ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 631/2004

Reține următoarele: Prin sentința civila nr. 42, pronunțată la 26 martie 2001 în dosarul nr. 1050/2001, Tribunalul Mehedinți a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții M.C., O.A., M.G. și P.E. obligând-o pe pârâta SC S. SA Drobeta Turnu Severin să le restituie reclamanților o moară țărănească situată în comuna Pristol, județul Mehedinți și un teren în suprafață de 2365 mp. Totodată acțiunea a fost respinsă fată de pârâtul MINISTERUL FINANȚELOR, instanța reținând lipsa „calității procesuale pasive” a acestuia. Prin sentință a fost, de asemenea, respinsă o cerere de intervenție în interes propriu formulată în cauză de către

PRIMĂRIA COMUNEI PRISTOL.

Apelul făcut ulterior împotriva acestei hotărâri de pârâta SC S. SA Drobeta Turnu Severin a fost admis prin decizia nr. 11 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția civila la 13 februarie 2002, în dosarul numărul 5889/civ/2001. Pe cale de consecință sentința a fost modificata numai cu privire la terenul care urma a fi restituit precizându-se că suprafața acestuia nu era de 2204 mp ci de „1883 mp, cu vecinătățile indicate de expert în apel” Pronunțând această decizie, instanța de apel a reținut în esență că exproprierea morii revendicate de reclamanți s-a făcut fără titlu legal nefiind respectate criteriilor prevăzute expres în actul normativ, Legea nr. 119/1948, invocat de către autorități ca temei al naționalizării.

S-a subliniat că în speță nu erau întrunite nici una dintre cele doua cerințe prevăzute cumulativ de art. 50 din legea menționată, respectiva moară nefiind dotata cu „valț dublu” și neavând „o capacitate teoretică de măcinat păioase sau porumb de minim 1 vagon/24 ore”. Față de caracterul abuziv al naționalizării, instanța a apreciat că în cauză nu își găsesc aplicarea prevederile art. 32 alin. (4) din Legea nr. 99/1999 și art. 1 din Legea nr. 10/2001 și că, prin urmare, pârâta nu poate fi exonerată de obligația de restituire a imobilului amintit. În altă ordine de idei s-a reținut de către instanța de apel că la executarea lucrărilor de reconstrucție a clădirii morii, lucrări efectuate ulterior exproprierii, o pondere semnificativă a avut-o materialul lemnos încorporat inițial în clădire și care, fiind recuperat, a fost refolosit.

S-a mai relevat că sub aspect valoric dotările tehnice de care dispunea moara în momentul exproprierii aveau o valoare relativ apropiata de aceea a dotărilor existente în prezent. În consecință au fost înlăturate apărările pârâtei SC S. SA Drobeta Turnu Severin potrivit cărora, datorită investițiilor amintite, moara revendicată de reclamanți ar fi în prezent un imobil nou, diferit de acela existent la data exproprierii. În același timp instanța a constatat că, potrivit probelor administrate în cauză, măsura naționalizării s-a aplicat efectiv numai unei suprafețe de teren de 1883 mp, care a fost identificată printr-o expertiză efectuată de către ing. B.S. al cărui raport a fost depus în dosarul de apel, acestea fiind considerentele modificării parțiale a sentinței.

La 19 martie 2002, pârâta a declarat recurs împotriva deciziei astfel pronunțate, cauza fiind apoi înregistrată pe rolul secției civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție cu numărul de dosar 1664/2002. În motivarea recursului s-a susținut că moara în legătură cu care se poartă litigiul a fost inclusă în patrimoniul SC S. SA Drobeta Turnu Severin ca efect al unor acte juridice de privatizare. În acest context s-a reafirmat că hotărârile pronunțate în cauză sunt contrare dispozițiilor art. 32 alin. (4) din Legea nr. 99/1999 și art. 9 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, întrucât în lipsa respectivului imobil societatea comercială pârâtă nu își mai poate continua activitatea.

În altă ordine de idei a fost evocată existenta unor probe, înscrisuri, depoziții de martori și rapoarte de expertiză, ignorate de către instanțe și care atestă că, ulterior exproprierii, respectivul imobil a făcut obiectul unor investiții substanțiale materializate în „reparații capitale si unele îmbunătățiri”. Cu titlu de exemplu s-a menționat executarea unor lucrări de construcții autorizate, precum și faptul că „s-au înlocuit pietrele pe baza cărora funcționa moara veche, cu un motor cu valțuri”. În concluzie, recurenta-pârâtă a subliniat că „este inadmisibil să li se restituie foștilor proprietari mai mult decât ar fi avut”. În ceea ce îi privește intimații-reclamanți M.C., O.A., M.G. și P.E.

au solicitat respingerea recursului, sens în care au formulat și o întâmpinare, iar intimatul-pârât MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE a susținut că recursul se impune a fi admis. Intimata-intervenientă PRIMĂRIA COMUNEI PRISTOL nu s-a prezentat în fata acestei curți și nici nu și-a făcut cunoscut în scris punctul de vedere referitor la recursul declarat în cauză. Având a se pronunța asupra recursului astfel declarat, Curtea constată că pârâta a menționat doar generic art. 304 C. proc. civ., ca temei legal al demersului său. În același timp argumentele aduse în susținerea recursului corespund, sub aspect strict formal, prevederilor art. 304 pct. 9 și 10 C. proc. civ. Prin urmare aceste texte de lege pot fi avute în vedere ca motive de legalitate pe care se întemeiază recursul deși nu au fost invocate expres de către recurentă, respectiva deficiență de motivare fiind remediabilă din oficiu în raport cu prevederile art. 306 alin. ultim C. proc.

civ. Odată făcută această precizare prealabilă de ordin procedural, Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. În acest sens este de reținut că potrivit art. 1169 C. proc. civ., „cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească”. Așadar obligația de a dovedi că SC S. SA Drobeta Turnu s-ar afla în imposibilitatea de a-și continua activitatea ca urmare a ieșirii din patrimoniul sau a imobilului litigios îi revenea acesteia.

În speță recurenta-pârâta nu a fost însă în măsură să solicite și să administreze astfel de probe și prin urmare nu se afla în situația de a putea opune în mod legitim intimaților reclamanți prevederile art. 32 alin. (4) din Legea nr. 99/1999 În același sens este de observat că acțiunea a fost formulată de reclamanți anterior intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001 și că prin urmare prevederile art. 9 alin. (2) din acest act normativ nu pot fi aplicate retroactiv pentru a paraliza respectiva acțiune în revendicare. În altă ordine de idei Curtea reține că în considerentele deciziei recurate au fost analizate pe larg probele referitoare la lucrările de construcții și la dotările tehnice efectuate ulterior exproprierii imobilului litigios.

Prin urmare și din acest punct de vedere criticile recurentei sunt lipsite de suport. Simpla menționare a sporului valoric pe care imobilul l-ar fi înregistrat în perioada în care au operat efectele exproprierii ori evocarea unei nedrepte îmbogățiri a reclamanților care ar beneficia de acest spor valoric nu sunt de natură a justifica admiterea recursului. Este de remarcat astfel că, pe lângă omisiunea de a se conforma în plan probatoriu cerințelor art. 1169 C civ., în cauza de fată recurenta-pârâta si-a asumat exclusiv calitatea procesuală pasivă, rezervându-și aparent dreptului de a formula propriile pretenții pe calea unei acțiuni separate care să aibă ca obiect obligarea intimaților reclamanți la plata echivalentului sporului de valoare.

În acest sens este de amintit omisiunea SC S. SA Drobeta Turnu de a formula o cerere reconvențională, omisiune care nu putea fi suplinită de rolul activ al instanțelor decât prin încălcarea unor principii imperative ce reglementează desfășurarea procesului civil, ca de pildă acela al imparțialității instanței sau acela al disponibilității. Cu atât mai puțin ar putea fi luat în discuție acest aspect al raporturilor părților direct în faza de recurs a procesului. Reținând deci că în cauză nu sunt incidente nici una dintre prevederile art. 304 C. proc. civ., Curtea va face aplicarea art. 312 alin. (1) din același act normativ, respingând recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge că nefondat recursul declarat de pârâta SC S. SA Drobeta Turnu Severin împotriva deciziei nr. 11 din 13 februarie 2002 a Curții de Apel Craiova, secția civilă. Obligă pe recurentă să plătească intimaților-reclamanți M.C., O.A., M.G. și P.E. 4 240 000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 ianuarie 2004.