ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 631/2004

Reține următoarele:

Prin sentința civila nr. 42, pronunțată la

26 martie 2001 în dosarul nr. 1050/2001, Tribunalul Mehedinți a admis în parte

acțiunea formulată de reclamanții M.C., O.A., M.G. și P.E. obligând-o pe pârâta

SC S. SA Drobeta Turnu Severin să le restituie reclamanților o moară țărănească

situată în comuna Pristol, județul Mehedinți și un teren în suprafață de 2365

mp.

Totodată acțiunea a fost respinsă fată de

pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR, instanța reținând lipsa „calității procesuale

pasive” a acestuia.

Prin sentință a fost, de asemenea,

respinsă o cerere de intervenție în interes propriu formulată în cauză de către

PRIMĂRIA COMUNEI PRISTOL.

Apelul făcut ulterior împotriva acestei

hotărâri de pârâta SC S. SA Drobeta Turnu Severin a fost admis prin decizia nr.

11 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția civila la 13 februarie 2002, în

dosarul numărul 5889/civ/2001.

Pe cale de consecință sentința a fost

modificata numai cu privire la terenul care urma a fi restituit precizându-se

că suprafața acestuia nu era de 2204 mp ci de „1883 mp, cu vecinătățile

indicate de expert în apel”

Pronunțând această decizie, instanța de

apel a reținut în esență că exproprierea morii revendicate de reclamanți s-a

făcut fără titlu legal nefiind respectate criteriilor prevăzute expres în actul

normativ, Legea nr. 119/1948, invocat de către autorități ca temei al naționalizării.

S-a subliniat că în speță nu erau

întrunite nici una dintre cele doua cerințe prevăzute cumulativ de art. 50 din

legea menționată, respectiva moară nefiind dotata cu „valț dublu” și neavând „o

capacitate teoretică de măcinat păioase sau porumb de minim 1 vagon/24 ore”.

Față de caracterul abuziv al

naționalizării, instanța a apreciat că în cauză nu își găsesc aplicarea

prevederile art. 32 alin. (4) din Legea nr. 99/1999 și art. 1 din Legea nr.

10/2001 și că, prin urmare, pârâta nu poate fi exonerată de obligația de restituire

a imobilului amintit.

În altă ordine de idei s-a reținut de

către instanța de apel că la executarea lucrărilor de reconstrucție a clădirii

morii, lucrări efectuate ulterior exproprierii, o pondere semnificativă a

avut-o materialul lemnos încorporat inițial în clădire și care, fiind

recuperat, a fost refolosit.

S-a mai relevat că sub aspect valoric

dotările tehnice de care dispunea moara în momentul exproprierii aveau o

valoare relativ apropiata de aceea a dotărilor existente în prezent.

În consecință au fost înlăturate apărările

pârâtei SC S. SA Drobeta Turnu Severin potrivit cărora, datorită investițiilor

amintite, moara revendicată de reclamanți ar fi în prezent un imobil nou,

diferit de acela existent la data exproprierii.

În același timp instanța a constatat că,

potrivit probelor administrate în cauză, măsura naționalizării s-a aplicat

efectiv numai unei suprafețe de teren de 1883 mp, care a fost identificată

printr-o expertiză efectuată de către ing. B.S. al cărui raport a fost depus în

dosarul de apel, acestea fiind considerentele modificării parțiale a sentinței.

La 19 martie 2002, pârâta a declarat

recurs împotriva deciziei astfel pronunțate, cauza fiind apoi înregistrată pe

rolul secției civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție cu numărul de dosar

1664/2002.

În motivarea recursului s-a susținut că

moara în legătură cu care se poartă litigiul a fost inclusă în patrimoniul SC

S. SA Drobeta Turnu Severin ca efect al unor acte juridice de privatizare.

În acest context s-a reafirmat că

hotărârile pronunțate în cauză sunt contrare dispozițiilor art. 32 alin. (4)

din Legea nr. 99/1999 și art. 9 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, întrucât în

lipsa respectivului imobil societatea comercială pârâtă nu își mai poate

continua activitatea.

În altă ordine de idei a fost evocată

existenta unor probe, înscrisuri, depoziții de martori și rapoarte de

expertiză, ignorate de către instanțe și care atestă că, ulterior exproprierii,

respectivul imobil a făcut obiectul unor investiții substanțiale materializate

în „reparații capitale si unele îmbunătățiri”.

Cu titlu de exemplu s-a menționat

executarea unor lucrări de construcții autorizate, precum și faptul că „s-au

înlocuit pietrele pe baza cărora funcționa moara veche, cu un motor cu

valțuri”.

În concluzie, recurenta-pârâtă a subliniat

că „este inadmisibil să li se restituie foștilor proprietari mai mult decât ar

fi avut”.

În ceea ce îi privește

intimații-reclamanți M.C., O.A., M.G. și P.E. au solicitat respingerea

recursului, sens în care au formulat și o întâmpinare, iar intimatul-pârât

MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE a susținut că recursul se impune a fi admis.

Intimata-intervenientă PRIMĂRIA COMUNEI

PRISTOL nu s-a prezentat în fata acestei curți și nici nu și-a făcut cunoscut

în scris punctul de vedere referitor la recursul declarat în cauză.

Având a se pronunța asupra recursului

astfel declarat, Curtea constată că pârâta a menționat doar generic art. 304 C.

proc. civ., ca temei legal al demersului său.

În același timp argumentele aduse în

susținerea recursului corespund, sub aspect strict formal, prevederilor art.

304 pct. 9 și 10 C. proc. civ.

Prin urmare aceste texte de lege pot fi

avute în vedere ca motive de legalitate pe care se întemeiază recursul deși nu

au fost invocate expres de către recurentă, respectiva deficiență de motivare

fiind remediabilă din oficiu în raport cu prevederile art. 306 alin. ultim C.

proc. civ.

Odată făcută această precizare prealabilă

de ordin procedural, Curtea constată că recursul este nefondat pentru

considerentele care vor fi expuse în continuare.

În acest sens este de reținut că potrivit

art. 1169 C. proc. civ., „cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să

o dovedească”.

Așadar obligația de a dovedi că SC S. SA

Drobeta Turnu s-ar afla în imposibilitatea de a-și continua activitatea ca

urmare a ieșirii din patrimoniul sau a imobilului litigios îi revenea acesteia.

În speță recurenta-pârâta nu a fost însă

în măsură să solicite și să administreze astfel de probe și prin urmare nu se

afla în situația de a putea opune în mod legitim intimaților reclamanți

prevederile art. 32 alin. (4) din Legea nr. 99/1999

În același sens este de observat că

acțiunea a fost formulată de reclamanți anterior intrării în vigoare a Legii

nr. 10/2001 și că prin urmare prevederile art. 9 alin. (2) din acest act

normativ nu pot fi aplicate retroactiv pentru a paraliza respectiva acțiune în

revendicare.

În altă ordine de idei Curtea reține că în

considerentele deciziei recurate au fost analizate pe larg probele referitoare

la lucrările de construcții și la dotările tehnice efectuate ulterior

exproprierii imobilului litigios.

Prin urmare și din acest punct de vedere

criticile recurentei sunt lipsite de suport.

Simpla menționare a sporului valoric pe

care imobilul l-ar fi înregistrat în perioada în care au operat efectele

exproprierii ori evocarea unei nedrepte îmbogățiri a reclamanților care ar

beneficia de acest spor valoric nu sunt de natură a justifica admiterea

recursului.

Este de remarcat astfel că, pe lângă

omisiunea de a se conforma în plan probatoriu cerințelor art. 1169 C civ., în

cauza de fată recurenta-pârâta si-a asumat exclusiv calitatea procesuală

pasivă, rezervându-și aparent dreptului de a formula propriile pretenții pe

calea unei acțiuni separate care să aibă ca obiect obligarea intimaților

reclamanți la plata echivalentului sporului de valoare.

În acest sens este de amintit omisiunea SC

S. SA Drobeta Turnu de a formula o cerere reconvențională, omisiune care nu

putea fi suplinită de rolul activ al instanțelor decât prin încălcarea unor

principii imperative ce reglementează desfășurarea procesului civil, ca de

pildă acela al imparțialității instanței sau acela al disponibilității.

Cu atât mai puțin ar putea fi luat în

discuție acest aspect al raporturilor părților direct în faza de recurs a

procesului.

Reținând deci că în cauză nu sunt

incidente nici una dintre prevederile art. 304 C. proc. civ., Curtea va face

aplicarea art. 312 alin. (1) din același act normativ, respingând recursul ca

nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge că nefondat recursul declarat de

pârâta SC S. SA Drobeta Turnu Severin împotriva deciziei nr. 11 din 13

februarie 2002 a Curții de Apel Craiova, secția civilă.

Obligă pe recurentă să plătească

intimaților-reclamanți M.C., O.A., M.G. și P.E. 4 240 000 lei cu titlu de

cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 ianuarie

2004.