ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3038/2003

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 42 din 1 aprilie 2002 a Tribunalului Giurgiu, inculpatul B.J.C. a fost condamnat la 10 ani închisoare, pentru infracțiunea de viol prevăzută de art. 197 alin. (3) C. pen. Totodată, tribunalul a menținut starea de arest a inculpatului, a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 28 august 2001, la zi și l-a obligat să plătească 40.000.000 lei despăgubiri din care 5.000.000 lei daune materiale și 35.000.000 lei daune morale părții vătămate P.M.F. și 6.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut în fapt următoarele: În vara anului 2001, mama părții vătămate P.M.F., în etate de 12 ani și anume A.G., l-a cunoscut pe inculpatul B.J.C., de cetățenie franceză, în cartierul în care locuiesc, împrejurare în care, l-a rugat să-i mediteze fiul la limba franceză, minorul fiind în clasa a V-a.

Inculpatul a refuzat oferta de a primi vreo sumă de bani, spunându-i că îl va medita gratuit, fiind cunoscut în cartier că este atașat și generos cu copii. Timp de trei zile inculpatul l-a meditat pe minor în locuința unei vecine și în prezența mamei sale, după care l-a vizitat aproape zilnic la domiciliu în timpul orelor după amiezii. În ziua de 21 august 2001, inculpatul l-a vizitat pe minor la domiciliu în jurul orei 9 și a plecat la ora 10. În jurul orei 21,00, mama minorului a plecat de la domiciliu, lucrând în schimbul de noapte și după vreo 10 minute de la plecarea acesteia, inculpatul știindu-l pe minor singur, l-a vizitat din nou, împrejurare în care i-a cerut să se dezbrace, amenințându-l cu lovirea.

A insistat, iar minorul l-a mușcat de braț, deși inculpatul l-a prins cu mâna de gât, l-a trântit în pat cu fața în jos și i-a introdus un deget în anus. Apoi a plecat cerându-i să nu relateze despre cele întâmplate mamei sale. În ziua următoare, inculpatul a revenit la ora 9,00 și l-a meditat în prezența mamei sale timp de o oră, după care a plecat. Seara, în jurul orei 21,35, mama minorului a plecat la serviciu și după 15 minute inculpatul a revenit în locuință, i-a cerut minorului să se dezbrace, deși acesta a fugit într-o altă cameră, inculpatul l-a urmat, l-a dezbrăcat, l-a trântit în pat cu fața în jos și i-a introdus penisul în anus, apoi în cavitatea bucală. În ziua următoare, 23 august 2001, la ora 12,00, inculpatul l-a vizitat din nou și i-a cerut să țină secret cele întâmplate.

În ziua de 27 august 2001, mama minorului a observat pe cearceaful din camera acestuia pete de sânge, împrejurare în care minorul i-a relatat despre faptele inculpatului. Când inculpatul a venit seara în locuință, la întrebarea mamei minorului cu privire la petele de sânge, i-a spus că s-a jucat cu acesta și s-a lovit la cap. Prin decizia penală nr. 351 din 16 iunie 2002 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat prin care susținerea că procedura de citare nu a fost îndeplinită la data judecării și pronunțării hotărârii și că din probele administrate nu rezultă vinovăția sa în comiterea faptei pentru care a solicitat a fi achitat. Împotriva acestei decizii, inculpatul a declarat recurs, reiterând prin apărătorul său, motivele învederate în apel și anume a susținut că judecata a avut loc fără participarea sa deși era arestat, și aducerea sa era obligatorie, nulitate prevăzută de art. 197 alin. (2) C. proc.

pen., astfel că se impune trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanța de fond, și în al doilea rând nu sunt probe de vinovăție, solicitând astfel achitarea în baza art. 10 alin. (1) lit. a) și art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., temeiuri de casare prevăzute de art. 385 9 pct. 5 și 18 C. proc. pen. Recursul declarat de inculpat nu este fondat. Din examinarea hotărârilor pronunțate în cauză și a lucrărilor dosarului rezultă că instanțele, întemeindu-se pe probele administrate au stabilit și reținut corect starea de fapt și vinovăția inculpatului și de asemenea au dat o corespunzătoare încadrare juridică faptei penale comise.

În declarațiile date, inculpatul nu a recunoscut comiterea faptei, susținând că a dormit la locuința minorului în nopțile de 20, 21 și 22 august 2001 împreună cu acesta pentru că mama lui lucra în schimbul de noapte și că în aceste nopți s-a jucat cu minorul, împrejurare în care s-a lovit la cap de tăblia patului, fapt ce explică petele de sânge de pe cearceaf. Probele administrate în cauză, contrazic însă afirmațiile inculpatului. Sub acest aspect, atât mama minorului, cât și acesta nu confirmă faptul că inculpatul ar fi dormit vreo noapte la locuința lor. De asemeni, în legătură cu petele de sânge de pe cearceaf s-a stabilit prin buletinul de analiză nr. 909 din 12 noiembrie 2001, emis de I.N.M.L.

Dr. Mina Minovici București, că provin de la minor (grupa sanguină O și R.H. (D) negativ și deci nu de la inculpat care are o altă grupă sanguină. Din raportul medico-legal nr. 382 din 28 august 2001, întocmit de Laboratorul medico-legal Giurgiu rezultă că minorul prezintă leziuni anale urmare unui raport sexual anal petrecut în urmă cu 6-7 zile. La data de 31 august 2001, a fost examinat medical și inculpatul, iar din raportul medico-legal nr. 384/E/II/2001 rezultă că prezintă leziuni traumatice corporale ce pot data din 22 august 2001, fiind produse prin lovire cu și de corpuri dure, posibil și prin mușcare pentru leziunea de pe brațul drept. Totodată, din declarațiile martorilor audiați în cauză, invocați și în concluziile scrise depuse de apărătorul inculpatului, rezultă că acestuia îi plăcea compania copiilor cărora le dădea dulciuri, haine uzate și chiar bani, câștigând astfel încrederea lor și a părinților acestora.

Alți martori (R.V., I.V. ș.a.) în declarațiile date scot în evidență obsesia inculpatului de a se juca cu copii cărora le-a cerut să-i arate să-i arate penisul sau i-a mângâiat pe burtă și testicule. În sfârșit, semnificativ este și cazierul inculpatului din care rezultă că anterior a fost condamnat la 10 ani închisoare de către Curtea de Apel din Renneș și la 5 ani închisoare prin sentința penală nr. 835/1999 a Tribunalului de Mare Instanță din Caen (Franța), pentru fapte de agresiune sexuală asupra unor copii. Prin urmare, în cauză au fost administrate suficiente probe din care rezultă vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii.

Referitor la motivul de nulitate invocat din încheierea din 25 martie 2002 a Tribunalului Giurgiu, rezultă că inculpatul a fost prezent la dezbaterile privind judecarea în fond a cauzei și a fost asistat de un avocat la care a participat și un interpret de limbă franceză, dar instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la 1 aprilie 2002, când s-a hotărât asupra inculpării aduse. Prin urmare, susținerea apărătorului acestuia că inculpatul nu a fost prezent la judecată nu este întemeiată, apărătorul făcând confuzie între judecată și pronunțare, la această din urmă operațiune (pronunțare) neparticipând, decât completul de judecată și nicidecum vreuna din părțile procesului.

Pentru motivele ce preced, urmează a se respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat și va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat. Din pedeapsă se va deduce durata arestării preventive.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.J.C. împotriva deciziei penale nr. 351 din 10 iunie 2002 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Compută din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada arestării preventive de la 28 august 2001, la 25 iunie 2003. Obligă pe recurentul inculpat să plătească statului 1.000.000 lei cheltuieli judiciare și la 3.000.000 lei cheltuieli judiciare către partea vătămată A.G. Onorariul pentru interpret se va plăti din fondul Curții Supreme de Justiție. Pronunțată în ședință publică, azi 25 iunie 2003.