ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2564/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 208 din 27 noiembrie 2002, Tribunalul Tulcea a condamnat pe inculpatul T.P. la 11 ani închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pentru infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) și art. 74 – art. 76 C. pen. S-a menținut starea de arest a inculpatului și s-a computat prevenția de la 16 iunie 2002, la zi. În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpat un set de cuțite folosit la săvârșirea infracțiunii. Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 150.000.000 lei, către partea civilă B.N.L., din care 50.000.000 lei reprezentând despăgubiri materiale, iar 100.000.000 lei daune morale, cât și la plata cheltuielilor judiciare către stat.

În fapt, s-a reținut că la 16 iunie 2002, în timpul unui conflict minor avut cu agentul de pază B.S., de la un punct de traversare a Dunării, inculpatul a fost lovit de acesta cu palma peste față. Inculpatul a ripostat, lovind victima în zona gâtului cu un set de cuțite pe care, ocazional le avea asupra sa. În urma hemoragiei externe masive care s-a produs prin secționarea arterei carotide, victima a decedat. Curtea de Apel Constanța, prin decizia penală nr. 34/ P din 14 februarie 2003, admițând apelul inculpatului, a redus cuantumul daunelor morale la care a fost obligat inculpatul, de la 100.000.000 lei la 50.000.000 lei. Celelalte dispoziții ale sentinței au fost menținute.

Împotriva hotărârilor pronunțate, inculpatul a declarat recurs, în temeiul art. 385 9 pct. 14 și 18 C. pen., solicitând, în principal achitarea, întrucât fapta a fost comisă în legitimă apărare, iar în subsidiar, redozarea pedepsei și reducerea cuantumului despăgubirilor civile, în raport de împrejurările concrete în care a fost săvârșită infracțiunea, cât și de circumstanțele sale personale, ce rezidă în lipsa antecedentelor penale și în greutățile pe care le întâmpină în întreținerea unei familii numeroase, lipsită de mijloace materiale de existență. Recursul nu este fondat. Potrivit art. 44 alin. (2) C. pen., este în legitimă apărare acela care săvârșește fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat și injust, îndreptat împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes obștesc, și care pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obștesc.

Pentru a opera această cauză, care înlătură caracterul penal al faptei, este necesar să fie întrunite, cumulativ, toate condițiile cerute de textul de lege menționat, lipsa oricăreia din aceste condiții fiind de natură a înlătura existența legitimei apărări. Pe de altă parte, prin art. 73 lit. b) C. pen., este reglementată circumstanța atenuantă a provocării, care constă în săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune ilicită gravă. Din actele dosarului (procesul – verbal de cercetarea locului faptei, expertizele medico – legale efectuate în cauză, declarațiile martorilor S.G., V.T., A.M.

și T.R.C., coroborate cu declarațiile inculpatului) rezultă că la data de 16 iunie 2002, descoperind că inculpatul încerca să traverseze Dunărea cu bacul fără bilet a fost atenționat de agentul de pază B.S. să-și cumpere bilet. Întrucât inculpatul a refuzat, între cei doi s-a iscat un conflict, soldat cu insulte și bruscări reciproce, care a fost aplanat însă la intervenția comandantului navei. La scut timp, inculpatul i-a reproșat agentului de pază că în cadrul primului conflict i-a degradat alimentele ce le avea într-o sacoșe. Enervat de observația primită, B.S. l-a lovit pe acesta cu piciorul în abdomen. Inculpatul a ripostat imediat lovind, la rândul său, pe agentul de pază cu un set de cuțite în regiunea laterală a gâtului, secționându-i artera carotidă.

În urma hemoragiei externe masive provocate, victima a decedat. Condițiile cerute de art. 44 C. pen., pentru existența legitimei apărări nu sunt întrunite, deoarece agresiunea la care a fost supus inculpatul, nu prezenta un pericol atât de grav pentru viața sa care să justifice riposta dură concretizată în lovirea victimei cu un set de cuțite în zona gâtului, soldată cu secționarea arterei carotide și provocarea morții. Este neândoielnic, că inculpatului îi sunt aplicabile prevederile art. 73 lit. b) C. pen., întrucât acesta a acționat sub stăpânirea unei puternice emoții, determinată de violențele exercitate de victimă asupra sa, circumstanță atenuantă, care a fost avută în vedere însă de către instanța de fond, alături de celelalte circumstanțe de fapt și personale atât la individualizarea pedepsei, cât și la stabilirea cuantumului daunelor materiale datorate părții civile.

Referitor la daunele morale se constată, că în mod justificat, instanța de apel a dispus reducerea acesteia de la 100.000.000 la 50.000.000 lei, ținând seama că săvârșirea infracțiunii de omor a fost determinată de provocarea din partea victimei. Întrucât, din actele dosarului nu rezultă existența unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) din același cod, urmează a respinge recursul inculpatului, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat. Potrivit art. 88 C. pen., se va deduce din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive a inculpatului, de la 16 iunie 2002, la zi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.P. împotriva deciziei penale nr. 34/ P din 14 februarie 2003 a Curții de Apel Constanța. Deduce din pedeapsă, timpul reținerii și arestării preventive a inculpatului de la 16 iunie 2002, la 29 mai 2003. Obligă pe inculpat la plata sumei de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Pronunțată în ședință publică, azi 29 mai 2003.