ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9873/2005
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9873/2005 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)
Asupra recursului civil de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea din 4
februarie 2003 reclamanta P.M. a chemat în judecată Primăria comunei Ludești și
Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice și a solicitat să-i fie
acordate măsuri reparatorii prin echivalent, reprezentând valoarea unei mori și
a terenului aferent în suprafață de 1720 mp, situate în comuna Ludești, județul
Dâmbovița, proprietatea autorului său P.N., preluată în mod abuziv în anul
1961.
În motivarea acțiunii
reclamanta a arătat că a notificat Primăria comunei Ludești și a solicitat, în
condițiile Legii nr. 10/2001 restituirea în natură a imobilului menționat.
A mai precizat
reclamanta că Primarul comunei Ludești a comunicat că P.G.N. a figurat înscris
în registrul agricol 1951-1955 cu un local moară, precum și că deținătorul
bunului nu a putut fi identificat.
Tribunalul Dâmbovița,
secția civilă, prin sentința civilă nr. 672 din 12 decembrie 2003 a admis
acțiunea și a constatat că reclamanta este îndreptățită la măsuri reparatorii
prin echivalent pentru suprafața de 1500 mp teren, moară și utilaje.
S-a reținut că P.G.N.,
soțul reclamantei, a deținut în proprietate suprafața de 1500 mp teren pe care
se afla o moară țărănească dotată cu utilaje. Autorul reclamantei a figurat
înscris cu aceste bunuri în fosta Cameră de Comerț și Industrie Târgoviște
(filele 24, 27), precum și în registrul agricol al comunei Ludești în anii
1951-1955 (fila 2). Imobilul a fost preluat în mod abuziv în anul 1961 iar
construcția și mijloacele nu mai există în prezent.
S-a considerat că în
speță sunt aplicabile dispozițiile art. 2 lit. h) din Legea nr. 10/2001.
Curtea de Apel
Ploiești, prin decizia nr. 1311 din 26 aprilie 2004 a admis apelurile declarate
de reclamanta P.M., precum și de Ministerul Finanțelor Publice împotriva
sentinței civile nr. 672 din 12 decembrie 2003 a Tribunalului Dâmbovița, secția
civilă pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a constatat valoarea
măsurilor reparatorii prin echivalent pentru bunurile menționate în
dispozitivul sentinței la suma de 1.225.970.683 lei.
S-a arătat că prin
raport de expertiză efectuată în apel, în conformitate cu prevederile H.G. nr. 498/2003
cuprinzând Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001 a fost
stabilită valoarea măsurilor reparatorii prin echivalent ce urmează să fie
acordate reclamantei față de împrejurarea că restituirea în natură a bunului nu
este posibilă.
În termen legal,
împotriva deciziei civile nr. 1311 din 26 aprilie 2004 a Curții de Apel
Ploiești, secția civilă, a declarat recurs Ministerul Finanțelor Publice, care
a solicitat casarea în temeiul art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și a susținut, în
esență, că:
capătul de cerere
având ca obiect acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru
suprafața de 1500 mp teren nu poate face obiectul Legii nr. 10/2001, ci al
Legii nr. 18/1991;
imobilul-moară este
supraevaluat.
Recursul urmează să
fie respins ca nefondat pentru următoarele considerente:
Imobilul în litigiu compus
din 1500 mp teren, moară țărănească și utilaje, situat în comuna Ludești,
județul Dâmbovița, a fost preluat în mod abuziv din proprietatea autorului
reclamantei, P.G.N. de către fosta întreprindere M. Găești, persoană juridică
ce nu mai există în prezent.
Prin raportul de
expertiză tehnică întocmit de expert N.R., completat în apel s-a stabilit că
moara și utilajele nu mai există, precum și că valoarea bunurilor preluate de
stat este de 1.225.970.683 lei.
Prin art.10 din Legea
nr. 10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în
perioada 6 martie 1945- 22 decembrie 1989, care se referă la situația
imobilelor preluate în mod abuziv și ale căror construcții edificate pe acestea
au fost demolate total sau parțial au fost reglementate atât restituirea în
natură cât și atunci când aceasta nu mai este posibilă, măsurile reparatorii
prin echivalent.
Imobilului în litigiu
situat în intravilanul comunei Ludești, județul Dâmbovița îi sunt aplicabile
dispozițiile art. 10 din Legea nr. 10/2001, astfel cum just a reținut instanța
de apel.
Față de considerentele
menționate, Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul
declarat de pârâtul Ministerul Finanțelor Publice împotriva deciziei civile nr.
1311 din 26 aprilie 2004 a Curții de Apel Ploiești.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 29 noiembrie 2005.