ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3236/2003

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3236/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 959 din 10

octombrie 2002, Tribunalul București, secția a II-a penală, a condamnat după

cum urmează, pe inculpații:

P.C. la 8 ani închisoare și 5 ani

interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru

infracțiunea prevăzută de art. 248 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41

alin. (2) și a art. 13 C. pen.; la 5 ani închisoare și 3 ani interzicerea

drepturilor, prevăzute de art. 64lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea

prevăzută de art. 254 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) și a

art. 13 C. pen., iar în urma contopirii s-a dispus să execute pedeapsa

rezultantă de 8 ani închisoare și 5 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de

art. 64 lit. a) și b) C. pen.

Totodată, același inculpat a fost

condamnat la câte 10 luni închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 288

alin. (1) C. pen. și, respectiv, prevăzută de art. 290 C. pen., constatându-se

că ambele pedepse sunt grațiate, potrivit art. 1 lit. a) din Legea nr.

137/1997.

Din pedeapsa rezultantă a fost

dedusă perioada arestării preventive, de la 16 decembrie 1999 la 7 decembrie

2000.

În baza art. 254 alin. (3) C. pen.,

s-a dispus confiscarea mobilierului, care a făcut obiectul infracțiunii de

luare de mită.

C.C. la 2 ani închisoare, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 26 – art. 215 alin. (2) și (3) C. pen., cu

aplicarea art. 23 C. pen., dispunându-se suspendarea condiționată a executării

pedepsei, pe o durată de 4 ani, conform art. 81 C. pen.

Același inculpat a fost condamnat la

un an închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 288 alin. (2) C. pen.,

constatându-se pedeapsa grațiată, potrivit art. 1 lit. a) din Legea nr.

137/1997.

S.S. la 2 ani închisoare, pentru

infracțiunea prevăzută de art. 264 alin. (2) C. pen., iar în urma contopirii,

inculpatul a fost obligat să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare.

Același inculpat a mai fost

condamnat la un an închisoare, pentru infracțiunea prevăzută de art. 289, cu

aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pedeapsă privitor la care s-a constatat

grațierea, în temeiul art. 1 lit. a) din Legea nr. 137/1997.

Potrivit art. 348 C. proc. pen., s-a

dispus anularea înscrisurilor falsificate, arătate la pagina 31 din

dispozitivul sentinței.

În esență, s-au reținut următoarele:

În perioada 15 noiembrie 1994 – 25

noiembrie 1995, inculpatul C.C. a fost președintele Fundației pentru Tineret

Dâmbovița.

Fundația deținea proprietatea unor

imobile importante, printre care Casa Științei și Tehnicii pentru Tineret din

Târgoviște.

La data de 8 septembrie 1995, între

Fundația sus-menționată, reprezentată prin inculpatul C.C. și S.C. B.I.C. SRL

București, reprezentată prin B.T.G., patronul acesteia, a fost încheiat un

contract de asociere în participație, autentificat de notarul de stat sub nr.

24130 din 13 septembrie 1995. În acest contract, inculpatul C.C. a inclus, pe

lângă Casa Științei și Tehnicii pentru Tineret din Târgoviște și documentele

privind alte două obiective imobiliare: Baza de Agrement C. (care până în anul

1992 fusese în proprietatea Fundației pentru tineret Dâmbovița, după care trecuse

în patrimoniul Primăriei Târgoviște) și Baza Sportivă P. (obiectiv turistic ce

era doar în stadiul de proiect),

Potrivit prevederilor art. 7 din

acest contract, cele două părți au pus la dispoziția asociației imobilele și

spațiile acestora, mobilierul, utilajele și obiectivele de inventar, cu

mențiunea că acestea puteau fi depuse cu titlu de gaj, în vederea obținerii

unor credite.

Ulterior, la data de 27 octombrie

1995, în asocierea în participație, a intrat și inculpatul T.N., patron al

firmelor T.C.P. SRL, T.I. SRL și T.C.S. SRL București (contractul de asociere a

fost încheiat tot la data de 8 septembrie 1995, dar a fost autentificat la

notar, în ziua de 27 octombrie 1995, sub nr. 53415).

Inculpatul T.N., împreună cu

inculpatul C.C. și-au propus să obțină credite bancare prin gajarea bunurilor

deținute în baza contractului de asociere.

În acest scop, inculpatul T.N. a

dispus efectuarea a 3 expertize de evaluare a imobilelor aduse în cadrul

asociației de către Fundația pentru Tineret Dâmbovița și, pe baza acestora, a

încercat să obțină un credit ipotecar de 3 miliarde lei de la Banca Creditului

Industrial și Comercial București.

În realitate Baza de Agrement C. nu

era proprietatea Fundației de Tineret Dâmbovița, întrucât revenise în

proprietatea Primăriei Târgoviște.

În aceste condiții, existând și alte

suspiciuni cu privire la credibilitatea morală și materială a inculpaților,

B.C.I. și C.B. a refuzat acordarea creditului.

Față de această nereușită,

inculpatul T.N. și-a îndreptat atenția spre Banca R.C.R., C.B.

Pentru a folosi drept gaj și Baza

Sportivă P., inculpatul T.N. i-a cerut inculpatului C.C., să falsifice nota de

constatare, anexată procesului verbal din 10 august 1991, în care erau înscrise

bunurile care au fost trecute din patrimoniul fostului Comitet Județean U.T.C.

Dâmbovița în patrimoniul Fundației pentru Tineret Dâmbovița, în sensul de a

scrie cuvântul P. în dreptul Bazei de Agrement care nu era nominalizată în acel

document.

Prin această mențiune a inculpatului

C.C. s-a atestat, în mod nereal, că Baza de Agrement P. există și aparține

asociației, deși, în realitate, acest obiectiv turistic nu a fost construit

niciodată (el a rămas în stadiul unei temelii erodate de intemperii).

Această operațiune a fost efectuată

de către inculpatul C.C. cu știința inculpatului T.N., falsificarea înscrisului

fiind asumată de amândoi.

În scopul întocmirii documentației

de obținere a creditelor bancare, inculpatul C.C. și, respectiv,

vicepreședintele Fundației pentru Tineret Dâmbovița, P.M.L. l-au împuternicit

pe inculpatul T.N.

În baza acestei împuterniciri,

inculpatul T.N. a fost mandatat să încheie și să semneze contractul de împrumut

cu C.B., sucursala Tulcea.

Această procură a fost autentificată

la Biroul notarial sub nr. 554 din 28 decembrie 1994, însă semnăturile de pe

aceasta, ale inculpatului C.C. și ale lui P.M., s-a dovedit că nu aparțin

acestora,

fiind

falsificate. Sub acest aspect, s-a stabilit că cei doi semnatari nu au fost

prezenți în fața notarului D.D. (pentru această infracțiune de fals, prevăzută

de art. 289 C. pen., notarul D.D. a fost trimisă în judecată).

Ulterior, inculpatul T.N. a reușit

să obțină un prim credit, în numele concubinei sale N.(G.)D., asociat unic al

S.C. D.G.S.E. SRL București.

În concret, în cererea din 22

noiembrie 1995, sus-numita a solicitat acordarea unui credit de 300.000.000

lei, atestând că îl garantează cu Baza de Agrement C. în valoare de

50.365.000.000 lei.

Creditul a fost acordat cu

participația penală a inculpatului P.C., în condiții nelegale, pentru că:

- societatea comercială a

solicitantei nu a desfășurat nici un fel de activitate de la înființare, 31

decembrie 1994, până la data cererii de credit, 22 noiembrie 1995.

Garanția creditului nu a fost

verificată nici fizic și nici scriptic.

Procura specială a inculpatului

T.N., prin care acesta ar fi putut să compare, în calitate de girant, pentru

imobilul Baza de Agrement C., a fost întocmită și depusă tardiv, după o lună și

3 zile de la acordarea creditului (ceea ce dovedește că a fost un act introdus

ulterior).

Creditul a fost acordat, în aceste

condiții nelegale, la data de 22 noiembrie1995, iar autentificarea contractului

de ipotecă, la notarul M.P. din Tulcea a avut loc ulterior, la 29 decembrie

1995 (fără să existe certificatul de sarcini pentru imobil, iar transcrierea

ipotecară poartă data de 11 ianuarie 1996.

Ulterior, cercetările au stabilit că

transcrierea ipotecară la Judecătoria Târgoviște, înregistrată sub nr. 1028 din

11 ianuarie 1996 nu este reală, fiind false atât semnătura, cât și ștampila.

La 29 decembrie 1995, același

inculpat, T.N. și aceeași N.(G.)D. au solicitat un alt credit, de 300 milioane

lei, pentru S.C. T.C.P.I. SRL București, depunând drept garanție Casa de

Cultură în valoare de 4.679.900.000 lei.

În aceleași condiții nelegale,

creditul a fost acordat la 29 decembrie 1995, prin contractul încheiat sub nr.

877 (societatea nu desfășurase nici o activitate de la data înființării ei, 29

octombrie 1993, și până la data formulării cererii.

Ulterior, același inculpat T.N., cu

participația penală a inculpatului P.C., a reușit să săvârșească și alte fapte

penale, descrise la paginile 8-11 din considerentele sentinței.

Cu ocazia cercetărilor asupra

dosarelor de credit, încheiate de sucursala C.B. Tulcea, unde era director

inculpatul P.C., cu firmele T.I. SRL București, T.C.S. SRL și D.G.S.E. SRL

București, s-a constatat că aceste credite au fost acordate cu încălcarea

dispozițiilor legale în materie de către acesta care, astfel, a cauzat un

prejudiciu Băncii R.C.R. SA C.B., în valoare de 26.206.656.672 lei.

Cercetările au stabilit că, pentru a

aproba aceste credite, inculpatul P.C. a pretins și primit un autoturism BMW și

mobilier pentru magazin, faptă ce constituie infracțiunea prevăzută de art. 254

alin. (2) C. pen.

Fapta aceluiași inculpat, de a semna,

în locul vânzătorului, fișa de înmatriculare a autoturismului BMW și contractul

de vânzare-cumpărare constituie infracțiunile prevăzute de art. 288 alin. (1)

C. pen. și art. 290 C. pen.

La activitatea infracțională a

inculpatului P.C., a participat și inculpatul S.S., care a efectuat

înregistrări inexacte în contabilitate și a omis, cu știință, înregistrările în

legătură cu autoturismul BMW, fapte reținute în sentință ca întrunind

elementele constitutive ale infracțiunilor de favorizare prevăzută de art. 264

C. pen., de fals intelectual prevăzută de art. 289 C. pen. și uz de fals

prevăzută de art. 291 C. pen., pentru ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C.

pen.

În sarcina inculpatului C.C. s-a

reținut activitatea de ajutor dat inculpatului T.N., pentru a induce în eroare

banca, prin prezentarea, ca adevărate a unor date nereale, în cazul gajului

constituit asupra Bazei de Agrement P., ceea ce s-a reținut că întrunește

elementele constitutive ale complicității la infracțiunea de înșelăciune,

prevăzută de art. 26 – art. 215 alin. (2) și (3) C. pen.

În sarcina aceluiași inculpat, C.C.,

s-a reținut și infracțiunea de fals material prevăzută de art. 288 alin. (2) C.

pen., constând în înscrierea mențiunii nereale P., în condițiile arătate în

considerentele sentinței.

Curtea de Apel București, secția I

penală, prin decizia penală nr. 820 din 13 decembrie 2002, a respins apelurile

inculpaților S.S., P.C. și C.C.

Prin recursurile declarate,

inculpații au reiterat și dezvoltat, în esență, aceleași critici ca și în apel.

În urma examinării lucrărilor

dosarului, în raport de criticile formulate, precum și din oficiu în limitele

neagravării situației recurenților în propria cale de atac, Curtea constată

următoarele:

Faptele și vinovăția inculpaților

rezultă din probele administrate, așa cum au fost ele prezentate în cuprinsul

hotărârilor atacate.

Dintre recursurile inculpaților,

este fondat, în parte, numai recursul inculpatului S.S. Privitor la acesta,

urmează a se constata că pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru

infracțiunea prevăzută de art. 264 C. pen., este grațiată integral și

condiționat, potrivit art. 1 din Legea nr. 543/2002.

Sub acest aspect, urmează a fi

casate hotărârile atacate, a se înlătura prevederile art. 33 și art. 34 C. pen.

și a se descontopi pedeapsa rezultantă în pedepsele componente, iar, în urma

constatării grațierii pedepsei sus-menționate, inculpatul să fie obligat  să

execute numai pedeapsa de un an închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii

prevăzută de art. 291 C. pen.

În rest, criticile formulate de

inculpați au fost justificat respinse pentru motivele arătate în cuprinsul

deciziei instanței de apel.

Așa fiind, recursurile inculpaților

P.C. și C.C. vor fi respinse, cu obligarea lor la cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpatul S.S. împotriva deciziei penale nr. 820/ R din 13 decembrie 2002 a

Curții de Apel București, secția I penală.

Casează hotărârea atacată numai cu

privire la constatarea grațierii intervenită prin Legea nr. 543/2002 privitor

la pedeapsa de 2 ani închisoare, aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art.

264 C. pen.

Înlătură prevederile art. 33 și art.

34 C. pen. și descontopește pedeapsa principală în pedepsele componente.

În baza art. 1 din Legea nr.

543/2002 constată grațiată integral și condiționat pedeapsa de 2 ani, aplicată

inculpatului în baza art. 264 C. pen.

Atrage atenția inculpatului asupra

prevederilor art. 7 din Legea nr. 543/2002.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34

lit. b) C. pen., inculpatul va executa pedeapsa de 2 ani închisoare, cu

aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen.

Menține celelalte dispoziții ale

hotărârii atacată.

Respinge recursurile declarate de

inculpații P.C. și C.C. împotriva deciziei penale sus-menționată.

Obligă pe recurentul C.C. să

plătească statului 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000

lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției, iar pe inculpatul P.C. să plătească statului 1.000.000

lei cheltuieli judiciare.

Pronunțată în ședință publică, azi 3

iulie 2003.