ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1921/2004

Asupra recursului de față:

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 72 din 10

februarie 2003 a Tribunalului Galați a fost condamnată inculpata L.L.P., în

baza art. 211 alin. (1) și (2) lit. e), coroborat cu art. 74 alin. (2) C. pen.,

la un an închisoare.

S-au aplicat dispozițiile art. 71 și

art. 64 C. pen. și s-a luat act că partea vătămată L.L. nu are pretenții civile

în cauză.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța a reținut că inculpata L.L.P. și partea vătămată L.L. sunt vechi

cunoștințe, aceasta din urmă trăind în concubinaj cu fratele inculpatei, până

la arestarea lui în iulie 2000.

La începutul lunii aprilie 2001,

partea vătămată s-a întâlnit cu inculpata într-un complex comercial. Văzând că

partea vătămată are la gât două lanțuri din argint cu medalion inculpata i le-a

cerut afirmând că ar fi de la fratele său care i le-ar fi făcut cadou. Partea

vătămată a refuzat și i-a explicat că cele două lănțișoare au fost procurate

din bani personali.

În după amiaza de 13 mai 2001,

deplasându-se pe str. Barboși, din cartierul Micro 17, împreună cu martorii

B.N. și O.I., partea vătămată s-a întâlnit cu inculpata L.L.P., aceasta fiind

însoțită de martorul P.M.

Fără să îi adreseze vreun cuvânt

inculpata s-a repezit înspre partea vătămată și i-a smuls de la gât cele două

lănțișoare din argint.

Partea vătămată a încercat să le

recupereze din mâna inculpatei însă nu a reușit deoarece a fost lovită de

aceasta cu picioarele.

Cu cele două lănțișoare asupra sa

inculpata a părăsit locul faptei. În urma ei partea vătămată a găsit medalionul

provenind de la unul din lănțișoare și o jumătate de medalion de la celălalt

lănțișor.

În aceeași zi partea vătămată a

sesizat organele de poliție, iar în cursul urmăririi penale lănțișoarele au

fost ridicare de la inculpată și predate păgubașei.

Situația de fapt și vinovăția

inculpatei au fost stabilite în baza declarațiilor părții vătămate, a

declarațiilor martorilor P.M., O.I., B.N. și M.D. probe coroborate cu

declarațiile inculpatei.

Curtea de Apel

Galați, secția penală, prin decizia penală nr. 609 din 21 octombrie 2003, a

admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați și de

inculpată și a desființat în parte sentința primei instanțe, în sensul că a

aplicat în cauză dispozițiile art. 13 C. pen., menținând pedeapsa.

Pentru a decide astfel, instanța de

control judiciar, primind criticile apelantelor, a constatat că în mod greșit,

tribunalul nu a aplicat și dispozițiile art. 13 C. pen., fapta fiind anterioară

Legii nr. 169/2002.

Totodată, s-au considerat

neîntemeiate criticile formulate de parchet, în sensul greșitei individualizări

a pedepsei prin reținerea nejustificată a circumstanțelor atenuante și de

inculpată, în sensul lipsei intenției de săvârșire a infracțiunii de tâlhărie

și în subsidiar, în sensul că fapta nu prezintă gradul de pericol social al

unei infracțiuni fiind incidente dispozițiile art. 18

1

C. pen.

Astfel s-a apreciat că fapta

săvârșită întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie și că

pedeapsa aplicată, situată sub minimul prevăzut de lege prin recunoașterea

justificată a circumstanțelor atenuante, este conformă cu pericolul social al

infracțiunii.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs în termen legal inculpata L.L.P., aceasta solicitând în principal

achitarea pentru lipsa pericolului social al faptei și în subsidiar suspendarea

condiționată a executării pedepsei.

Recursul declarat este neîntemeiat.

art. 18

1

C. pen., nu constituie infracțiune fapta prevăzută de legea

penală, dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege și

prin conținutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanță, nu

prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

La stabilirea în concret a gradului

de pericol social se ține seama potrivit alin. (2) al aceluiași text, de modul

și mijloacele de săvârșire a faptei, de scopul urmărit, de împrejurările în

care a fost comisă fapta, de urmarea produsă, precum și de persoana și conduita

făptuitorului.

Probele administrate în cauză au

confirmat că inculpata, printr-un gest violent a smuls de la gâtul părții

vătămate două lănțișoare din argint și pentru păstrarea acestora a lovit cu

picioarele persoana păgubită.

Această faptă, care întrunește

elementele infracțiunii de tâlhărie prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit.

2 C. pen., nu poate fi considerată ca fiind lipsită de importanță și că ar

aduce o minimă atingere valorilor ocrotite de legea penală, rezultând

dimpotrivă că prezintă pericol social și că pentru sancționarea ei este

necesară aplicarea unei pedepse.

Prin urmare, nefiind incidente

dispozițiile art. 18

1

C. pen., critica formulată de inculpată nu

poate fi primită.

alin. (3) C. pen., suspendarea condiționată a executării pedepsei nu poate fi

dispusă în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa

mai mare de 15 ani.

Cum pedeapsa pentru infracțiunea de

tâlhărie calificată prevăzută de art. 211 alin. (1) și (2) lit. e) C. pen.,

săvârșită de inculpată este de la 5 la 20 ani, nu pot fi aplicate dispozițiile

suspendării condiționate a executării pedepsei de un an închisoare la care a

fost condamnată inculpata.

Așa fiind, critica, în sensul

greșitei individualizări a pedepsei sub aspectul modalității de executare este

nefondată.

invocate sunt neîntemeiate, iar din examinarea actelor dosarului nu se constată

existența unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea în

baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) din același cod, urmează a respinge

recursul ca nefondat cu obligarea inculpatei la cheltuieli judiciare către

stat.

Se va stabili ca onorariul pentru

apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpata L.L.P. împotriva deciziei penale nr. 609/ A din 21

octombrie 2003 a Curții de Apel Galați.

Obligă pe recurentă la plata sumei

de 1.600.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 400.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 7

aprilie 2004.