ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 488/2003

Asupra recursului de față;

Prin sentința penală nr. 5 din 20

februarie 2002 Tribunalul Covasna a condamnat-o pe inculpata B.I.T. la 2 ani

închisoare pentru două infracțiuni de trafic de influență, prevăzute de art.

257 C. pen. și de un an închisoare pentru infracțiunea de înșelăciune,

prevăzută de art. 215 alin. (1), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pe

care le-a contopit potrivit art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen.,

aplicând pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare. I-a aplicat și pedeapsa

accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen., pe durata

prevăzută de art. 71 C. pen. și în temeiul art. 257 alin. (2) C. pen., a

obligat-o să plătească statului suma de 350.000 lei cu titlu de confiscare

specială. A obligat-o să plătească câte 500.000 lei, despăgubiri civile, către

părțile civile: M.C., C.T., G.T., P.P. și C.I.N., precum și un milion lei

cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut că, profitând de faptul că era redactor la cotidianul

Bună Ziua Covasna din Sf. Gheorghe, fiind cunoscută în diferite cercuri din

oraș, inculpata a săvârșit următoarele fapte:

- la începutul anului 1998, s-a

oferit să o ajute pe numita B.A., afirmând că îi poate obține repartizarea unui

apartament din fondul locativ de stat, intervenind pe lângă o cunoștință funcționar

la primărie, solicitând și primind suma de 200.000 lei, pe care trebuia să i-o

dea funcționarului și atenționând-o pe persoana interesată că mai trebuie să-i

dea acestuia, tot prin intermediul său, suma de 8 milioane lei;

- în luna iunie 2000 a afirmat față

de numitul D.B.C., despre care știa că este în căutarea unui loc de muncă, că

are cunoștințe la B.C.R. Covasna unde poate fi angajat curier, solicitându-i

suma de 200.000 lei pe care urma să o predea funcționarului de care depindea

angajarea, primind însă numai suma de 150.000 lei;

- în luna iunie 2000, i-a promis

părții vătămate C.I.N. că poate rezolva obținerea unei vize pentru Austria,

prin intermediul unui anume B.I. care îi asigură și de lucru, fiind nevoie

chiar de mai multe persoane. După ce a primit de la acesta suma de 500.000 lei

și pașaportul, ulterior, prin intermediul acestei părți vătămate a mai primit

de la încă 10 persoane, tot în același scop, sume a câte 500.000 lei și

pașapoartele.

Pașapoartele acestora s-au găsit la

locuința inculpatei cu ocazia percheziției domiciliare, iar după începerea

urmăririi penale au fost restituite sumele primite de la 6 părți vătămate.

Împotriva hotărârii de mai sus a

declarat apel inculpata, fără a-l motiva și fără a se prezenta la instanța de

apel, cum de altfel a procedat și la prima instanță.

Nemulțumită și de această hotărâre,

în termenul legal, inculpata a declarat recurs, nemotivat în scris și nici nu

s-a prezentat pentru susținerea orală.

După verificarea, din oficiu, a

hotărârii atacate în baza art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., se constată

că recursul promovat este nefondat.

Astfel, probele administrate au

fost evaluate corect și potrivit acestora, încadrarea juridică dată faptelor

comise de inculpata recurentă, este cea legală, respectiv două infracțiuni de

trafic de influență prevăzute de art. 257 C. pen. și o infracțiune de

înșelăciune în formă continuată prevăzută de art. 215 alin. (1) și cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen.

Pedepsele aplicate se constată că

au fost orientate spre limita minimă sau chiar la limita minimă a textelor de

încadrare. Pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare de asemenea, se constată că,

nu cuprinde nici un spor de sancțiune, după cum era posibil și legal dar nu

obligatoriu, așa încât nici sub acest aspect nu poate fi pusă în discuție.

În raport de gravitatea faptelor

comise, multitudinea acestora, înșelarea cetățenilor, mai ales de către un

reprezentant local al presei. nici modalitatea de executare dispusă și anume,

detenția, privarea de libertate a recurentei, nu apare excesivă ci judicios

aleasă, făptuitoarea constituind un evident pericol pentru societate. Acestea

sunt considerentele pentru care, cererea inculpatei, de înlocuire a modalității

de executare, prin dispunerea suspendării condiționate a executării pedepsei de

2 ani închisoare ce o are de executat, urmează a fi respinsă, ca nefondată,

aceasta neputând prezenta garanții socio-morale de îndreptare, în modalitatea

solicitată și prevăzută de art. 81 C. pen.

În consecință și în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul declarat de inculpată, va fi respins, ca

nefondată și menținută hotărârea atacată.

Văzând și prevederile art. 192 C.

proc. pen.;

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpata B.I.T. împotriva deciziei penale nr. 71 din 17 aprilie

2002 a Curții de Apel Brașov.

Obligă pe recurenta inculpată la

plata sumei de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de

300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va

avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

31 ianuarie 2003.