ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2498/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 237 din 28 octombrie 2002, Tribunalul Giurgiu a admis cererea formulată de condamnatul D.A. și a dispus contopirea pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 182 din 20 februarie 2001 a Judecătoriei Giurgiu, definitivă prin neapelare, cu pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 154 din 27 decembrie 2000 a Tribunalului Giurgiu, definitivă prin decizia penală nr. 389 din 24 ianuarie 2002 a Curții Supreme de Justiție, condamnatul având de executat o pedeapsă de 5 ani închisoare, sporită cu 7 luni, în total 5 ani și 7 luni închisoare. A fost dedusă perioada executată în arest preventiv de la 1 august 2000, la zi și au fost anulare vechile mandate și s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare pentru pedeapsa aplicată.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele: Prin sentința penală nr. 182 din 20 februarie 2001, Judecătoria Giurgiu în baza art. 98 alin. (1) din Legea nr. 26/1996, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., a aplicat petentului D.A. o pedeapsă de un an și 4 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt de arbori. În baza art. 83 alin. (1) a revocat beneficiul suspendării condiționate a pedepsei de un an și 2 luni, aplicată prin sentința penală nr. 990 din 16 septembrie 1996 a Judecătoriei Giurgiu și a dispus ca petentul să execute în total 2 ani și 6 luni închisoare în regim de detenție, definitivă prin decizia penală nr. 124 din 30 aprilie 2001 a Tribunalului Giurgiu.

Prin sentința penală nr. 154 din 27 decembrie 2000, Tribunalul Giurgiu l-a condamnat pe petent la o pedeapsă de 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (2) lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., sentință definitivă prin decizia penală nr. 121/ A din 27 februarie 2001 a Curții de Apel București. A computat perioada arestării preventive de la 1 august 2000, la zi.

Întrucât faptele pentru care petentul a fost condamnat prin sentințele penale arătate mai sus sunt în concurs, acestea fiind săvârșite înainte ca petentul să fi fost condamnat definitiv pentru vreuna din ele, infracțiunea de furt de arbori pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 182 din 20 februarie 2001 de Judecătoria Giurgiu, fiind comisă în perioada lunilor de vară a anului 1999, iar infracțiunea de tâlhărie pentru care a fost condamnat prin sentința penală nr. 154 din 27 decembrie 2000 a Tribunalului Giurgiu a fost comisă în noaptea de 27 iulie 2000, cererea de contopire formulată de condamnatul D.A.

a fost apreciată ca fiind întemeiată și în consecință: În baza art. 33 lit. a) și art. 36 alin. (2) C. pen., s-a dispus contopirea pedepsei de 2 ani și 6 luni închisoare, aplicată condamnatului prin sentința penală nr. 182 din 20 februarie 2001 a Judecătoriei Giurgiu, definitivă prin decizia penală nr. 124 din 30 aprilie 2001 a Tribunalului Giurgiu în pedeapsa de 5 ani închisoare, aplicată prin sentința penală nr. 154 din 27 decembrie 2000 a Tribunalului Giurgiu, definitivă prin decizia penală nr. 389 din 24 ianuarie 2002 a Curții Supreme de Justiție. Condamnatul urmând să execute pedeapsa de 5 ani închisoare pe care o va spori la 5 ani și 7 luni închisoare, sporul impunându-se față de periculozitatea deosebită a condamnatului care a săvârșit infracțiuni cu un grad de pericol social ridicat.

În baza art. 88 C. pen., a dedus durata arestării preventive de la 1 august 2000, la zi. Vor fi anulate mandatele de executare a pedepsei închisorii emise de Judecătoria Giurgiu și de Tribunalul Giurgiu și se va dispune emiterea unui nou mandat de executare, pentru pedeapsa de 5 ani și 7 luni închisoare. Împotriva sentinței penale nr. 237 din 28 octombrie 2002, pronunțată de Tribunalul Giurgiu în dosarul nr. 2504/2002 a declarat apel condamnatul D.A. care a solicitat înlăturarea sporului de 7 luni închisoare, aplicat în urma efectuării contopirii. În motivarea apelului inculpatul condamnat a arătat că față de pedeapsa rezultantă de 5 ani nu se mai impunea aplicarea unui spor.

Prin decizia penală nr. 78/ A din 13 februarie 2003, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a respins, ca nefondat, apelul declarat, apreciind că în mod corect prima instanță a adăugat sporul de 7 luni închisoare, având în vedere faptele comise de inculpat și perseverența sa infracțională. Împotriva acestei decizii, ca și a hotărârii primei instanțe, în termen legal a declarat recurs condamnatul D.A., care fără să critice hotărârile atacate în raport de motivele de casare cuprinse în dispozițiile art. 385 9 C. proc. pen., a solicitat în esență, înlăturarea sporului. Recursul declarat este nefondat. Examinând actele și lucrările dosarului în raport de dispozițiile legale, se constată că, în speță, instanțele în mod corect au făcut aplicarea prevederilor art. 36 1 alin. (2) C. pen., având în vedere data la care au fost comise faptele, data pronunțării hotărârilor precum și data la care acestea au rămas definitive.

Totodată, față de multitudinea infracțiunilor comise, de gravitatea faptelor săvârșite precum și de perseverența infracțională a condamnatului, în mod justificat, instanțele au aplicat, sporul de pedeapsă de 7 luni închisoare. Așa fiind, în conformitate cu prevederile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., secția penală a Curții Supreme de Justiție va respinge ca nefondat recursul declarat de condamnat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul D.A. împotriva deciziei penale nr. 78/ A din 13 februarie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Obligă pe condamnat la plata sumei de 500.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Pronunțată în ședință publică, azi 27 mai 2003.