ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2587/2003

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Timiș, sub nr. 132/2001, R.A. T. Timișoara a solicitat instanței ca, prin sentința ce o va da, în contradictoriu cu Consiliul Local Dumbrăvița, să oblige pârâta la plata sumei de 291.896.998 lei, reprezentând contravaloare servicii și penalități, cu cheltuieli de judecată. Tribunalul Timiș, prin sentința civilă nr. 648 din 3 aprilie 2001, a admis acțiunea, astfel cum a fost formulată, cu 15.370.880 lei cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut din actele dosarului că reclamanta, în baza contractului încheiat cu pârâta, a efectuat, la cererea acesteia, transporturi între Timișoara și Dumbrăvița, a căror contravaloare nu a fost integral și la timp achitată, motiv pentru care datorează, având în vedere dispozițiile art. 969 C. civ., suma pretinsă prin acțiune.

Curtea de Apel Timișoara, prin decizia civilă nr. 849 din 15 noiembrie 2001, a admis apelul declarat de pârâtă împotriva sentinței mai sus menționate, pe care a schimbat-o în parte, obligând pârâta la plata sumei de 92.740.543 lei, reprezentând contravaloare prestații, cu 743.060 lei penalități. Cheltuielile de judecată au fost în parte compensate și, în final, intimata a fost obligată la plata sumei de 5.445.000 lei cu acest titlu, reținând din expertiza efectuată în cauză că acesta este contravaloarea serviciilor prestate de reclamantă în baza contractului încheiat între părți. R.A. T. Timișoara a declarat recurs împotriva deciziei, invocând dispozițiile art. 304 pct. 7, 9 și 11 C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs, se arată că instanța a apreciat greșit probele administrate, din actele dosarelor și expertiza efectuată rezultând că sunt îndreptățiți a solicita penalități, iar contravaloarea serviciilor a fost dovedită cu aceleași probe. Recursul a fost respins, ca nefondat, pentru următoarele motive: Între părți, la data de 25 martie 1999, s-a încheiat contractul de prestări servicii nr. 4204, în baza căruia reclamanta a efectuat transporturi de persoane între Timișoara și Dumbrăvița. Conform art. 12 din contract, pentru întârzierea la plată a facturilor, s-au prevăzut penalități de 0,4 % pe fiecare zi de întârziere, calculate asupra sumei datorate. Din expertiza efectuată în cauză rezultă că suma datorată de pârâtă pentru serviciile prestate, având în vedere facturile emise de reclamantă, se ridică la 102.654.333 lei.

Din ea, corect instanța a dedus suma de 9.913.790 lei, care corespunde tarifelor majorate de reclamantă cu încălcarea dispozițiilor art. 8 din contract, motiv pentru care nu au fost avute în vedere nici prevederile notei din 27 ianuarie 2000. Cuantumul penalităților a fost, de asemenea, corect stabilit și motivat, având în vedere dispozițiile art. 13 din contract, conform cărora reclamanta trebuia să întrerupă prestația, dacă termenul de achitare a facturilor era depășit cu 5 zile. Pentru motivele arătate, având în vedere dispozițiile art. 969 C. proc. civ., reținând legalitatea și temeinicia deciziei recurate, s-a respins, ca nefondat, recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta R.A. T. Timișoara împotriva deciziei nr. 849 din 15 noiembrie 2001 a Curții de Apel Timișoara, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi, 14 mai 2003.