ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 48/2003
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 48/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
S-a luat în examinare recursul
declarat condamnatul S.V. împotriva deciziei penale nr.413 din 16 septembrie
2002 a Curții de Apel Ploiești.
S-a
prezentat, recurentul condamnat, în stare de arest, asistat de avocat G.D. apărător
desemnat din oficiu.
Procedura
de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul
declară că lasă soluția la aprecierea instanței.
Procurorul
a pus concluzii de respingere a recursului, ca nefondat.
Condamnatul
a solicitat admiterea recursului întrucât nu a avut intenția să omoare și
reținerea în favoarea sa a circumstanțelor atenuante sau a scuzei provocării.
C U R T E A
Asupra
recursului de față;
In
baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul
Prahova, prin sentința penală nr.318 din 6 august 2002, a respins ca
neîntemeiată cererea de revizuire formulată de condamnatul S.V. în temeiul
dispozițiilor art.401 Cod procedură penală.
Condamnatul
a fost obligat să plătească statului 450.000 lei cheltuieli judiciare, din
care 300.000 lei, reprezintă onorariul apărătorului din oficiu.
Pentru
a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în fapt, următoarele:
Prin
sentința penală nr.357 din 21 decembrie 1999 a Tribunalului Prahova,
revizuientul
S.V.
a fost condamnat la pedeapsa
de 10 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor prevăzută de
art.174 Cod penal.
In
considerentele hotărârii se arată că la 5 august 1999, revizuientul a conectat
la rețeaua electrică de 220 volți gardul împrejmuitor din sârmă al proprietății
sale, așa încât, în aceeași zi, când victima B.C. a intenționat să pătrundă
în grădina inculpatului, s-a electrocutat și a murit.
Hotărârea
pronunțată de tribunal a rămas definitivă prin respingerea recursului declarat
de inculpat (decizia penală nr.2869 din 21 iunie 2000 a Curții Supreme de
Justiție).
In
motivarea cererii sale de revizuire, condamnatul
S.V.
a
susținut că nu a avut intenția de a ucide și a solicitat reținerea în favoarea
sa a o serie de împrejurări de natură să atenueze răspunderea penală.
Motivele
de revizuire invocate nu sunt fondate nefiind prevăzute în cazurile limitativ
și expres cuprinse în conținutul art.394 Cod procedură penală.
Apelul
condamnatului împotriva soluției instanței de fond a fost respins de Curtea de
Apel Ploiești prin decizia penală nr.413 din 16 septembrie 2002.
Impotriva
acestei decizii condamnatul a declarat recurs solicitând admiterea acestuia,
revizuirea hotărârilor pronunțate și reindividualizarea pedepsei aplicate prin
reținerea în favoarea sa a circumstanțelor atenunate judiciare sau a
provocării întrucât nu a avut intenția de a ucide.
Examinând
recursul, Curtea constată că acesta nu este fondat.
Articolul
394 Cod procedură penală prevede cazurile de revizuire din analiza cărora
rezultă că motivul invocat de recurentul revizuient
S.V.
nu
se înscrie între cele limitativ și expres statuate.
Prin
exercitarea căii extraordinare de atac a revizuirii nu se poate tinde la
atenuarea răspunderii penale prin invocarea unor circumstanțe atenuante,
împrejurări care oricum au fost cunoscute și evaluate de către instanța de
fond.
Așa
fiind, recursul declarat de revizuientul
S.V.
este
nefondat și urmează a fi respins ca atare, în temeiul dispozițiilor art. 385
15
alin.1 pct.1 lit.b Cod procedură penală.
Revizuientul
recurent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul
apărătorului din oficiu urmând a fi suportat din fondul Ministerului Justiției.
PENTRU
ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
D E C I D E:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul
S.V.
împotriva deciziei penale nr.413 din 16 septembrie 2002 a Curții de
Apel Ploiești.
Obligă
pe recurentul condamnat să plătească statului 550.000 lei cheltuieli judiciare,
din care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din
oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.
Pronunțată
în ședință publică, azi 8 ianuarie 2003.