ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2231/2004

Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 58/ PI din 10 decembrie 2003, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara a fost respinsă plângerea formulată de petiționarul I.A. ca nefondată. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, următoarea situație de fapt: I.A. a solicitat cercetarea președintelui Judecătoriei Lugoj pentru abuz în serviciu contra intereselor persoanei (art. 246 C. pen.) și hărțuire, deoarece sentința penală nr. 338/2003, pronunțată de președintele instanței menționate a fost infirmată de Tribunalul Timiș, iar soluția de respingere a plângerii de către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara este nelegală.

Plângerea adresată parchetului a fost respinsă prin rezoluția nr. 1817/VIII/I din 17 octombrie 2003, deoarece din verificările efectuate s-a constatat că nu sunt indicii de comitere a vreunei fapte de natură penală de către magistratul care a pronunțat sentința. S-a mai reținut că plângerea înaintată de petiționar în baza art. 278 C. proc. pen., împotriva soluției de respingere a plângerii sale de către parchet este nefondată, deoarece soluția de încetare a procesului penal pronunțată prin sentința penală nr. 338/2003 a Judecătoriei Lugoj nu a rămas definitivă în așa fel încât prin aceasta să se fi adus vreo vătămare intereselor petentului, de vreme ce prin decizia tribunalului această sentință a fost casată, iar cauza a fost trimisă la Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție.

Împotriva acestei sentințe, petiționarul a declarat recurs, învederând că probele administrate evidențiază existența abuzului și a solicitat admiterea plângerii și obligarea persoanei chemate în judecată la plata sumelor menționate în cuprinsul cererii. Recursul nu este fondat. Așa cum rezultă din actele aflate la dosar, petiționarul I.A. a sesizat inițial Judecătoria Lugoj cu o plângere prealabilă împotriva inculpatului A.M., episcop greco-catolic de Lugoj, pentru infracțiunile de insultă și calomnie.

Prin sentința penală nr. 338 din 10 mai 2003, pronunțată de Judecătoria Lugoj, în dosarul nr. 799/2003, președinte de complet fiind și președintele instanței, s-a dispus încetarea procesului penal pentru lipsa nejustificată a părții vătămate la două termene consecutive de judecată, respectiv din 14 aprilie 2003 și 10 mai 2003. Prin decizia penală nr. 337/ R din 5 septembrie 2003, pronunțată de Tribunalul Timiș, s-a admis recursul declarat de partea vătămată, s-a casat sentința recurată și în rejudecare, în baza art. 285 C. proc. pen., raportat la art. 29 lit. a) din același cod, s-a trimis cauza la Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiție, deoarece competența de efectuare a cercetărilor revin acestui parchet în condițiile în care ambele părți fac parte din Înaltul Cler.

Cum din actele dosarului rezultă că hotărârea pronunțată de președintele instanței a fost atacată cu recurs, iar instanța de control judiciar a corectat aspectele de nelegalitate și netemeinicie, corect Curtea de Apel Timișoara a respins plângerea formulată împotriva rezoluției nr. 1817/VIII/I/2003 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, în cauză neexistând indicii de comitere a vreunei fapte de natură penală de către magistratul care a pronunțat sentința penală nr. 338 din 10 mai 2003 a Judecătoriei Lugoj. În raport de considerentele expuse, recursul nu este fondat și în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va fi respins. Conform art. 192 alin. (2) din același cod, recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul I.A. împotriva sentinței penale nr. 58/ PI din 10 decembrie 2003 a Curții de Apel Timișoara. Obligă pe recurent la plata sumei de 600.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 23 aprilie 2004.