ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3181/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin contestația în anulare înregistrată la Curtea de Apel Timișoara, numitul D.I.D. a solicitat ca prin hotărârea ce va fi pronunțată, să se dispună, desființarea sentinței penale nr. 901 a Tribunalului Timiș, menținută prin decizia penală nr. 144/A/2002 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara. În motivarea contestației în anulare s-a precizat că pentru furtul a două carnete conținând file C.E.C. a fost condamnat la pedeapsa închisorii prin sentința penală nr. 175/2000 pronunțată de Tribunalul Hunedoara, în dosar nr. 3969/1999, sentința penală nr. 901/2001 pronunțată de Tribunalul Timiș, în dosar nr. 7615/2001, sentința penală nr. 146/2001 pronunțată de Tribunalul Maramureș, în dosar nr. 1721/2000.

S-a mai precizat că prin sentința penală pronunțată de Tribunalul Timiș încadrarea juridică deși este diferită de cea reținută prin celelalte sentințe penale, în realitate este vorba despre aceeași faptă. La dosar au fost depuse cele trei sentințe penale din care rezultă următoarele cu privire la fapta pentru care se invocă autoritatea de lucru judecat; prin sentința penală nr. 175/2000 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr. 3969/1999, inculpatul D.I.D.

a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare, compusă din 3 pedepse a câte 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (2) și (3), cu aplicarea art. 74, art. 76 și art. 37 lit. b) C. pen.; 5 ani închisoare, pentru infracțiunea de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (2), (3) și (5), cu aplicarea art. 74 și art. 76 și art. 37 lit. b) C. pen.; 4 pedepse, de câte 2 ani închisoare, pentru infracțiunea de falsificare de monede, prevăzută de art. 282 alin. (1) și (2), cu aplicarea art. 74, art. 76 și art. 37 lit. b) C. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracțiunea de sustragere sau distrugere de înscrisuri, prevăzută și pedepsită de art. 242, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

Cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (2), cu aplicarea art. 74, art. 76 și art. 37 lit. b) C. pen., s-a reținut că inculpatul a furat ștampila S.C. G.I. SRL Deva și două carnete de file C.E.C., inducând în eroare mai multe societăți comerciale de la care a primit marfă, pentru plata prețului acesteia lăsând filele C.E.C. furate, deși nu avea în cont disponibilul necesar, firma aparținând tatălui său, s-a reținut că a predat vânzătorului, următoarele file C.E.C. nr. C003-00336183 din 15 aprilie 1999, nr. C003-00305344, nr. C003-00336200; nr. C003-00336198.

Prin sentința penală nr. 146 din 13 iunie 2001 a Tribunalului Maramureș, în dosarul nr. 1721/2000, același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare, rezultată din contopirea următoarelor pedepse: - un an și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 215 alin. (2) și (3), cu aplicarea art. 13, art. 37 lit. a) și b) C. pen.; 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 282 alin. (1), cu aplicarea art. 37 lit. a) și b) C. pen. Cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) și alin. (2) C. pen., s-a reținut că la 6 aprilie 1999, inculpatul a luat marfă de la S.C. S.D. SRL Baia Mare, pentru plata prețului acesteia, predând fila C.E.C.

nr. C003-00336176, după ce, în luna martie 1999, a furat din firma tatălui său, două carnete cu file C.E.C. și ștampila. Prin sentința penală nr. 201 din 17 decembrie 2001 a Tribunalului Timiș, același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 4 ani închisoare, rezultată din contopirea pedepselor de un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 242 alin. (1), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.; - 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 31 alin. (2), raportat la art. 215 alin. (2), (3) și (4), cu aplicarea art. 4 alin. (2) și art. 37 lit. b) C. pen. Cu privire la infracțiunea prevăzută de art. 242 alin. (1) C. pen., s-a reținut că în primul trimestru al anului 1999, inculpatul a furat de la S.C.

C.G.I. SRL aparținând tatălui său, ștampila și două carnete conținând file C.E.C.; la datele de 23 aprilie 1999 și 9 aprilie 1999, a primit marfă de la SC F. SA Timișoara, pentru plata prețului acesteia, predând fila C.E.C. nr. C003-00336178, respectiv, nr. C003-0036182 pentru care firma nu dispunea de disponibil în cont. Din analiza acestor 3 hotărâri judecătorești, rezultă că inculpatul contestator a furat de la firma tatălui său, două carnete cu file C.E.C. și o ștampilă. Filele C.E.C. nr. C0003-336176; nr. C0003-00336178, respectiv, nr. C0003-386198 și C0003-00336200 fac parte dintr-un singur carnet de file C.E.C., respectiv, cel cu seria C0003-00336176 până la C0003-0036200, iar file C.E.C.

seria C003 nr. 00305344, reținută prin sentința penală a Tribunalului Hunedoara face parte din cel de al doilea carnet cu file C.E.C. furate de către inculpat. Această concluzie, rezultă din faptul că în practica bancară, fiecare carnet C.E.C., conține câte 25 file. Primul carnet cu file C.E.C. furat este cel conținând filele mai sus enumerate, iar cel de al doilea, cel în care se regăsește fila C.E.C. seria C0003 nr. 00305344, la rândul său, cu alte 25 file C.E.C. Așadar, inculpatul-contestator a furat o singură dată ștampila și cele două carnete conținând fiecare câte 25 file C.E.C., însă, pentru aceeași faptă, a fost condamnat la trei pedepse, prin trei sentințe penale, diferite, pronunțate de trei instanțe.

În temeiul art. 386 alin. (1) lit. d) C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive, se poate face contestație în anulare când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri diferite pentru aceeași faptă. Cum această condiție legală este îndeplinită în cauză, în baza art. 386 lit. d) C. proc. pen., contestația în anulare va fi admisă, decizia penală nr. 144 din 1 aprilie 2002 a Curții de Apel Timișoara, va fi desființată, în partea privind infracțiunea prevăzută de art. 242 alin. (1), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

și, rejudecându-se cauza, se va descontopi pedeapsa rezultantă, de 4 ani închisoare, aplicată prin sentința penală desființată, în pedepsele componente, astfel: - un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 242 alin. (1), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.; - 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 31 alin. (2), raportat la art. 215 alin. (2), (3) și (4), cu aplicarea art. 41 alin. (2), art. 37 lit. b) și art. 13 C. pen. Avându-se în vedere că, în cauză, își găsește aplicabilitatea principiul autorității de lucru judecat definitiv în temeiul prevăzut de art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 alin. (1) lit. j) C. proc.

pen., se va dispune încetarea procesului penal pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută de art. 242 alin. (1), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., încât inculpatul va executa pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 31 alin. (2), raportat la art. 215 alin. (2), (3) și (4), cu art. 41 alin. (2), art. 37 și art. 13 C. pen. Se va dispune anularea vechiului mandat de executare a pedepsei închisorii nr. 1213 din 25 aprilie 2002, emis de Tribunalul Timiș și se va emite un nou mandat pentru executarea pedepsei de 4 ani închisoare. Celelalte dispoziții ale sentinței penale desființate, în parte, vor fi menținute. Împotriva hotărârii pronunțate în apel, în termen legal, a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, susținând că, instanța a făcut o greșită aplicare a prevederilor art. 386 lit. d), raportat la art. 392 alin. ultim C. proc.

pen., existând motivul de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 17 1 C. proc. pen. Prin decizia recurată, Curtea de Apel a reținut că inculpatul a fost condamnat de trei ori pentru săvârșirea aceleași fapte respectiv, în primul trimestru al anului 1999, pentru că a sustras două carnete cu file C.E.C. și o ștampilă de la S.C. C.G.I. SRL, aparținând tatălui său, pe care apoi le-a folosit în vederea înșelării mai multor societăți comerciale cu care a încheiat raporturi juridice.

Pentru fapta de sustragere a carnetelor cu file C.E.C., inculpatul a fost condamnat prin trei hotărâri judecătorești, astfel: - prin sentința penală nr. 175/2000 a Tribunalului Hunedoara, inculpatul a fost condamnat la 10 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) și (2), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.; - prin sentința penală nr. 146 din 13 iunie 2001 a Tribunalului Maramureș, i s-a aplicat o pedeapsă de un an și 6 luni închisoare, fapta fiind încadrată în prevederile art. 208 alin. (1) și (2), cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.; - prin sentința penală nr. 901 din 17 decembrie 2001 a Tribunalului Timiș, a fost condamnat la o pedeapsă de un an închisoare, fapta fiind încadrată în prevederile art. 242 alin. (1), cu art. 37 lit. b) C. pen.

Potrivit art. 386 lit. d) C. proc. pen., împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri pentru aceeași faptă. În această situație procedura de rejudecare arătată în art. 392 C. proc. pen., prevede ca soluție, desființarea ultimei hotărâri sau acea parte din ultima hotărâre cu privire la care există autoritate de lucru judecat. Legiuitorul nu reglementează situația în care împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă, iar în literatura de specialitate și practica judiciară această problemă nu a fost analizată, fiind rar întâlnită. În vederea unei juste soluționări Curtea ar fi trebuit să se pronunțe asupra întregii cauze.

Or, Curtea de Apel Timișoara a desfințat un mandat care nu era în vigoare și nu s-a pronunțat asupra unui titlu executor care produce efecte asupra pedepsei aplicată pentru infracțiunea cu privire la care s-a dispus încetarea procesului penal. Acesta este un alt considerent, care pledează pentru tratarea împreună a celor trei hotărâri prin care inculpatul a fost condamnat definitiv pentru aceeași faptă. Recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara este fondat și el va trebui admis, casându-se decizia atacată și trimițându-se cauza spre rejudecare, la aceeași instanță. Într-adevăr, în vederea unei juste soluționări a cauzei, instanța trebuia să procedeze și la desființarea penultimei hotărâri definitive, astfel operațiunea fiind lipsită de eficiență, deoarece s-a rămas în prezența a două hotărâri definitive, pronunțate pentru aceeași faptă, ceea ce este de neconceput și impune, din oficiu, înlăturarea efectelor uneia dintre acestea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara împotriva deciziei penale nr. 71/ A din 26 februarie 2004 a Curții de Apel Timișoara, privind pe condamnatul D.I.D. Casează decizia atacată și trimite cauza spre rejudecare la Curtea de Apel Timișoara. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 10 iunie 2004.