr. 1817/VIII/I din 17 octombrie 2003, deoarece

din verificările efectuate s-a constatat că nu sunt indicii de comitere a

vreunei fapte de natură penală de către magistratul care a pronunțat sentința.

S-a mai reținut că plângerea înaintată de petiționar în baza art. 278 C. proc.

pen., împotriva soluției de respingere a plângerii sale de către parchet este

nefondată, deoarece soluția de încetare a procesului penal pronunțată prin

sentința penală nr. 338/2003 a Judecătoriei Lugoj nu a rămas definitivă în așa

fel încât prin aceasta să se fi adus vreo vătămare intereselor petentului, de

vreme ce prin decizia tribunalului această sentință a fost casată, iar cauza a

fost trimisă la Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție.

Împotriva acestei sentințe,

petiționarul a declarat recurs, învederând că probele administrate evidențiază

existența abuzului și a solicitat admiterea plângerii și obligarea persoanei

chemate în judecată la plata sumelor menționate în cuprinsul cererii.

Recursul nu este fondat.

Așa cum rezultă din actele aflate la

dosar, petiționarul I.A. a sesizat inițial Judecătoria Lugoj cu o plângere

prealabilă împotriva inculpatului A.M., episcop greco-catolic de Lugoj, pentru

infracțiunile de insultă și calomnie.

Prin sentința penală nr. 338 din 10

mai 2003, pronunțată de Judecătoria Lugoj, în dosarul nr. 799/2003, președinte

de complet fiind și președintele instanței, s-a dispus încetarea procesului

penal pentru lipsa nejustificată a părții vătămate la două termene consecutive

de judecată, respectiv din 14 aprilie 2003 și 10 mai 2003.

Prin decizia penală nr. 337/ R din 5

septembrie 2003, pronunțată de Tribunalul Timiș, s-a admis recursul declarat de

partea vătămată, s-a casat sentința recurată și în rejudecare, în baza art. 285

C. proc. pen., raportat la art. 29 lit. a) din același cod, s-a trimis cauza la

Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, deoarece competența de

efectuare a cercetărilor revin acestui parchet în condițiile în care ambele

părți fac parte din Înaltul Cler.

Cum din actele dosarului rezultă că

hotărârea pronunțată de președintele instanței a fost atacată cu recurs, iar

instanța de control judiciar a corectat aspectele de nelegalitate și

netemeinicie, corect Curtea de Apel Timișoara a respins plângerea formulată

împotriva rezoluției nr. 1817/VIII/I/2003 a Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel Timișoara, în cauză neexistând indicii de comitere a vreunei fapte de

natură penală de către magistratul care a pronunțat sentința penală nr. 338 din

10 mai 2003 a Judecătoriei Lugoj.

În raport de considerentele expuse,

recursul nu este fondat și în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C.

proc. pen., va fi respins.

Conform art. 192 alin. (2) din

același cod, recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționarul I.A. împotriva sentinței penale nr. 58/ PI din 10

decembrie 2003 a Curții de Apel Timișoara.

Obligă pe recurent la plata sumei de

600.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

23 aprilie 2004.