ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1979/2004

Asupra recursurilor de față: În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 63 din 22 aprilie 2003, Tribunalul Olt a dispus condamnarea inculpaților: - P.M.M. - C.C.I. la pedepsele de câte: - 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat („în public”), prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 alin. (1) lit. b) și alin. (2) C. pen., art. 99 și 109 alin. (1) C. pen., precum și la pedepsele complimentare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe o perioadă de 2 ani. În baza art. 86 1 și art. 86 2 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării restului de pedeapsă rămas după deducerea arestului preventiv, 2 ani, 3 luni, 23 zile închisoare în cazul inculpatului P.M.M.

și respectiv 2 ani, 3 luni și 8 zile închisoare în cazul inculpatului C.C.I., iar pe un termen de încercare prevăzut de lege, interval de timp în care (potrivit art. 83 C. pen.) cei doi inculpați minori s-a dispus a fi supuși următoarelor măsuri de supraveghere: prezentarea la datele fixate la registrul de supraveghere și integrare socială a județului Olt, anunțarea oricărei schimbări de domiciliu, reședință sau locuință și a deplasărilor cu durata mai mare de 8 zile, schimbarea locului de muncă, și orice alte informații de natură a putea fi controlate mijloacele acestora de existență. S-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor prevăzute de art. 86 4 C. pen., privind revocarea suspendării sub supraveghere.

S-a constatat că cei doi inculpați minori au fost arestați preventiv în cauză, computându-se din pedepsele principale aplicate perioadele executate cu începere de la 15 februarie 2002, respectiv 30 ianuarie 2002 și până la punerea în libertate, 22 aprilie 2003. În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. pen., s-a dispus punerea în libertate de îndată a celor doi inculpați minori, ca efect al suspendării sub supraveghere a pedepselor cu închisoare aplicate. Pe latură civilă, au fost obligați în solidar inculpații minori P.M.M. și C.C.I. împreună cu părțile responsabile civilmente P.V. și C.Șt. la: - 31.346.943 lei daune materiale, 30.000.000 lei daune morale și 1.000.000 lei lunar prestație periodică începând de la pronunțarea sentinței și până la încetarea stării de nevoie sau intervenirea unei alte cauze legale de stingerea sau încetarea obligației amintite către partea civilă S.V.

- 100.000 lei despăgubiri civile cu dobânzile legale aferente, reprezentând cheltuieli de spitalizare către partea civilă Spitalul Orășenesc Corabia județul Olt; - 19.685.735 lei cu dobânzile legale aferente, reprezentând cheltuieli de spitalizare către partea civilă Spitalul Clinic de Urgență Dr. Bagdasar Arsenie București. De asemenea, fiecare dintre inculpații minori, împreună cu partea responsabilă civilmente corespunzătoare a fost obligat la cheltuieli judiciare în sumă de 1.500.000 lei către stat (din care 150.000 lei, respectiv 450.000 lei a reprezentat onorariu pentru apărător din oficiu) și respectiv 2.500.000 lei către partea civilă S.V. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt: Partea vătămată S.V., electrician bord nave, în portul maritim Giurgiu, în vârstă de 23 ani, a fost detașat în raza Portului Corabia, județul Olt, pentru a efectua lucrări de dragaj la km.629 – 500 pe fluviul Dunărea.

În seara zilei de 15 octombrie 2001, victima însoțită de martorul V.C.C., ofițer stagiar, au coborât de pe vas, deplasându-se în barul B. din municipiul Corabia, unde au ascultat muzică, au dansat și au consumat băuturi alcoolice. La o masă învecinată, în local, se aflau cei doi inculpați, minori, P.M.M. (în vârstă de 17 ani și 6 luni) și C.C.I. (în vârstă de 17 ani și 11 luni) însoțiți de martora M.A., în vârstă de 23 ani, din aceeași localitate, în local, între victimă și însoțitorul acesteia, pe de o parte și grupul inculpaților pe de altă parte, a avut loc un incident, partea vătămată intenționând să o cunoască pe martora M.A. În jurul orelor 0,30 – 1,00, cei doi inculpați au părăsit localul, însoțind pe martora M.A.

către locuința acesteia situată pe strada Cuza Vodă din localitate. Inculpații au constatat că sunt urmăriți de victimă și însoțitorul acesteia, pe tot traseul de la local și până la domiciliul martorei M.A., situat în apropierea barului. Despărțindu-se de martoră, cei doi inculpați au smuls două stinghii de la o bancă aflată pe stradă, astfel înarmat apropiindu-se de grupul părții vătămate întâlnire ce a avut loc la intersecția străzilor C.A. Rosetti cu intersecția străzii Griviția Roșie din orașul Corabia. Victima S.V. și martorul V.C.C. observând că cei doi inculpați sunt înarmați, de frică s-au despărțit, luând-o la fugă în direcții diferite. În apropierea Clubului I. situat pe str. Grivița Roșie din localitate, victima S.V., care se afla și sub influența băuturilor alcoolice, s-a împiedicat și a căzut, fiind ajuns din urmă de cei doi inculpați care au lovit-o cu stinghiile din lemn în cap și peste corp.

Ca urmare a loviturilor aplicate de către cei doi inculpați minori, victima a intrat în comă, rămânând întinsă pe asfalt. Realizând gravitatea faptei acestora, inculpații s-au deplasat la Clubul I. unde au cumpărat două sticle de apă minerală, pe care le-au folosit la spălarea victimei pe față. La circa, două ore de la incident, interval de timp în care victima a rămas în comă, în pofida îngrijirilor acordate de inculpați care au rămas la locul faptei, serviciul de ambulanță au transportat-o la Spitalul Orășenesc Corabia, unde i s-au acordat primele îngrijiri medicale (fiind anunțați de către martorul V.C. însoțit de un polițist din serviciul de frontieră). În aceeași zi victima a fost transportată la Spitalul Dr.

Bagdasar București, unde a fost supusă unei dificile intervenții chirurgicale, prezentând traumatism cranio – cerebral mediu cu dilacerare cerebrală temporală stânga G.C. 12, în final viața acesteia fiind salvată. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, partea civilă S.V.M. și inculpații P.M.M. și C.C.I. În apelul său, parchetul a criticat hotărârea atacată, în sensul că greșita individualizare a pedepsei aplicate inculpaților, acestea fiind prea mici în raport cu gradul ridicat de pericol social al faptei și greșita aplicare a dispozițiilor art. 86 1 C. pen., solicitând admiterea apelului, casarea sentinței atacate, înlăturarea aplicării art. 86 1 C. pen.

și majorarea pedepselor inculpaților. În apelul său, partea civilă a solicitat admiterea acestuia, casarea sentinței atacate și majorarea despăgubirilor civile la câte 500.000.000 lei daune materiale și morale, precum și 10.000.000 lei cheltuieli judiciare. În apelul lor inculpații au solicitat achitarea lor, deoarece punerea în primejdie a vieții victimei s-a datorat autoaccidentării acesteia în subsidiar solicitând aplicarea art. 73 lit. b) C. pen. Prin decizia penală nr. 485 din 27 octombrie 2003, Curtea de Apel Craiova a admis apelurile declarate de parchetul de pe lângă Tribunalul Olt, partea civilă S.V.M. și inculpații minori P.M.M. și C.C.I. A fost desființată sentința pe latură penală și civilă.

A fost înlăturată aplicarea pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen., pe durata de 2 ani, pentru ambii inculpați minori, urmând ca aceștia să execute doar pedeapsa principală a închisorii de câte 3 ani și 6 luni închisoare. S-a dispus ca măsura de suspendare sub supraveghere în baza art. 86 1 C. pen., să se aplice la pedeapsa integrală aplicată inculpaților, de 3 ani și 6 luni, în care se vor menține măsurile dispuse în baza art. 86 3 C. pen., de către prima instanță. S-a constatat că inculpații minori au fost arestați preventiv în cauză, în perioada 15 februarie 2002 – 24 aprilie 2003, inculpatul P.M.M. și respectiv 30 ianuarie 2002 – 22 aprilie 2003, inculpatul C.C.I.

Au fost majorate despăgubirile civile la plata cărora au fost obligați inculpații minori P.M.M. și C.C.I., împreună cu părțile responsabile civilmente P.V. și C.Șt., față de partea civilă S.V.M. la 73.071.292 lei daune materiale și 300.000.000 lei daune morale. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova și inculpatul P.M.M. În recursul său, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova a criticat hotărârile atacate sub următoarele aspecte: - cu privire la inculpatul P.M.M. trebuia să se deducă perioada executată până la data de 22 aprilie 2003. Scăzându-se din pedeapsa aplicată inculpatului și zilele de 23 și 24 aprilie 2003 instanța a pronunțat o hotărâre nelegală.

- nu s-au fixat datele la care inculpații urmau să se prezinte la judecătorul desemnat cu supravegherea, deși potrivit dispozițiilor art. 86 1 alin. (1) lit. a) trebuia să le stabilească; - pedepsele aplicate celor doi inculpați sunt greșit individualizate, atât în ce privește cuantumul acestora, cât și modalitatea de executare. S-a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor, înlăturarea dispozițiilor art. 86 1 C. pen. și majorarea pedepselor aplicate inculpaților. În recursul său, inculpatul P.M.M. a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârilor și în principal, achitarea lui pentru tentativă la infracțiunea de omor, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174 și art. 175 lit. i) C. pen., în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) C. proc.

pen., deoarece instanțele la pronunțarea celor două hotărâri nu au avut în vedere concluziile celui de-al doilea raport de expertiză medico – legală, care arată la pct. 2 din concluzii că: „fractura craniană și contuzia cerebrală, care au necesitat intervenția chirurgicală de specialitate s-au putut produce prin cădere și lovire de corp sau plan dur, ori sub aspectul răspunderii penale, orice dubiu profită inculpatului. În subsidiar a solicitat reducerea pedepsei aplicate, prin reținerea în favoarea inculpatului a circumstanței atenuante, a stării de provocare, prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., deoarece partea civilă S.V. și martorul V.C. au provocat pe inculpații P.M.M. și C.C.I., prin avansurile făcute martorei M.A.

care îi însoțea pe aceștia din urmă. A mai solicitat aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen., privind suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate. Recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova este fondat, iar recursul declarat de inculpatul P.M.M. este nefondat, pentru considerentele ce urmează. Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că instanțele au reținut corect situația de fapt și vinovăția inculpaților conform materialului probator administrat în cauză, au aplicat pedepse corect individualizate, sub aspectul cuantumului lor, conform art. 72 C. pen., dar au făcut o aplicare greșită a dispozițiilor art. 86 1 C. pen., referitoare la suspendarea executării sub supraveghere.

Astfel, la stabilirea și aplicarea pedepselor inculpaților, instanțele au ținut seama de gradul ridicat de pericol social al faptelor, de modalitatea și împrejurările comiterii lor, dar și de persoana acestora. Astfel, din fișele de cazier judiciar rezultă că inculpații se află la prima confruntare cu rigorile legii penale, au avut o atitudine oscilantă pe parcursul desfășurării procesului penal, negând săvârșirea infracțiunii, încercând să deplaseze vinovăția unui asupra celuilalt, după care au revenit asupra declarațiilor date și au recunoscut faptele și se află la o vârstă tânără. În consecință, pedepsele de câte 3 ani și 6 luni închisoare, sub aspectul cuantumului lor, se încadrează în limitele legale ale textului de lege incriminator, fiind în măsură să asigure atingerea scopului pedepsei, astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen., neexistând motive pentru reducerea ni nici pentru majorarea ei.

De asemenea, se apreciază că reeducarea inculpaților și prevenției generale pot fi realizate numai prin executarea acestor pedepse de către inculpați în regim de detenție, constatându-se că în mod greșit instanțele au aplicat dispozițiile art. 86 1 C. pen., urmând ca ele să fie înlăturate. De asemenea, se constată că în mod eronat instanța de apel a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului P.M.M., timpul arestării preventive de la 15 februarie 2002 la 24 aprilie 2003, în loc de 15 februarie 2002 la 22 aprilie 2003 cum în mod corect rezultă din actele dosarului. În ce privește cererea inculpatului P.M.M. prin care solicită achitarea sa, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) pentru fapta reținută în sarcina lui, deoarece concluziile celui de-al doilea raport de expertiză medico – legal au atestat faptul că leziunile produse părții vătămate s-au produs prin căderea acestuia, se constată că este nefondată și urmează să fie respinsă.

Astfel, potrivit art. 62 C. proc. pen., în vederea aflării adevărului, organul de urmărire penală și instanța de judecată sunt obligate să lămurească cauza sub toate aspectele, pe bază de probe. Pe de altă parte, conform art. 63 alin. (2) C. proc. pen., probele nu au valoare mai dinainte stabilită. Aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului. Raportând cauzei aceste texte de lege, se reține că participarea inculpatului P.M.M. la săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor calificat asupra părții vătămate S.V. a fost stabilită în baza declarațiilor martorilor V.C.C., P.M., M.M.C., V.F.C., coroborate cu depozițiile părții vătămate a făptuitorilor și concluziile rapoartelor de expertiză medico – legală efectuate în cauză.

Astfel, martorul C.C. a relatat că aflându-se în seara zilei de 15 octombrie 2001 împreună cu partea vătămată în barul B. din orașul Corabia, în timp ce consumau băuturi alcoolice și ascultau muzică, inculpații P.M.M. și C.C.I. au venit la masa lor, i-au amenințat și stropit cu bere, pe care au luat-o de la masa apropiată. Apoi cei doi au părăsit barul și inculpații au plecat în urmărirea lor. Același martor a mai arătat că cei doi inculpați erau înarmați cu două stinghii de lemn cu care au lovit-o pe partea vătămată, aceștia încercând să-l lovească și pe el, însă a fugit de la locul faptei. În declarațiile lor, martorii P.M. și V.F.C. au precizat că în noaptea de 15 octombrie 2001 i-a văzut pe inculpați lovind-o pe partea vătămată cu un stachet peste corp.

Așa fiind, în cauză nu există motive pentru achitarea inculpatului P.M.M. urmând ca cererea sa să fie respinsă ca nefondată. De asemenea, se constată că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 73 lit. b) C. pen., deoarece inculpații P.M.M. și C.C. au declanșat conflictul în cauză și nu partea vătămată, așa cum aceștia au susținut. În ce privește latura civilă a cauzei, aceasta a fost corect soluționată de instanța de apel conform înscrisurilor depuse la dosar de partea civilă S.V., astfel că nu există temeiuri pentru reducerea despăgubirilor civile la plata cărora a fost obligat inculpatul către aceasta. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., urmează ca recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova să fie admis.

Se vor casa decizia atacată și sentința nr. 63 din 22 aprilie 2003 a Tribunalului Olt cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 86 1 C. pen., referitoare la suspendarea executării sub supraveghere. Se va înlătura aplicarea dispozițiilor art. 86 1 C. pen., pentru inculpații P.M.M. și C.C.I., urmând ca aceștia să execute pedepsele de câte 3 ani și 6 luni închisoare prin privare de libertate. Se va face aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen., pentru ambii inculpați. Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate. Se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului P.M.M., timpul arestării preventive de la 15 februarie 2002 până la 22 aprilie 2004. Onorariul de avocat, în sumă de 400.000 lei, pentru apărarea din oficiu a inculpatului C.C.I.

se va plăti din fondul Ministerului Justiției. În temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează ca recursul declarat de inculpatul P.M.M. să fie respins ca nefondat. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova împotriva deciziei penale nr. 485 din 27 octombrie 2003 a Curții de Apel Craiova, privind pe inculpații P.M.M. și C.C.I. Casează decizia atacată și sentința penală nr. 63 din 22 aprilie 2003 a Tribunalului Olt cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 86 1 C. pen., referitoare la suspendarea executării pedepsei sub supraveghere. Înlătură aplicarea dispozițiilor art. 86 1 C. pen., pentru inculpații P.M.M. și C.C.I., urmând ca aceștia să execute pedepsele de câte 3 ani și 6 luni închisoare prin privare de libertate. Face aplicarea art. 71 – art. 64 C. pen., pentru ambii inculpați. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului P.M.M., timpul arestării preventive de la 15 februarie 2002 până la 22 aprilie 2003. Onorariul de avocat, în sumă de 400.000 lei, pentru apărarea din oficiu a inculpatului C.C.I., se va plăti din fondul Ministerului Justiției. Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.M.M. împotriva deciziei penale nr. 485 din 27 octombrie 2003 a Curții de Apel Craiova. Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.200.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 14 aprilie 2004.