ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 208/2004

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr.53 din 10 aprilie 2001 a Tribunalului Olt, s-a admis

contestația la executare formulată de condamnatul B.F. în baza art.458 și 461

lit.d C. proc. pen., art.13 și 15 C. pen. și art.I pct.5 din O.U.G. nr.207 din

15 noiembrie 2001 și s-a redus pedeapsa aplicată prin decizia nr.2438 din 31

mai 2000 a Curții Supreme de Justiție, Secția penală, de la 8 ani la 2 ani și

10 zile închisoare, pentru infracțiunea de furt cu consecințe deosebit de grave

prevăzută de art.208, 209 lit.g, i și alin. ultim C. pen., reținând că a intervenit

o lege penală, mai favorabilă și anume art.146 C. pen. care a modificat

pedeapsa, prevăzând pedeapsa închisorii de la 3 la 15 ani față de legea veche

care prevedea o pedeapsă de la 19 la 20 ani în raport de cuantumul pagubei care

caracterizează consecințele deosebit de grave ale infracțiunii.

Prin

decizia penală nr.339 din 23 august 2002 a Curții de Apel Craiova, s-a admis

apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, s-a desființat

sentința penală sus-arătată și în fond s-a respins contestația la executare.

Instanța

de apel a reținut că hotărârea de condamnare a intrat în puterea de lucru

judecat și cu privire la încadrarea juridică prin care s-a reținut agravanta

referitoare la consecințele deosebit de grave, astfel că pe calea contestației

la executare nu se mai poate reexamina încadrarea juridică.

Împotriva

acestei decizii condamnatul contestator a declarat recurs reiterând motivele

din cererea inițială și menținerea sentinței instanței de fond.

Recursul

declarat nu este fondat.

Potrivit

art.15 C. pen., când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și

până la executarea completă a pedepsei închisorii a intervenit o lege care

prevede o pedeapsă mai ușoară iar sancțiunea aplicată este mai mică decât

maximul special prevăzut de legea nouă, se poate dispune fie menținerea, fie

reducerea pedepsei, în raport de infracțiunea săvârșită, de persoana

condamnatului, de conduita acestuia după pronunțarea hotărârii sau în timpul

executării pedepsei și de timpul cât a executat din pedeapsă.

De

asemenea, potrivit art.461 lit.d C. proc. pen. contestația contra executării

hotărârii penale se poate face când se invocă amnistia, prescripția, grațierea

sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei, precum și orice

alt incident ivit în cursul executării.

În

sfârșit, prin O.U. nr.207 din 15 noiembrie 2000 s-a modificat art.146 C. pen.

prin care s-au definit consecințele deosebit de grave ale unei infracțiuni, în

raport de cuantumul pagubei produse.

Se

constată că prin ordonanța menționată nu s-au modificat limitele de pedeapsă

prevăzute  pentru infracțiunea pentru care recurentul a fost condamnat, astfel

că nu erau aplicabile dispozițiile art.15 din Codul penal și respectiv nici ale

art.461 lit.d C. proc. pen.

În

consecință, urmează a se respinge ca nefondat recursul declarat de condamnat și

a fi obligat la plata cheltuielilor  judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de condamnatul contestator B.F. împotriva deciziei penale nr.339 din

23 august   2002 a Curții de Apel

Craiova

.

Obligă

pe recurentul condamnat

la plata

sumei de 700.000

lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei, reprezentând

onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată,

în ședință publică, azi 14 ianuarie 2004.