ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4265/2003

Deliberând asupra cauzei penale de față: Din actele dosarului rezultă următoarele: Prin sentința penală nr. 10 pronunțată la 10 ianuarie 2003, în dosarul penal 5357/2002, Tribunalul Brăila, secția penală, a dat următoarea hotărâre: În baza art. 174 și art. 176 alin. (1) lit. d) C. pen., a condamnat pe inculpații M.A. și R.T.M., la câte 20 de ani închisoare fiecare și 7 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de omor deosebit de grav. În baza art. 20, raportat la art. 211 alin. (2) lit. b) și alin. (2 1 ) lit. a) C. pen.; A condamnat pe aceiași inculpați la câte 5 ani închisoare fiecare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la tâlhărie.

În baza art. 192 alin. (2) C. pen.; A condamnat pe aceiași inculpați la câte 6 ani închisoare fiecare, pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., inculpații M.A. și R.T.M. va executa fiecare pedeapsa cea mai grea de 20 ani închisoare, sporită cu un an și 6 luni închisoare, astfel că fiecare va executa pedeapsa de 21 ani și 6 luni închisoare și 7 ani pedeapsa complimentară. A interzis fiecărui inculpat exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata prevăzută de art. 71 C. pen., anume: a) dreptul de a alege și a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice; b) dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat; c) dreptul de a ocupa o funcție sau de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate, de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul, pentru săvârșirea infracțiunii; d) drepturile părintești; e) dreptul de a fi tutore sau curator.

În baza art. 350 C. proc. pen., a menținut starea de arest a fiecărui inculpat, iar potrivit art. 88 C. pen., a dedus din pedeapsa aplicată fiecăruia durata reținerii și arestării preventive, începând cu data de 3 februarie 2002. În baza art. 118 lit. b) C. pen., a dispus confiscarea de la inculpați a unui cuțit corp delict. A luat act că partea civilă R.I., a renunțat la pretențiile civile solicitate. Onorariul avocatului din oficiu în sumă de 600.000 lei, pentru inculpatul M.A. a fost suportat din fondul Ministerului Justiției, către Baroul Brăila. A obligat pe acest inculpat să plătească statului 3.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care 600.000 lei reprezentând onorariu avocat oficiu, iar pe inculpatul R.T.M., să plătească statului 2.900.000 lei cheltuieli judiciare.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut în fapt următoarele: În ziua de 1 februarie 2002, inculpatul M.A. și R.T.M., aflând că victima R.N. are bani proveniți din vânzarea unui cal s-au hotărât să-i sustragă suma. În acest scop au împrumutat o bicicletă cu care s-au dus unde acesta locuia și au cerut unui consătean să le arate unde domiciliază victima. Au refuzat oferta acestuia de a striga victima și au pătruns în curte unde, au constatat că nu era nimeni acasă. Cum între timp victima a sosit acasă, inculpații l-au lăsat cât a deschis ușa, apoi l-au lovit cu o scândură în spate, doborându-l la pământ. Inculpații l-au lovit cu pumnii și picioarele peste tot, apoi i-au secționat gâtul cu câteva lovituri de cuțit.

Au controlat buzunarele și negăsind banii, au plecat. Victima a decedat datorită asfixiei cu aspirare de sânge. Probele pe care s-a bazat reținerea acestei situații de fapt au fost: procesul verbal de cercetare la fața locului, raportul de autopsie, raportul de constatare tehnico – științifică biocriminalistică, raportul de expertiză medico legală psihiatrică ale inculpaților, planșe foto, declarațiile martorilor C.I., B.V., T.D., Z.R., B.S., C.L., C.G., S.N., C.P., A.M. și B.V.; declarațiile inculpaților și procesele verbale de recunoaștere din grup.

Instanța de fond a constatat că fapta inculpaților de a pătrunde fără drept, noaptea, în curtea victimei, constituie infracțiunea de violare de domiciliu; încercarea de a sustrage în acea noapte o sumă de bani de la victimă, având cuțit și folosind violența, încercare care nu a reușit deoarece banii nu s-au aflat în locul crezut, întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de tâlhărie calificată, iar suprimarea vieții victimei în modul și condițiile precizate reprezintă infracțiunea de omor calificat deosebit de grav. Ținând seama de criteriile art. 72, instanța le-a aplicat pedepse corespunzătoare gradului de pericol social. Curtea de Apel Galați, prin decizia penală nr. 163/ A pronunțată la 20 martie 2003 în dosarul penal nr. 270/2003 a respins ca nefondat recursul inculpatului R.T.M., apreciind că hotărârea este legală și temeinică.

Împotriva acestei decizii, în termen legal inculpatul a declarat recurs criticând-o pentru nelegalitate sub aspectul încadrării juridice, care s-a făcut greșit (art. 385 9 alin. (1) pct. 17 1 C. proc. pen.) și al netemeiniciei prin aplicarea unei pedepse prea aspre (art. 385 9 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.). A solicitat reducerea pedepsei. Examinând hotărârea atacată și sentința de condamnare în raport de critici, probe și dispoziții legale, curtea constată că recursul este nefondat. Ambele instanțe au reținut corect situația de fapt, gradul și forma de participare, precum și vinovăția fiecărui inculpat. Astfel, din declarația inculpatului M.A. a rezultat că inculpatul R.T.M. a plecat de acasă cu un cuțit, a lovit primul victima cu o scândură în spate, împreună l-au lovit cu pumnii și picioarele și l-au căutat prin buzunare, apoi l-au imobilizat, cât inculpatul M.A.

l-a înjunghiat în gât. Unele aspecte, parțial sunt recunoscute și de inculpatul R.T.M.. De reținut că inculpatul M.A., prin declarația dată nu și-a făcut o situație mai ușoară, astfel încât declarația sa neinteresată este credibilă. În ceea ce privește încadrarea juridică a faptei, aceasta nu poate fi de tăinuire sau favorizarea infractorului, care se referă la cu totul alte situații și contribuții la faptă. Nejustificat este și cel de-al doilea motiv de recurs, deoarece instanțele au avut o orientare corectă în privința pedepsei. Față de motivația omorului, modul de alegere al victimei, de comitere a faptelor inculpatul apare ca o persoană deosebit de periculoasă societății, așa încât, atât pentru prevenția specială, cât și pentru prevenția generală s-a impus o pedeapsă substanțială, pentru a fi asigurat atingerea scopului pedepsei: reeducarea.

Recursul fiind nefondat pentru considerentele exprimate, urmează a fi respins, în conformitate cu dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu consecința dispozițiilor art. 192 alin. (2) C. proc. pen., în ceea ce privește cheltuielile judiciare către stat. În temeiul art. 88 C. pen. se va deduce prevenția la zi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul R.T.M., împotriva deciziei penale nr. 163/ A din 20 martie 2003 a Curții de Apel Galați. Deduce din pedeapsă arestarea preventivă de la 3 februarie 2002, la 7 octombrie 2003. Obligă pe recurent la plata sumei de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 7 octombrie 2003.