ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 685/2004

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La data de 17 decembrie 2001,

reclamanta, SC C.O. LTD Marea Britanie, a chemat în judecată pe pârâta, SC R.S.

SA Galați, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie recunoscută,

conform art. 167 și 172 din Legea nr. 105/1992, hotărârea Tribunalului de primă

instanță Alexandria-Egipt, din dosarul nr. 1264/2000 TK, prin care căpitanul

vasului A.1, proprietarul echipajul și managerii navei, au fost obligați la

plata sumei de 74.150 dolari S.U.A. contravaloare combustibil și dobânda legală

de 5% pe an solicitată.

Prin sentința civilă nr. 713 din 29

martie 2002, Tribunalul Galați a admis cererea de exequatur, formulată de

reclamantă, și a încuviințat recunoașterea și executarea Hotărârii nr. 1264/2000,

TK, pronunțată de Tribunalul de primă instanță din Alexandria-Egipt la 25

februarie 2001.

Curtea de Apel Galați, prin decizia

civilă nr. 949 din 25 septembrie 2002, a respins recursul declarat de pârâta,

SC R.S. SA Galați, ca nefondat.

Împotriva acestei din urmă hotărâri

judecătorești, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de

Justiție, a declarat recurs în anulare, potrivit art. 330 pct. 2 C. proc. civ.,

solicitând, în esență, casarea hotărârilor de mai sus, și, pe fond, respingerea

cererii de exequatur, întrucât hotărârea străină a fost pronunțată în lipsa

pârâtei și nu au fost respectate dispozițiile art. 167 și 171 din Legea nr. 105

(1992 privind îndeplinirea dovezilor de înmânare a citației și actului de

sesizare).

Recursul în anulare este nefondat

pentru cele ce se vor arăta în continuare.

Este de necontestat că raporturile

juridice comerciale s-au derulat între părți, în baza livrărilor de combustibil

de 300 tone pe care reclamanta le-a făcut către pârâtă, pentru nava A 1

aparținând SC R.S. SA Galați, care a confirmat primirea prin semnarea facturii

respective de către comandant.

Cum pârâta, primind marfa, nu și-a

îndeplinit obligația corelativă de a achita prețul acesteia, a fost obligată la

plată prin hotărârea pronunțată de Tribunalul de primă instanță din Alexandria-Egipt.

Potrivit art. 167 alin. (1) din

Legea nr. 105/1992, privind reglementarea raporturilor de drept internațional

privat, hotărârile străine pot fi recunoscute în România, spre a beneficia de

puterea lucrului judecat, dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

hotărârea este definitivă, potrivit legii statului unde a fost pronunțată;

instanța care a pronunțat-o a avut, potrivit legii menționate, competența să

judece procesul; există reciprocitate în ceea ce privește efectele hotărârilor

străine între România și statul care a pronunțat hotărârea.

Din examinarea lucrărilor dosarului, se constată că

hotărârea străină, pentru care s-a solicitat emiterea unui exequatur, a fost

pronunțată cu respectarea condițiilor legale menționate mai sus, instanțele

reținând corect că nu au fost încălcate nici dispozițiile legale cuprinse în alin.

(2) al art. 167, din reglementarea citată, privind examinarea citației și a

actului de sesizare, care s-au făcut la timp către căpitanul vasului A 1 și

către agenția maritimă de agenturare A.A., precum și către A.M.G. (potrivit

actului procuraturii portului Alexandria).

În consecință, apărările pârâtei,

care nu contestă pe fond obligația sa de plată pentru combustibilul primit și

neachitat, privind unele neregularități în citarea sa la instanța străină, au

fost corect înlăturate de instanțe, care au recunoscut efectele hotărârii

străine prin emiterea unui exequatur, pentru care au fost îndeplinite

condițiile legale menționate mai sus.

Astfel că, recursul în anulare

promovat de procurorul general, se privește ca nefondat și va fi respins ca

atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în anulare declarat de Procurorul

General al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,

împotriva sentinței nr. 713/F din 29 martie 2002, a Tribunalului Galați și a

deciziei nr. 949/R din 25 septembrie 2002, a Curții de Apel Galați.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi, 24 februarie 2004.