ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2564/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 208 din 27

noiembrie 2002, Tribunalul Tulcea a condamnat pe inculpatul T.P. la 11 ani

închisoare și 4 ani interzicerea drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) și b)

C. pen., pentru infracțiunea de omor calificat, prevăzută de art. 174 și art.

175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) și art. 74 – art. 76 C. pen.

S-a menținut starea de arest a

inculpatului și s-a computat prevenția de la 16 iunie 2002, la zi.

În baza art. 118 lit. b) C. pen.,

s-a confiscat de la inculpat un set de cuțite folosit la săvârșirea infracțiunii.

Inculpatul a fost obligat la plata

sumei de 150.000.000 lei, către partea civilă B.N.L., din care 50.000.000 lei

reprezentând despăgubiri materiale, iar 100.000.000 lei daune morale, cât și la

plata cheltuielilor judiciare către stat.

În fapt, s-a reținut că la 16 iunie

2002, în timpul unui conflict minor avut cu agentul de pază B.S., de la un

punct de traversare a Dunării, inculpatul a fost lovit de acesta cu palma peste

față. Inculpatul a ripostat, lovind victima în zona gâtului cu un set de cuțite

pe care, ocazional le avea asupra sa. În urma hemoragiei externe masive care

s-a produs prin secționarea arterei carotide, victima a decedat.

Curtea de Apel Constanța, prin

decizia penală nr. 34/ P din 14 februarie 2003, admițând apelul inculpatului, a

redus cuantumul daunelor morale la care a fost obligat inculpatul, de la

100.000.000 lei la 50.000.000 lei. Celelalte dispoziții ale sentinței au fost

menținute.

Împotriva hotărârilor pronunțate,

inculpatul a declarat recurs, în temeiul art. 385

9

pct. 14 și 18 C.

pen., solicitând, în principal achitarea, întrucât fapta a fost comisă în

legitimă apărare, iar în subsidiar, redozarea pedepsei și reducerea cuantumului

despăgubirilor civile, în raport de împrejurările concrete în care a fost

săvârșită infracțiunea, cât și de circumstanțele sale personale, ce rezidă în

lipsa antecedentelor penale și în greutățile pe care le întâmpină în

întreținerea unei familii numeroase, lipsită de mijloace materiale de

existență.

Recursul nu este fondat.

Potrivit art. 44 alin. (2) C. pen.,

este în legitimă apărare acela care săvârșește fapta pentru a înlătura un atac

material, direct, imediat și injust, îndreptat împotriva sa, a altuia sau

împotriva unui interes obștesc, și care pune în pericol grav persoana sau

drepturile celui atacat ori interesul obștesc.

Pentru a opera această cauză, care

înlătură caracterul penal al faptei, este necesar să fie întrunite, cumulativ,

toate condițiile cerute de textul de lege menționat, lipsa oricăreia din aceste

condiții fiind de natură a înlătura existența legitimei apărări.

Pe de altă parte, prin art. 73 lit.

b) C. pen., este reglementată circumstanța atenuantă a provocării, care constă

în săvârșirea infracțiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoții,

determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin

violență, printr-o atingere gravă a demnității persoanei sau prin altă acțiune

ilicită gravă.

Din actele dosarului (procesul –

verbal de cercetarea locului faptei, expertizele medico – legale efectuate în

cauză, declarațiile martorilor S.G., V.T., A.M. și T.R.C., coroborate cu

declarațiile inculpatului) rezultă că la data de 16 iunie 2002, descoperind că

inculpatul încerca să traverseze Dunărea cu bacul fără bilet a fost atenționat

de agentul de pază B.S. să-și cumpere bilet. Întrucât inculpatul a refuzat,

între cei doi s-a iscat un conflict, soldat cu insulte și bruscări reciproce,

care a fost aplanat însă la intervenția comandantului navei.

La scut timp, inculpatul i-a

reproșat agentului de pază că în cadrul primului conflict i-a degradat

alimentele ce le avea într-o sacoșe.

Enervat de observația primită, B.S. l-a

lovit pe acesta cu piciorul în abdomen. Inculpatul a ripostat imediat lovind,

la rândul său, pe agentul de pază cu un set de cuțite în regiunea laterală a

gâtului, secționându-i artera carotidă. În urma hemoragiei externe masive

provocate, victima a decedat.

Condițiile cerute de art. 44 C. pen.,

pentru existența legitimei apărări nu sunt întrunite, deoarece agresiunea la

care a fost supus inculpatul, nu prezenta un pericol atât de grav pentru viața

sa care să justifice riposta dură concretizată în lovirea victimei cu un set de

cuțite în zona gâtului, soldată cu secționarea arterei carotide și provocarea

morții.

Este neândoielnic, că inculpatului

îi sunt aplicabile prevederile art. 73 lit. b) C. pen., întrucât acesta a

acționat sub stăpânirea unei puternice emoții, determinată de violențele exercitate

de victimă asupra sa, circumstanță atenuantă, care a fost avută în vedere însă

de către instanța de fond, alături de celelalte circumstanțe de fapt și

personale atât la individualizarea pedepsei, cât și la stabilirea cuantumului

daunelor materiale datorate părții civile.

Referitor la daunele morale se

constată, că în mod justificat, instanța de apel a dispus reducerea acesteia de

la 100.000.000 la 50.000.000 lei, ținând seama că săvârșirea infracțiunii de

omor a fost determinată de provocarea din partea victimei.

Întrucât, din actele dosarului nu

rezultă existența unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea,

în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) din același cod, urmează a

respinge recursul inculpatului, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor

judiciare către stat.

Potrivit art. 88 C. pen., se va

deduce din pedeapsa aplicată perioada reținerii și arestării preventive a

inculpatului, de la 16 iunie 2002, la zi.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul T.P. împotriva deciziei penale nr. 34/ P din 14

februarie 2003 a Curții de Apel Constanța.

Deduce din pedeapsă, timpul

reținerii și arestării preventive a inculpatului de la 16 iunie 2002, la 29 mai

2003.

Obligă pe inculpat la plata sumei de

1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pronunțată în ședință publică, azi

29 mai 2003.