ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3284/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

La data de 9 iulie 2001, reclamanta SC S.F. SA cu

sediul în comuna Popești-Leordeni, Baza de Producție SIAU, județul Ilfov a

chemat în judecată pe pârâții SC B.F.P. SRL cu sediul în comuna Chiajna și

Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci cerând anularea înregistrării

mărcilor:

- B.F.L.S. pentru care a fost emis certificatul

de înregistrare nr. 41252/2001;

- B.F.L.P. pentru care s-a emis certificatul de

înregistrare nr. 41265/2001;

- B.F.L.C. pentru care s-a emis certificatul de

înregistrare nr. 41267/2001;

- B.F.L.P. pentru care s-a emis certificatul de

înregistrare nr. 41267/2001;

- B.F.P.C. pentru care s-a emis certificatul de

înregistrare nr. 41609/2001.

A mai cerut reclamanta ca prin hotărârea ce se

va pronunța să fie obligată pârâta să publice hotărârea de anulare a

înregistrării mărcilor menționate în Buletinul Oficial de Proprietate

Industrială Secțiunea Mărci și să se facă mențiunea despre aceasta în Registrul

Național al Mărcilor.

În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că

pentru mărcile menționate în petitul cererii sale s-au eliberat de către OSIM

certificate de înregistrare având ca titular pe pârâta SC B.F.P. SRL, deși

începând cu data de 9 iulie 1997 respectivele mărci aveau drept titular pe SC

S.F. SA, conform certificatului de înregistrare nr. 31496 din 19 iulie 1999.

S-a mai susținut că pârâta SC B.F.P. SRL a

constituit depozitul național reglementar la data de 25 iunie 1997 cu 16 zile

mai târziu decât cel al SC S.F. SA și că inițial cererea acestuia a fost

respinsă de către OSIM pe motiv că există o marcă înregistrată internațional cu

nr. R 213933 Loto Clasa 30, aparținând firmei N.I. S.P.A.

Că în urma unei contestații formulate de către SC

B.F.P. SRL Comisia de Reexaminare a Mărcii, la data de 6 septembrie 2000 a decis

admiterea acestora fără a lua în considerare marca L. nr. 31496 pentru care s-a

emis certificat de înregistrare încă din 29 iulie 1999.

Că dreptul reclamantei de a folosi marca L. a

fost recunoscut și pe cale de hotărâre judecătorească și că mărcile a căror

anulare se solicită nu prezintă nici un element de distinctivitate care să

justifice protecția în condițiile existenței mărcilor cu nr. R 213933 L. aparținând

firmei N.I. S.P.A. și nr. R 630414 L. aparținând firmei K.J.S.

Reclamanta și-a întemeiat acțiunea pe

dispozițiile art. 48 lit. b) coroborat cu art. 6, lit. c) din Legea nr. 84/1998

precum și pe Regula 44 din H.G. nr. 833/1998.

Pârâta SC B.F.P. SRL a depus la dosar și o

cerere reconvențională prin care a solicitat anularea înregistrării la OSIM a

mărcii L. certificat nr. 31496/1999 având ca titular pe reclamante. Cererea

reconvențională este întemeiată pe dispozițiile art. 48 lit. b) coroborat cu

art. 6 și art. 7 din Legea nr. 84/1998.

Prin sentința civilă nr. 245 din 4 martie 2002

pronunțată de Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a fost respinsă

acțiunea principală formulată de reclamanta-pârâtă SC S.F. SA și s-a admis

cererea reconvențională formulată de pârâta-reclamantă SC B.F.P. SRL

dispunându-se anularea înregistrării la OSIM a mărcii L. certificat nr. 31496/1999

având ca titular pe SC S.F. SA

Curtea de Apel București, secția a III-a civilă,

prin decizia civilă nr. 67/A din 10 februarie 2003 a respins ca nefondat apelul

declarat de reclamanta-pârâtă SC S.I. SRL, fostă SC R. SRL și fostă SC S.F. SA

Împotriva acestei decizii a declarat recurs SC

S.I. SRL în calitate de succesoare în drepturile SC S.F. SA și SC R. SRL, care

urmează a fi admis pentru un motiv de casare de ordine publică, pus în

dezbaterea părților la termenul de judecată de astăzi – 5 mai 2004.

Din examinarea reglementărilor cuprinse în Legea

nr. 84/1999 și privind mărcile și indicațiile geografice, rezultă că o societate

comercială poate fi titularul unei mărci, ipoteză în care îi sunt recunoscute

și apărate o categorie de drepturi de proprietate industrială referitor la care

practica judiciară a admis unanim că ele sunt încorporate fondului de comerț al

societății ca elemente incorporale.

Natura comercială a fondului de comerț are ca

efect de a supune litigiile privind apărarea elementelor sale componente,

inclusiv a mărcii jurisdicției comerciale.

Întrucât jurisdicția comercială se integrează

conceptului de competență materială procesuală, rezultă că este de ordine

publică (art. 159 pct. 3 C. proc. civ.) fiind sancționată necondiționat, prin

art. 105 alin. (1) C. proc. civ. cu nulitate absolută.

În structura competenței jurisdicționale, art. 48

din Legea nr. 84/1998 conferă Tribunalului București soluționarea litigiilor

privind anularea înregistrării mărcii.

Cum potrivit art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ. atribuie

tribunalelor competența de primă instanță a proceselor și cererilor în materie

comercială al căror obiect este neevaluabil în bani, iar, simetric pentru

litigiile referitoare la mărci, art. 48 din Legea nr. 84/1998 fixează

competența Tribunalului București, rezultă indubitabil că litigiul de față este

dat, pentru considerentele arătate mai sus, în competență de primă instanță a

secției comerciale a acestui tribunal.

Împrejurarea că Regula 32 [alin. (1)] a

Regulamentului de aplicare a Legii nr. 84/1998 atribuie secției civile a

Tribunalului București, competența de soluționare a unor asemenea litigii, este

irelevantă juridic.

Art. 107 alin. (2) din Constituție prevede că

hotărârile guvernului se emit pentru organizarea executării legilor, lucru ce

înseamnă că prin conținut și scop trebuie să fie conform legii în baza căreia

au fost emise, nefiind îngăduit, ca mai presus de lege, să adauge ori să

schimbe esența, fondul și cuprinsul acesteia.

Așa fiind și cum hotărârile atacate au fost date

cu încălcarea competenței instanței comerciale, se impune admiterea recursului

și casarea acestor hotărâri, iar în baza art. 313 C. proc. civ. trimiterea

cauzei la instanța competentă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de reclamanta SC S.I.

SRL împotriva deciziei nr. 67 A din 10 februarie 2003 a Curții de Apel

București, secția a III-a civilă.

Casează

decizia atacată, precum și sentința nr. 245 din 4 martie 2002 a Tribunalului

București, secția a IV-a civilă, și trimite cauza la Tribunalul București, secția

comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 5 mai 2004.