ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4995/2003

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1102 din 13

noiembrie 2002, Tribunalul București i-a condamnat pe inculpații:

- D.C.;

- în baza art. 4 din Legea nr.

143/2000 la 3 ani închisoare;

- în baza art. 11 pct. 2 lit. a) C.

proc. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., achită pe

inculpat pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea

nr. 143/2000.

Conform art. 86

1

C. pen.,

s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durată de 6

ani, ce constituie termen de încercare în condițiile art. 86

2

C.

pen.

Instanța a stabilit, conform art. 86

3

alin. (1) C. pen., măsurile de supraveghere la care trebuie să se supună

inculpatul.

A fost dedusă prevenția inculpatului

de la 7 decembrie 2001 la zi și s-a dispus punerea sa în libertate de îndată.

- D.A., în baza art. 2 alin. (2) din

Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. și art. 76 lit. a) C.

pen., la 3 ani închisoare, cu aplicarea art. 64 și art. 71 C. pen.

A fost dedusă prevenția de la 7

decembrie 2001, la 12 decembrie 2001.

S-a dispus arestarea preventivă a

inculpatei.

În baza art. 118 lit. e) C. pen.,

raportat la art. 17 din Legea nr. 143/2000 au fost confiscate de la inculpatul

D.C. 0,09 gr heroină și 8 comprimate diazepam.

Inculpații au fost obligați la

cheltuieli judiciare către stat.

Instanța a reținut, în fapt, că la

data de 7 decembrie 2001, în baza denunțului făcut de B.C.A., potrivit căruia,

fiind consumator de droguri își procură heroina de la o femeie pe care o cheamă

A. și care locuiește în str. Livezilor cu soțul ei M., precizând în continuare

că ambii soți îi furnizau droguri, cu autorizație legală s-a efectuat

percheziția domiciliară în apartamentul indicat, după ce, în aceeași zi,

denunțătorul supravegheat de lucrătorii de poliție din cadrul B.C.C.O.A.

București a cumpărat o doză de substanță conținând drog de la persoana de sex

feminin denunțată, contra sumei de 300.000 lei, marcată criminalistic.

S-a stabilit de către Laboratorul de

Analize Fizico-Chimice Droguri din cadrul I.G.P. că doza procurată conține 0,09

gr heroină.

Cu ocazia percheziției domiciliare

s-a stabilit că heroina a fost cumpărată de denunțători de la inculpata D.A.,

găsindu-se suma de 300.000 lei asupra soțului acesteia, inculpatul D.C. În

locuință a mai fost găsită o folie pe care la analize au fost evidențiate urme

de heroină, precum și 14 comprimate levometromazin și 8 comprimate diazepam.

Denunțătorul, prin declarațiile

ulterioare și confruntările efectuate cu inculpații, a susținut că suma de

300.000 lei a înmânat-o inculpatei D.A. drept c/valoare a unei perechi adidași,

primită cu mai mult timp în urmă, iar doza i-a fost dată cu împrumut,

confirmând că a consumat droguri cu inculpatul D.C. de mai multe ori.

Inculpata D.A., după primele

declarații în care a negat să aibă vreo legătură cu drogurile, ulterior, în

cursul urmăririi și apoi al judecății a recunoscut că i-a remis denunțătorului

doza de heroină după care i-a dat suma de 300.000 lei soțului inculpat pentru a

cumpăra mâncare.

La rândul lui, inculpatul D.C.

confirmă cele susținute de soția inculpată, recunoscând și în fața instanței că

a consumat de mai multe ori heroină cu B.C.A., procurată atât de el prin

intermediul soției, cât și de denunțător.

Analizând mijloacele de probă,

instanța a ajuns la concluzia că inculpatul D.C. este vinovat de săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000, nefiindu-i imputabilă

și infracțiunea prevăzută de art. 2 alin. (2) din aceeași lege, care a fost

săvârșită doar de inculpata D.A.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul București și inculpata D.A.

În apelul parchetului a fost

criticată hotărârea pentru greșita achitare a inculpatului D.C. pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000,

greșita individualizare a pedepsei aplicate inculpatei D.A. și, prin motivul

invocat oral, greșita confiscare a 8 comprimate diazepam, impunându-se măsura

numai pentru 4 comprimate rămase după analize.

În apelul inculpatei s-a solicitat

achitarea.

Prin decizia penală nr. 146 din 11

martie 2003, Curtea de Apel București a admis apelul parchetului și, de urmare,

în baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 74 și art.

76 C. pen., l-a condamnat pe inculpatul D.C. la 5 ani închisoare și 3 ani

interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Au fost înlăturate dispozițiile art.

86

1

– art. 86

3

C. pen.

În baza art. 33 și art. 34 C. pen.,

a fost contopită pedeapsa de 5 ani închisoare cu cea de 3 ani închisoare

stabilită pentru infracțiunea prevăzută de art. 4 din Legea nr. 143/2000,

dispunând executarea celei de 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea

drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., cu aplicarea art. 64 și

art. 71 C. pen.

A fost majorată și pedeapsa pentru

inculpata D.A. de la 2 ani și 5 luni închisoare, aplicându-i și pedeapsa

complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C.

pen., pe 3 ani.

În baza art. 118 lit. e) C. pen.,

raportat la art. 17 din Legea nr. 143/2000 au fost confiscate de la inculpatul

D.C. 4 comprimate diazepam.

Au fost menținute celelalte

dispoziții ale hotărârii.

Apelul inculpatei D.A. a fost

respins ca nefondat.

Instanța de control judiciar a

reținut că probele administrate susțin săvârșirea de către inculpatul D.C., și

a infracțiunii de posesie de stupefiante, prevăzută de art. 2 alin. (2) din

Legea nr. 143/2000 și că pedeapsa pentru inculpata D.A. se impune a fi

majorată, la care va fi alăturată și pedeapsa complementară a interzicerii unor

drepturi.

S-a mai apreciat că măsura confiscării

speciale trebuie luată numai asupra comprimatelor existente, nu și a celor deja

consumate cu ocazia analizelor de laborator.

Decizia penală sus-menționată a fost

atacată cu recurs de către inculpații D.C., care a solicitat menținerea

hotărârii instanței de fond și D.A., care a solicitat, în scris, suspendarea

executării pedepsei și oral, prin apărător și personal, menținerea hotărârii

primei instanței.

Verificând hotărârea atacată în baza

lucrărilor de la dosar, Curtea constată că recursurile inculpaților nu sunt

fondate.

Situația de fapt, vinovăția

inculpaților și încadrarea juridică au fost stabilite corect de către instanța

de apel printr-o analiză temeinică și apreciere judicioasă a mijloacelor de

probă.

Este, astfel bine stabilit că

inculpatul D.C. a consumat frecvent droguri împreună cu martorul B.C.A.,

procurând, pe rând, fiecare heroină pentru ambii consumatori, inculpatul prin

intermediul soției sale, inculpatul D.A.

Referitor la împrejurările obținerii

de către denunțător în ziua de 7 decembrie 2001 a unei doze de heroină,

declarațiile celor implicați sunt contradictorii, însă din analiza acestora

rezultă realitatea, confirmată fără echivoc de către ambii inculpați prin

declarațiile date în fața instanței și de către denunțător prin declarația din

21 decembrie 2001 și procesul verbal de confruntare din 23 ianuarie 2002,

ambele din cursul urmăririi penale, potrivit căreia inculpatul D.C., la

rugămintea denunțătorului a acceptat să-i cedeze doza sa de heroină, în care

scop i-a cerut soției, inculpata D.A., să-i remită heroina, ceea ce aceasta a

și făcut. Suma de 300.000 lei a fost primită de inculpată însă reprezentând o

datorie mai veche a denunțătorului pentru că se convenise ca acesta din urmă

să-i restituie, ulterior, o altă doză inculpatului D.C.

Din cele ce preced rezultă că ambii

inculpați i-au oferit denunțătorului doza de heroină în ziua de 7 decembrie

2001, nemaivorbind de precedentele cazuri în care inculpata D.A. îi procura

droguri soțului, inculpatul D.C. și care, mai departe, le oferea numitului

B.A.C.

Pedepsele au fost individualizate

ținând seama de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen., instanța reținând

circumstanțele atenuante reale și coborând pedepsele sub limita minimă legală

specială pentru infracțiunea de trafic de droguri, în considerarea

împrejurărilor concrete de săvârșire a contribuției fiecăruia și a cantității

modice de drog traficat.

Astfel cum au fost aplicate,

pedepsele sunt justificate și urmare realizării scopului prevenirii săvârșirii

de noi infracțiuni.

Întrucât nici din examinarea din

oficiu a hotărârii atacate, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc.

pen., nu se constată existența vreunui caz de casare a acesteia, recursurile

inculpaților urmează să fie respinse ca nefondate.

Inculpata D.A. este arestată în altă

cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de inculpații D.C. și D.A. împotriva deciziei penale nr. 146/ A din

11 martie 2003 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Constată că inculpata D.A. este

arestată în altă cauză. Obligă pe fiecare inculpat la plata sumei de câte

1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 5

noiembrie 2003.