ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2587/2003

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Timiș, sub nr.

132/2001, R.A. T. Timișoara a solicitat instanței ca, prin sentința ce o va da,

în contradictoriu cu Consiliul Local Dumbrăvița, să oblige pârâta la plata

sumei de 291.896.998 lei, reprezentând contravaloare servicii și penalități, cu

cheltuieli de judecată.

Tribunalul Timiș, prin sentința civilă nr. 648 din 3

aprilie 2001, a admis acțiunea, astfel cum a fost formulată, cu 15.370.880 lei

cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut din actele

dosarului că reclamanta, în baza contractului încheiat cu pârâta, a efectuat,

la cererea acesteia, transporturi între Timișoara și Dumbrăvița, a căror

contravaloare nu a fost integral și la timp achitată, motiv pentru care

datorează, având în vedere dispozițiile art. 969 C. civ., suma pretinsă prin

acțiune.

Curtea de Apel Timișoara, prin decizia civilă nr. 849

din 15 noiembrie 2001, a admis apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței

mai sus menționate, pe care a schimbat-o în parte, obligând pârâta la plata

sumei de 92.740.543 lei, reprezentând contravaloare prestații, cu 743.060 lei

penalități. Cheltuielile de judecată au fost în parte compensate și, în final,

intimata a fost obligată la plata sumei de 5.445.000 lei cu acest titlu,

reținând din expertiza efectuată în cauză că acesta este contravaloarea

serviciilor prestate de reclamantă în baza contractului încheiat între părți.

R.A. T. Timișoara a declarat recurs împotriva

deciziei, invocând dispozițiile art. 304 pct. 7, 9 și 11 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs, se arată că

instanța a apreciat greșit probele administrate, din actele dosarelor și

expertiza efectuată rezultând că sunt îndreptățiți a solicita penalități, iar

contravaloarea serviciilor a fost dovedită cu aceleași probe.

Recursul a fost respins, ca nefondat, pentru

următoarele motive:

Între părți, la data de 25 martie 1999, s-a încheiat

contractul de prestări servicii nr. 4204, în baza căruia reclamanta a efectuat

transporturi de persoane între Timișoara și Dumbrăvița. Conform art. 12 din

contract, pentru întârzierea la plată a facturilor, s-au prevăzut penalități de

0,4 % pe fiecare zi de întârziere, calculate asupra sumei datorate.

Din expertiza efectuată în cauză rezultă că suma

datorată de pârâtă pentru serviciile prestate, având în vedere facturile emise

de reclamantă, se ridică la 102.654.333 lei. Din ea, corect instanța a dedus

suma de 9.913.790 lei, care corespunde tarifelor majorate de reclamantă cu

încălcarea dispozițiilor art. 8 din contract, motiv pentru care nu au fost

avute în vedere nici prevederile notei din 27 ianuarie 2000.

Cuantumul penalităților a fost, de asemenea, corect

stabilit și motivat, având în vedere dispozițiile art. 13 din contract, conform

cărora reclamanta trebuia să întrerupă prestația, dacă termenul de achitare a

facturilor era depășit cu 5 zile.

Pentru motivele arătate, având în vedere dispozițiile

art. 969 C. proc. civ., reținând legalitatea și temeinicia deciziei recurate,

s-a respins, ca nefondat, recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta R.A. T. Timișoara

împotriva deciziei nr. 849 din 15 noiembrie 2001 a Curții de Apel Timișoara,

secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 14 mai 2003.