ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4265/2003

Deliberând asupra cauzei penale de

față:

Din actele dosarului rezultă următoarele:

Prin sentința penală nr. 10 pronunțată

la 10 ianuarie 2003, în dosarul penal 5357/2002, Tribunalul Brăila, secția penală,

a dat următoarea hotărâre:

În baza art. 174 și art. 176 alin.

(1) lit. d) C. pen., a condamnat pe inculpații M.A. și R.T.M., la câte 20 de

ani închisoare fiecare și 7 ani pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru săvârșirea

infracțiunii de omor deosebit de grav.

În baza art. 20, raportat la art. 211

alin. (2) lit. b) și alin. (2

1

) lit. a) C. pen.;

A condamnat pe aceiași inculpați la

câte 5 ani închisoare fiecare, pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la

tâlhărie.

În baza art. 192 alin. (2) C. pen.;

A condamnat pe aceiași inculpați la

câte 6 ani închisoare fiecare, pentru săvârșirea infracțiunii de violare de

domiciliu.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., inculpații M.A. și R.T.M. va executa fiecare pedeapsa cea mai grea

de 20 ani închisoare, sporită cu un an și 6 luni închisoare, astfel că fiecare

va executa pedeapsa de 21 ani și 6 luni închisoare și 7 ani pedeapsa

complimentară.

A interzis fiecărui inculpat

exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata prevăzută de art.

71 C. pen., anume:

a) dreptul de a alege și a fi ales

în autoritățile publice sau în funcții elective publice;

b) dreptul de a ocupa o funcție implicând

exercițiul autorității de stat;

c) dreptul de a ocupa o funcție sau

de a exercita o profesie ori de a desfășura o activitate, de natura aceleia de

care s-a folosit condamnatul, pentru săvârșirea infracțiunii;

d) drepturile părintești;

e) dreptul de a fi tutore sau

curator.

În baza art. 350 C. proc. pen., a

menținut starea de arest a fiecărui inculpat, iar potrivit art. 88 C. pen., a

dedus din pedeapsa aplicată fiecăruia durata reținerii și arestării preventive,

începând cu data de 3 februarie 2002.

În baza art. 118 lit. b) C. pen., a

dispus confiscarea de la inculpați a unui cuțit corp delict.

A luat act că partea civilă R.I., a

renunțat la pretențiile civile solicitate.

Onorariul avocatului din oficiu în

sumă de 600.000 lei, pentru inculpatul M.A. a fost suportat din fondul

Ministerului Justiției, către Baroul Brăila.

A obligat pe acest inculpat să

plătească statului 3.500.000 lei cheltuieli judiciare, din care 600.000 lei reprezentând

onorariu avocat oficiu, iar pe inculpatul R.T.M., să plătească statului

2.900.000 lei cheltuieli judiciare.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța de fond a reținut în fapt următoarele:

În ziua de 1 februarie 2002,

inculpatul M.A. și R.T.M., aflând că victima R.N. are bani proveniți din

vânzarea unui cal s-au hotărât să-i sustragă suma.

În acest scop au împrumutat o

bicicletă cu care s-au dus unde acesta locuia și au cerut unui consătean să le

arate unde domiciliază victima. Au refuzat oferta acestuia de a striga victima

și au pătruns în curte unde, au constatat că nu era nimeni acasă. Cum între

timp victima a sosit acasă, inculpații l-au lăsat cât a deschis ușa, apoi l-au

lovit cu o scândură în spate, doborându-l la pământ.

Inculpații l-au lovit cu pumnii și

picioarele peste tot, apoi i-au secționat gâtul cu câteva lovituri de cuțit. Au

controlat buzunarele și negăsind banii, au plecat.

Victima a decedat datorită asfixiei

cu aspirare de sânge.

Probele pe care s-a bazat reținerea acestei

situații de fapt au fost: procesul verbal de cercetare la fața locului,

raportul de autopsie, raportul de constatare tehnico – științifică biocriminalistică,

raportul de expertiză medico legală psihiatrică ale inculpaților, planșe foto,

declarațiile martorilor C.I., B.V., T.D., Z.R., B.S., C.L., C.G., S.N., C.P., A.M.

și B.V.; declarațiile inculpaților și procesele verbale de recunoaștere din

grup.

Instanța de fond a constatat că

fapta inculpaților de a pătrunde fără drept, noaptea, în curtea victimei,

constituie infracțiunea de violare de domiciliu; încercarea de a sustrage în

acea noapte o sumă de bani de la victimă, având cuțit și folosind violența,

încercare care nu a reușit deoarece banii nu s-au aflat în locul crezut,

întrunește elementele constitutive ale tentativei la infracțiunea de tâlhărie

calificată, iar suprimarea vieții victimei în modul și condițiile precizate

reprezintă infracțiunea de omor calificat deosebit de grav.

Ținând seama de criteriile art. 72,

instanța le-a aplicat pedepse corespunzătoare gradului de pericol social.

Curtea de Apel Galați, prin decizia

penală nr. 163/ A pronunțată la 20 martie 2003 în dosarul penal nr. 270/2003 a

respins ca nefondat recursul inculpatului R.T.M., apreciind că hotărârea este

legală și temeinică.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal inculpatul a declarat recurs criticând-o pentru nelegalitate sub aspectul

încadrării juridice, care s-a făcut greșit (art. 385

9

alin. (1) pct.

17

1

C. proc. pen.) și al netemeiniciei prin aplicarea unei pedepse

prea aspre (art. 385

9

alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.).

A solicitat reducerea pedepsei.

Examinând hotărârea atacată și

sentința de condamnare în raport de critici, probe și dispoziții legale, curtea

constată că recursul este nefondat.

Ambele instanțe au reținut corect

situația de fapt, gradul și forma de participare, precum și vinovăția fiecărui

inculpat.

Astfel, din declarația inculpatului M.A.

a rezultat că inculpatul R.T.M. a plecat de acasă cu un cuțit, a lovit primul

victima cu o scândură în spate, împreună l-au lovit cu pumnii și picioarele și

l-au căutat prin buzunare, apoi l-au imobilizat, cât inculpatul M.A. l-a

înjunghiat în gât.

Unele aspecte, parțial sunt

recunoscute și de inculpatul R.T.M.. De reținut că inculpatul M.A., prin

declarația dată nu și-a făcut o situație mai ușoară, astfel încât declarația sa

neinteresată este credibilă.

În ceea ce privește încadrarea

juridică a faptei, aceasta nu poate fi de tăinuire sau favorizarea

infractorului, care se referă la cu totul alte situații și contribuții la

faptă.

Nejustificat este și cel de-al

doilea motiv de recurs, deoarece instanțele au avut o orientare corectă în

privința pedepsei.

Față de motivația omorului, modul de

alegere al victimei, de comitere a faptelor inculpatul apare ca o persoană

deosebit de periculoasă societății, așa încât, atât pentru prevenția specială,

cât și pentru prevenția generală s-a impus o pedeapsă substanțială, pentru a fi

asigurat atingerea scopului pedepsei: reeducarea.

Recursul fiind nefondat pentru

considerentele exprimate, urmează a fi respins, în conformitate cu dispozițiile

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu consecința dispozițiilor

art. 192 alin. (2) C. proc. pen., în ceea ce privește cheltuielile judiciare

către stat.

În temeiul art. 88 C. pen. se va

deduce prevenția la zi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul R.T.M., împotriva deciziei penale nr. 163/ A din 20

martie 2003 a Curții de Apel Galați.

Deduce din pedeapsă arestarea

preventivă de la 3 februarie 2002, la 7 octombrie 2003.

Obligă pe recurent la plata sumei de

1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat din care, suma de 400.000 lei reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi 7

octombrie 2003.