ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 301/2003

S-a luat în examinare recursul în anulare declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței penale nr.1797 din 9 iulie 2001 a Judecătoriei Sector 5 București, deciziei penale nr.1283 din 3 septembrie 2001 a Tribunalului București – Secția I penală și deciziei penale nr.1471 din 22 octombrie 2001 a Curții de Apel București – Secția I penală, privind pe intimatul inculpat M.N.D. S-a prezentat intimatul inculpat, asistat de avocat D.C., apărător desemnat din oficiu. A lipsit intimata parte vătămată. Procedura de citare a fost îndeplinită. Procurorul a dezvoltat oral motivele de recurs astfel cum au fost formulate în scris. Apărătorul intimatului inculpat a lăsat soluția la aprecierea instanței.

C U R T E A Asupra recursului în anulare de față; In baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr.1797 din 9 iulie 2001 Judecătoria Sectorului V București l-a condamnat pe inculpatul M.N.D., la 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art.208 – 209 alin.1 lit.a, f, și g Cod penal. A fost menținută măsura arestării preventive și dedusă prevenția de la 10 mai 2001 la 9 iulie 2001. Instanța a reținut, în fapt, că în seara de 10 mai 2001 inculpatul M.N.D., ajutat și de o altă persoană față de care s-a dispus disjungerea cauzei în vederea identificării, aflându-se în tramvai pe direcția Calea Ferentari – Calea Rahovei în municipiul București, a sustras din buzunarul părții vătămate O.R.Ș., suma de 50.000 lei.

La sesizarea părții vătămate, inculpatul a fost prins de organul de poliție, prejudiciul fiind recuperat prin restituirea sumei. Prin decizia penală nr.1283 din 3 septembrie 2001 Tribunalul București a respins apelul declarat de inculpat, constatând că pedeapsa a fost corect individualizată, nejustificându-se cererea de reducere a acesteia. Curtea de Apel București prin decizia penală nr.1471 din 22 octombrie 2001 a respins recursul declarat de inculpat ca nefondat. Impotriva acestor hotărâri, în termenul prevăzut de art.411 alin.3 Cod procedură penală, procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a declarat recurs în anulare, invocând cazul de casare prevăzut de art.410 alin1 partea I pct.7 1 Cod procedură penală, instanțele, contrar legii, omițând să dispună revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate anterior inculpatului.

Verificând hotărârile atacate pe baza lucrărilor și materialului de la dosar, Curtea constată că recursul în anulare este fondat. Așa cum rezultă din cazierul judiciar al inculpatului M.N.D., aflat la dosar fila 21, precum și din dosarul nr.4127/1999, prin sentința penală nr.357 din 24 martie 2000 Judecătoria Sectorului IV București l-a condamnat pe sus-numitul inculpat, în baza art.20 Cod penal, raportat la art.208-209 alin.1 lit.a, e, g, i Cod penal, cu aplicarea art.99 Cod penal și art.109 Cod penal, la un an și 6 luni închisoare, pedeapsă a cărei executare a fost suspendată condiționat în baza art.81 Cod penal pe un termen de încercare de 3 ani și 6 luni. S-a constatat că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv în perioada 12 – 17 septembrie 1998. Hotătârea a rămas definitivă prin neexercitarea căilor de atac în raport cu inculpatul M.N.D..

Noua infracțiune, care a atras condamnarea, prin hotărârile criticate prin recursul în anulare a fost săvârșită la data de 10 mai 2001, care se situează în cursul termenului de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr.357 din 24 martie 2000 a Judecătoriei Sectorului IV București. Potrivit art.83 Cod penal, dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune, instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune.

In raport de aceste dispoziții legale, sentința penală nr.1797 din 9 iulie 2001 a Judecătoriei Sectorului V București, precum și decizia penală nr.1283 din 3 septembrie 2001 a Tribunalului București și decizia penală nr.1471 din 22 octombrie 2001 a Curții de Apel București – ultimele două instanțe neputând îndrepta hotărârea instanței de fond, întrucât au fost sesizate numai în calea de atac exercitată de către inculpat – sunt contrare legii, omițând să dispună revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 1 an și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr.357 din 24 martie 2000 a Judecătoriei Sectorului IV București.

Starea de minoritate a inculpatului, conform art.99 alin.3 Cod penal, la data săvârșirii infracțiunii care a atras condamnarea cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, nu înlătură aplicarea dispozițiilor art.83 Cod penal, de revocare a suspendării condiționate în cazul săvârșirii din nou a unei infracțiuni în cursul termenului de încercare, întrucât, potrivit art.110 alin.2 Cod penal, aceste dispoziții se aplică în mod corespunzător și minorilor. Având în vedere cele ce preced, recursul în anulare urmează să fie admis și, casând hotărârile pronunțate în cauză numai cu privire la oisiunea aplicării prevederilor art.83 Cod penal, se va dispune revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate prin sentința penală nr.357/2000 a Judecătoriei Sectorului IV București, care se va executa alături de pedeapsa de 4 ani închisoare, inculpatul urmând să execute, în final, pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare.

Din pedeapsa de executat se va deduce durata reținerii și arestării preventive a inculpatului din perioada 12 – 17 septembrie 1998, constatată prin sentința penală nr.357/2000 a Judecătoriei Sectorului 4 București, precum și de la 10 mai 2001 la 22 ianuarie 2003 luată în dosarul nr.7809/2001 în care s-a pronunța sentința penală nr.1797 din 9 iulie 2001 a Judecătoriei Sectorului V București. PENTRU

ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E : Admite recursul în anulare declarat de Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței penale nr.1797 din 9 iulie 2001 a Judecătoriei Sector 5 București, deciziei penale nr.1283 din 3 septembrie 2001 a Tribunalului București și deciziei penale nr.1471 din 22 octombrie 2001 a Curții de Apel București –Secția I Penală, privind pe intimatul inculpat M.N.D.. Casează hotărârile atacate numai cu privire la omisiunea aplicării prevederilor art.83 Cod penal. În baza art.83 Cod penal revocă suspendarea condiționată a executării pedepsei de un an și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr.357/2000 a Judecătoriei Sector 4 București și dispune executarea acesteia alături de pedeapsa de 4 ani închisoare, inculpatul urmând să execute, în final, pedeapsa de 5 ani și 6 luni închisoare.

Deduce din pedeapsă detenția de la 12 septembrie 1998 până la 17 septembrie 1998 și de la 10 mai 2001 până la 22 ianuarie 2003. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 22 ianuarie 2003.