ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2313/2004

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul Prahova, prin sentința penală nr. 357 din 21 decembrie 1999, condamnă pe inculpatul S.V. la 10 ani de închisoare și 2 ani interzicerea unor drepturi, pentru infracțiunea de omor, prevăzută de art. 174 C. pen. Instanța reține, în esență, că, la data de 5 august 1999, inculpatul a conectat, la rețeaua electrică, gardul împrejmuitor al locuinței, pentru a se proteja de hoți, gard de care s-a atins minorul C.B., care, astfel, a decedat, electrocutat. Hotărârea a rămas definitivă. Condamnatul constată executarea sentinței, motivând că a acționat în legitimă apărare, dorind să-și protejeze locuința. Tribunalul Brașov, prin sentința penală nr. 502/ S din 11 decembrie 2003, respinge, ca nefondată, contestația.

Contestatorul declară apel, reiterând cererea introductivă. Curtea de Apel Brașov, prin decizia penală nr. 44/ Ap din 11 februarie 2004, respinge, ca nefondat, apelul. Prin recursul de față, contestatorul critică decizia, cerând din nou, exonerarea de răspunderea penală. Recursul este nefondat. Potrivit art. 461 C. proc. pen., executarea hotărârii de condamnare poate fi contestată: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută; c) când există vreo împiedicare la executare; d) dacă executarea este îndreptată împotriva altei persoane, decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; e) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei, precum și în orice alt incident ivit în cursul executării.

Motivul, invocat de recurent, nu este prevăzut de art. 461 C. proc. pen., încât, legal și temeinic, i s-a respins contestația la executare. Din oficiu, nu se constată motive de casare, care să fie luate în considerare. Așa fiind, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., hotărârea atacată va fi menținută, prin respingerea recursului, conform dispozitivului deciziei,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul S.V., împotriva deciziei penale nr. 44/ Ap din 11 februarie 2004 a Curții de Apel Brașov. Obligă recurentul condamnat să plătească statului suma de 800.000 lei cheltuieli judiciare, din care 200.000 lei reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 28 aprilie 2004.