ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4968/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Argeș, prin sentința penală nr. 317 din 29 octombrie 2002, a admis cererea formulată de condamnata E.G., deținută în Penitenciarul Colibași, a contopit pedepsele de 3 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 23 din 7 februarie 2001 a Tribunalului Vâlcea, definitivă prin decizia penală nr. 5691 din 19 decembrie 2001 pronunțată de Curtea Supremă de Justiție și 2 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 1729/2000 pronunțată de Judecătoria Râmnicu Vâlcea și rămasă definitivă prin decizia penală nr. 354 din 21 iunie 2001 pronunțată de Curtea de Apel Pitești și a dispus ca petenta să execute pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare.

A menținut revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei și grațierii pentru pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin sentința penală nr. 284/1998 a Judecătoriei Slatina, urmând ca această pedeapsă să fie executată alături de pedeapsa de 3 ani închisoare deci în total 5 ani închisoare. A anulat vechile mandate și a dispus emiterea unui nou mandat. Apelul declarat de condamnată care a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie a fost admis prin decizia nr. 149/ A din 3 iunie 2003, pronunțată de secția penală a Curții de Apel Pitești și sentința a fost desființată în parte, în sensul că din pedeapsa rezultată în urma contopirii s-a dedus timpul executat de la 24 ianuarie 2002 la zi.

Nemulțumită și de această hotărâre, condamnata a declarat, în termen legal, recurs pe care însă nu l-a motivat. La termenul de astăzi a arătat că lasă la aprecierea Curții soluția ce urmează a fi pronunțată. Recursul este nefondat. Din actele și lucrările dosarului se constată că cererea întemeiată pe dispozițiile art. 449 lit. a) C. proc. pen., a fost corect soluționată de prima instanță care însă a omis să deducă din pedeapsa rezultată în urma contopirii, timpul executat de la încarcerare, adică 24 ianuarie 2002 la zi, greșeală îndreptată prin decizia instanței de apel. Cum nu se constată motive de casare din cele prevăzute în art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., care luate în considerare din oficiu să ducă la casarea hotărârilor, recursul urmează a fi respins în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., ca fiind nefondat. Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnata E.G. împotriva deciziei penale nr. 149/ A din 3 iunie 2003 a Curții de Apel Pitești. Obligă pe recurentă la plata sumei de 700.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 200.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 4 noiembrie 2003.