ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 11.02.2005

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1057/2005

HOTĂRÂRE
11.02.2005
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1057/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea civilă înregistrată pe

rolul Tribunalului Dolj la data de 12 noiembrie 2001, reclamantul T.D., în

contradictoriu cu pârâtele Primăria Daneți și Prefectura județului Dolj, a

formulat contestație împotriva dispoziției nr. 94 din 10 octombrie 2001 emisă

de Primarul comunei Daneți, solicitând obligarea Prefecturii Dolj la acordarea

despăgubirilor bănești pentru moara pe apă în valoare de 600.000.000 lei și

obligarea Primăriei comunei Daneți la restituirea terenului pe care s-a aflat

moara, rămas liber.

Prin sentința civilă nr. 210 din 15

aprilie 2003, Tribunalul Dolj a admis în parte contestația reclamantului, a

anulat în parte dispoziția nr. 94/2001 în ce privește pct. 2 referitor la

înaintarea cererii pentru despăgubiri bănești către Prefectură și a dispus

soluționarea cererii privind acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent

pentru imobilul moară din comuna Daneți prin dispoziția Primarului comunei

Daneți, conform art. 24 alin. (1) raportat la art. 9 alin. (2) din Legea nr.

10/2001.

Pentru a pronunța această soluție,

instanța a reținut că reclamantul a formulat notificare în temeiul Legii nr.

10/2001, solicitând restituirea în natură a suprafeței de 4 ha teren arabil, un

ha vie, 3,50 ha islaz, această ultimă suprafață compunându-se din 1,50 ha islaz

(pășune) utilizabil și 2 ha islaz neutilizabil.

A solicitat, de asemenea, acordarea

măsurilor reparatorii prin echivalent pentru o moară pe apă de care a fost

deposedat autorul său.

Prin dispoziția nr. 94 din10

octombrie 2001 emisă de Primarul comunei Daneți s-a respins cererea

reclamantului cu motivarea că moara de apă nu se află în administrarea sau

proprietatea Consiliului local Daneți, iar cele 4 ha teren arabil, 3,50 ha vie

și 3,50 ha islaz comunal au făcut obiectul Legii nr. 1/2000.

Prin aceeași dispoziție s-a dispus

înaintarea cererii privind acordarea despăgubirilor bănești către Prefectura

județului Dolj.

Instanța de fond a reținut că

terenul a cărui restituire în natură a solicitat-o reclamantul în temeiul Legii

nr. 10/2001 a făcut obiectul Legii nr. 18/1991 și Legii nr. 1/2000, astfel că

potrivit art. 8 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 nu mai intră sub incidența

prevederilor acestei legi și nu este susceptibil de restituire în natură sau

acordarea unor măsuri reparatorii prin echivalent.

Instanța a constatat însă

nelegalitatea soluției de înaintare a cererii privind acordarea despăgubirilor

bănești către Prefectura județului Dolj, în sensul că această măsură apare ca

lipsită de finalitate și este în măsură să-l prejudicieze pe reclamant, acesta

fiind îndreptățit la acordarea unor măsuri reparatorii prin echivalent pentru

moara ce a aparținut autorului său.

S-a mai reținut că înaintând dosarul

către Prefectura județului Dolj, Primăria comunei Daneți nu și-a îndeplinit

obligațiile ce-i reveneau potrivit art. 24 din Legea nr. 10/2001.

Împotriva sentinței civile nr. 210

din 15 aprilie 2003 a declarat apel reclamantul T.D., criticând hotărârea

pentru greșita aplicare a Legii nr. 10/2001, în sensul că nu a fost soluționat

capătul de cerere referitor la terenul aferent morii, care este liber și

neafectat de utilități.

Prin decizia civilă nr. 210 din 12

septembrie 2003, Curtea de Apel Craiova a admis apelul, a anulat sentința nr.

210 din 15 aprilie 2003 și a reținut cauza spre rejudecare.

S-a reținut în considerente că

instanța de fond nu a lămurit situația juridică a terenului pe care s-a aflat

moara, în sensul că nu au fost făcute dovezi din care să rezulte că terenul a

fost reconstituit în temeiul legilor fondului funciar, motiv pentru care s-a

apreciat că este necesară efectuarea unei noi expertize.

Cu ocazia rejudecării, Curtea de

Apel Craiova a pronunțat decizia civilă nr. 268 din 10 octombrie 2003, prin

care s-a admis acțiunea formulată de reclamantul T.D., a fost modificată dispoziția

nr. 94 din 10 octombrie 2001 a Primarului comunei Daneți și a fost admisă

cererea formulată de T.D.

De asemenea, a fost obligată

Primăria comunei Daneți să-i restituie reclamantului suprafețele de 1,50 ha

teren pășune și 2 ha teren neutilizabil și s-a constatat valoarea de expertiză

pentru construcțiile demolate, pentru calculul măsurilor reparatorii prin

echivalent, la 319.054.494 lei.

S-a reținut în motivarea Curții de

Apel Craiova că moara revendicată a fost preluată fără titlu legal întrucât,

potrivit art. 50 din Legea nr. 119/1948, nu îndeplinea cumulativ condițiile

necesare pentru a fi naționalizată.

S-a mai apreciat că valoarea morii

de la care poate porni comisia de evaluare din cadrul prefecturii este valoarea

stabilită prin expertiza efectuată, respectiv 319.054.494 lei.

Cu privire la terenul pe care s-a

aflat moara, s-a reținut că acesta nu este inclus în titlul de proprietate emis

moștenitorilor defunctului T.I.T. (autorul reclamantului), reconstituirea

dreptului de proprietate făcându-se pentru 9 ha și 1.000 mp și pentru alte

parcele decât cea din punctul Predești.

În concluzie, instanța a considerat

că reclamantului i se cuvine restituirea în natură a suprafețelor de 1,50 ha

pășune și 2 ha teren neutilizabil.

Împotriva deciziei nr. 268 din 10

octombrie 2003, a declarat recurs pârâta Prefectura județului Dolj, criticând

decizia pentru nelegalitate.

S-a susținut astfel că în mod greșit

Curtea de apel Craiova a constatat că valoarea de expertiză pentru

construcțiile demolate este de 319.054.494 lei, prevederile pct. 36.3 din H.G.

nr. 498/2003, pe care își întemeiază instanța motivarea deciziei, referindu-se

de fapt la posibilitatea prefecturii de a solicita completarea notificării cu

valoarea estimată în cazul în care nu este menționată în conținutul acesteia și

nicidecum la competența instanței de a stabili valoarea estimată a imobilelor

pentru care s-au formulat notificări în baza Legii nr. 10/2001.

S-a mai arătat că, potrivit art. 16

și art. 17 din H.G. nr. 614/2001, Prefectura poate stabili împreună cu petentul

rezultatul evaluării în vederea întocmirii procesului-verbal necesar acordării

despăgubirilor cerute în notificare.

Recursul este nefondat pentru

considerentele ce vor urma.

Potrivit art. 36 alin. (3) din Legea

nr. 10/2001, în cazul în care persoana îndreptățită a solicitat restituirea în

natură, dar aceasta nu a fost aprobată sau nu este posibilă, potrivit legii,

unitatea deținătoare sau, după caz, primăria va transmite decizia, respectiv

dispoziția privind oferta de acordare a despăgubirilor bănești, prefecturii în

raza căreia acestea își au sediul, în termen de 60 de zile de la primirea

notificării. Dacă valoarea imobilului s-a stabilit prin expertiză se va anexa

și o copie a expertizei, iar dacă oferta nu a fost acceptată și persoana

îndreptățită s-a adresat instanței se va face mențiune.

Așa cum corect a reținut Curtea de

Apel Craiova, în explicarea dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 10/2001 s-a

stabilit că valoarea estimativă a imobilului poate fi concretizată în raportul

de expertiză judiciară sau extrajudiciară.

În speță, a fost efectuată o

expertiză care a stabilit valoarea imobilului revendicat (moară), respectiv

319.054.494 lei, instanța de apel nefăcând altceva decât să constate prin

hotărâre această valoare, ce poate constitui un punct de plecare pentru comisia

de evaluare din cadrul prefecturii.

Prin urmare, critica recurentei ce

vizează decizia nr. 268 din 10 octombrie 2003 apare ca neîntemeiată,

considerent pentru care recursul va fi respins ca nefondat.

Respinge ca nefondat recursul

declarat de pârâta Prefectura județului Dolj împotriva deciziei nr. 268 din 10

octombrie 2003 a Curții de Apel Craiova.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 februarie 2005.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2005-09-28
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7279/2005
de teren arabil de 2,50 ha, o batoză și o moară (în anul 1953) cu motor în acest sens certificatul nr. 5328 din 27 iunie 1991 emis de Arhivele Statului Român, act vânzare din 12 iulie 1935, listă de inventariere tablou și utilaje ce au fost
ÎCCJ 2005-09-19
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6857/2005
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 206 din 11 aprilie 2003, pronunțată de Tribunalul Dolj, secția civilă, a fost respinsă contestația formulată de contestatoarea D.S.F. îm
ÎCCJ 2004-03-04
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5957/2005
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 106 pronunțată în ședința publică de la 4 martie 2004, Tribunalul Dolj, a admis în parte contestația formulată de reclamantul S.M
ÎCCJ 2010-02-04
0,93
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 630/2010
Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 10 noiembrie 2003, reclamanta D.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Primarul municipiului Craiova și Comisia locală pentru aplicarea Legii nr. 10/200
ÎCCJ 2006-02-24
0,92
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2099/2006
Asupra recursului civil de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată sub nr. 545 din 3 decembrie 2001, reclamantul Z.I. a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Finanțelor Publice, Întrepr
Sursă