ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4815/2004

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 8 din 27 martie 2003, Curtea de apel București, secția a III-a civilă, a stabilit competența de soluționare a litigiului dintre G.I.V., M.C., M.E. și G.T., în favoarea Judecătoriei sectorului 4 București. S-a reținut, în motivarea regulatorului de competență, că, față de dispozițiile art. 13 C. proc. civ., competența în cauză, având ca obiect ieșirea din indiviziune asupra unui imobil, aparține instanței de la locul situării acestuia, respectiv Judecătoriei sectorului 4. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul-reclamant, G.I.V., care a susținut, în esență, că hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea art. 725/2/C.

proc. civ., fiind greșită dezînvestirea Tribunalului București. Intimații, M.C. și M.E., au solicitat respingerea recursului, depunând, totodată, în copie, contractul de vânzare-cumpărare prin care starea de indiviziune a încetat, recurentul vânzându-le cota sa de proprietate. Recursul nu este fondat, urmând a fi respins, cu consecința menținerii deciziei recurate și a trimiterii cauzei la Judecătoria sectorului 4, instanța competentă potrivit art. 13 C. proc. civ., să pronunțe hotărârea care se impune ca urmare a încetării pe cale amiabilă a stării de coproprietate dintre părțile litigante. Cum bine a motivat Curtea de Apel București, față de caracterul imperativ al art. 13 C. proc. civ., corect Tribunalul București și-a declinat, în favoarea Judecătoriei sectorului 4, competența de soluționare a litigiului.

Pentru aceste considerente, recursul urmează a fi respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 iunie 2004.