ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 301/2003

S-a

luat în examinare recursul în anulare declarat de procurorul general al

Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva sentinței penale

nr.1797 din 9 iulie 2001 a Judecătoriei Sector 5 București, deciziei penale

nr.1283 din 3 septembrie 2001 a Tribunalului București – Secția I penală și

deciziei penale nr.1471 din 22 octombrie 2001  a Curții de Apel București –

Secția I penală, privind pe intimatul inculpat M.N.D.

S-a

prezentat intimatul inculpat, asistat de avocat D.C., apărător desemnat din

oficiu.

A

lipsit intimata parte vătămată.

Procedura

de citare a fost îndeplinită.

Procurorul

a dezvoltat oral motivele de recurs  astfel cum au fost formulate în scris.

Apărătorul

intimatului inculpat a lăsat soluția la aprecierea instanței.

C  U  R  T  E  A

Asupra

recursului în anulare de față;

In

baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin

sentința penală nr.1797 din 9 iulie 2001 Judecătoria  Sectorului V București

l-a condamnat pe inculpatul M.N.D., la 4 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii prevăzută de art.208 – 209 alin.1 lit.a, f, și g Cod penal.

A

fost menținută măsura arestării preventive și dedusă prevenția de la 10 mai

2001 la 9 iulie 2001.

Instanța

a reținut, în fapt, că în seara de 10 mai 2001 inculpatul M.N.D., ajutat și de

o altă persoană față de care s-a dispus disjungerea cauzei în vederea

identificării, aflându-se în tramvai pe direcția Calea Ferentari – Calea

Rahovei în municipiul București, a sustras din buzunarul părții vătămate O.R.Ș.,

suma de 50.000 lei. La sesizarea părții vătămate, inculpatul a fost prins de

organul de poliție, prejudiciul fiind recuperat prin restituirea sumei.

Prin

decizia penală nr.1283 din 3 septembrie 2001 Tribunalul București a respins

apelul declarat de inculpat, constatând că pedeapsa a fost corect

individualizată, nejustificându-se cererea de reducere a acesteia.

Curtea

de Apel București prin decizia penală nr.1471 din 22 octombrie 2001 a respins

recursul declarat de inculpat ca nefondat.

Impotriva

acestor hotărâri, în termenul prevăzut de art.411 alin.3 Cod procedură penală,

procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție a

declarat recurs în anulare, invocând cazul de casare prevăzut de art.410 alin1

partea I pct.7

1

Cod procedură penală, instanțele, contrar legii,

omițând să dispună revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei

aplicate anterior inculpatului.

Verificând

hotărârile atacate pe baza lucrărilor și materialului  de la dosar, Curtea

constată că recursul în anulare este fondat.

Așa

cum rezultă din cazierul judiciar al inculpatului M.N.D., aflat la dosar fila

21, precum și din dosarul nr.4127/1999, prin sentința penală nr.357 din 24

martie 2000 Judecătoria Sectorului IV București l-a condamnat pe sus-numitul

inculpat, în baza art.20 Cod penal, raportat la art.208-209 alin.1 lit.a, e, g,

i Cod penal, cu aplicarea art.99 Cod penal  și art.109 Cod penal, la un an și 6

luni închisoare, pedeapsă a cărei executare a fost suspendată condiționat în

baza art.81 Cod penal pe un termen de încercare de 3 ani și 6 luni.

S-a

constatat că inculpatul a fost reținut și arestat preventiv în perioada 12 – 17

septembrie 1998.

Hotătârea

a rămas definitivă prin neexercitarea căilor de atac în raport cu inculpatul M.N.D..

Noua

infracțiune, care a atras condamnarea, prin hotărârile criticate prin recursul

în anulare a fost săvârșită la data de 10 mai 2001, care se situează în cursul

termenului de încercare al suspendării condiționate a executării pedepsei de 1

an și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr.357 din 24 martie

2000 a Judecătoriei Sectorului IV București.

Potrivit

art.83 Cod penal, dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a

săvârșit din nou o infracțiune, instanța revocă suspendarea condiționată,

dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa

aplicată pentru noua infracțiune.

In

raport de aceste dispoziții legale, sentința penală nr.1797 din 9 iulie 2001 a

Judecătoriei Sectorului V București, precum și decizia penală nr.1283 din 3

septembrie 2001 a Tribunalului București și decizia penală nr.1471 din 22

octombrie 2001 a Curții de Apel București – ultimele două instanțe neputând

îndrepta  hotărârea instanței de fond, întrucât au fost sesizate numai în calea

de atac exercitată de către inculpat – sunt contrare legii, omițând să dispună

revocarea suspendării  condiționate a executării pedepsei de 1 an și 6 luni

închisoare, aplicată prin sentința penală nr.357 din 24 martie 2000  a

Judecătoriei Sectorului IV București.

Starea

de minoritate a inculpatului, conform art.99 alin.3 Cod penal, la data

săvârșirii infracțiunii care a atras condamnarea  cu suspendarea condiționată a

executării pedepsei, nu înlătură aplicarea dispozițiilor art.83 Cod penal, de

revocare a suspendării condiționate în cazul săvârșirii din nou a unei

infracțiuni în cursul termenului de încercare, întrucât, potrivit art.110

alin.2 Cod penal, aceste dispoziții se aplică în mod corespunzător și

minorilor.

Având

în vedere cele ce preced, recursul în anulare urmează  să fie admis și, casând

hotărârile pronunțate în cauză numai cu privire la oisiunea aplicării

prevederilor art.83 Cod penal, se va dispune revocarea suspendării

condiționate  a executării pedepsei aplicate prin sentința penală nr.357/2000 a

Judecătoriei Sectorului IV București, care se va executa alături de pedeapsa de

4 ani închisoare, inculpatul urmând să execute, în final, pedeapsa de 5 ani și

6 luni închisoare.

Din

pedeapsa de executat se va deduce durata reținerii și arestării preventive a

inculpatului din perioada 12 – 17 septembrie 1998, constatată prin sentința

penală nr.357/2000 a Judecătoriei Sectorului 4 București, precum și de la 10

mai 2001 la 22 ianuarie 2003 luată în dosarul nr.7809/2001 în care s-a pronunța

sentința penală nr.1797 din 9 iulie 2001 a Judecătoriei Sectorului V București.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Admite

recursul în anulare declarat de Procurorul

General al Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiție împotriva

sentinței penale   nr.1797  din   9   iulie  2001 a Judecătoriei Sector 5

București, deciziei penale nr.1283 din 3 septembrie 2001 a Tribunalului

București și deciziei penale nr.1471 din 22 octombrie 2001 a Curții de Apel

București –Secția I Penală, privind pe intimatul inculpat M.N.D..

Casează

hotărârile atacate numai cu privire la omisiunea aplicării prevederilor art.83

Cod penal.

În

baza art.83 Cod penal revocă suspendarea condiționată a executării pedepsei de

un an și 6 luni închisoare, aplicată prin sentința penală nr.357/2000 a

Judecătoriei Sector 4 București și dispune executarea acesteia alături de

pedeapsa de 4 ani închisoare, inculpatul urmând să execute, în final, pedeapsa

de 5 ani și 6 luni închisoare.

Deduce

din pedeapsă detenția de la 12 septembrie 1998 până la 17 septembrie 1998 și de

la 10 mai 2001 până la 22 ianuarie 2003.

Onorariul

cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 300.000 lei, se va plăti

din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 22 ianuarie 2003.