ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3038/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 42 din 1

aprilie 2002 a Tribunalului Giurgiu, inculpatul

B.J.C.

a fost condamnat la 10 ani închisoare, pentru infracțiunea

de viol prevăzută de art. 197 alin. (3) C. pen.

Totodată, tribunalul a menținut

starea de arest a inculpatului, a dedus din pedeapsă durata arestării

preventive de la 28 august 2001, la zi și l-a obligat să plătească 40.000.000

lei despăgubiri din care 5.000.000 lei daune materiale și 35.000.000 lei daune

morale părții vătămate P.M.F. și 6.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a

reținut în fapt următoarele:

În vara anului 2001, mama părții

vătămate P.M.F., în etate de 12 ani și anume A.G., l-a cunoscut pe inculpatul B.J.C.,

de cetățenie franceză, în cartierul în care locuiesc, împrejurare în care, l-a

rugat să-i mediteze fiul la limba franceză, minorul fiind în clasa a V-a.

Inculpatul a refuzat oferta de a primi vreo sumă de bani, spunându-i că îl va

medita gratuit, fiind cunoscut în cartier că este atașat și generos cu copii.

Timp de trei zile inculpatul l-a meditat

pe minor în locuința unei vecine și în prezența mamei sale, după care l-a

vizitat aproape zilnic la domiciliu în timpul orelor după amiezii.

În ziua de 21 august 2001,

inculpatul l-a vizitat pe minor la domiciliu în jurul orei 9 și a plecat la ora

schimbul de noapte și după vreo 10 minute de la plecarea acesteia, inculpatul

știindu-l pe minor singur, l-a vizitat din nou, împrejurare în care i-a cerut

să se dezbrace, amenințându-l cu lovirea. A insistat, iar minorul l-a mușcat de

braț, deși inculpatul l-a prins cu mâna de gât, l-a trântit în pat cu fața în

jos și i-a introdus un deget în anus. Apoi a plecat cerându-i să nu relateze

despre cele întâmplate mamei sale.

În ziua următoare, inculpatul a

revenit la ora 9,00 și l-a meditat în prezența mamei sale timp de o oră, după

care a plecat.

Seara, în jurul orei 21,35, mama

minorului a plecat la serviciu și după 15 minute inculpatul a revenit în

locuință, i-a cerut minorului să se dezbrace, deși acesta a fugit într-o altă

cameră, inculpatul l-a urmat, l-a dezbrăcat, l-a trântit în pat cu fața în jos

și i-a introdus penisul în anus, apoi în cavitatea bucală.

În ziua următoare, 23 august 2001,

la ora 12,00, inculpatul l-a vizitat din nou și i-a cerut să țină secret cele

întâmplate.

În ziua de 27 august 2001, mama

minorului a observat pe cearceaful din camera acestuia pete de sânge,

împrejurare în care minorul i-a relatat despre faptele inculpatului.

Când inculpatul a venit seara în locuință,

la întrebarea mamei minorului cu privire la petele de sânge, i-a spus că s-a

jucat cu acesta și s-a lovit la cap.

Prin decizia penală nr. 351 din 16

iunie 2002 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, s-a respins, ca

nefondat, apelul declarat de inculpat prin care susținerea că procedura de

citare nu a fost îndeplinită la data judecării și pronunțării hotărârii și că

din probele administrate nu rezultă vinovăția sa în comiterea faptei pentru

care a solicitat a fi achitat.

Împotriva acestei decizii,

inculpatul a declarat recurs, reiterând prin apărătorul său, motivele

învederate în apel și anume a susținut că judecata a avut loc fără participarea

sa deși era arestat, și aducerea sa era obligatorie, nulitate prevăzută de art.

197 alin. (2) C. proc. pen., astfel că se impune trimiterea cauzei pentru

rejudecare la instanța de fond, și în al doilea rând nu sunt probe de

vinovăție, solicitând astfel achitarea în baza art. 10 alin. (1) lit. a) și art.

11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., temeiuri de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 5 și 18 C. proc. pen.

Recursul declarat de inculpat nu

este fondat.

Din examinarea hotărârilor

pronunțate în cauză și a lucrărilor dosarului rezultă că instanțele,

întemeindu-se pe probele administrate au stabilit și reținut corect starea de

fapt și vinovăția inculpatului și de asemenea au dat o corespunzătoare încadrare

juridică faptei penale comise.

În declarațiile date, inculpatul nu

a recunoscut comiterea faptei, susținând că a dormit la locuința minorului în

nopțile de 20, 21 și 22 august 2001 împreună cu acesta pentru că mama lui lucra

în schimbul de noapte și că în aceste nopți s-a jucat cu minorul, împrejurare

în care s-a lovit la cap de tăblia patului, fapt ce explică petele de sânge de

pe cearceaf.

Probele administrate în cauză,

contrazic însă afirmațiile inculpatului.

Sub acest aspect, atât mama

minorului, cât și acesta nu confirmă faptul că inculpatul ar fi dormit vreo

noapte la locuința lor.

De asemeni, în legătură cu petele de

sânge de pe cearceaf s-a stabilit prin buletinul de analiză nr. 909 din 12

noiembrie 2001, emis de I.N.M.L. Dr. Mina Minovici București, că provin de la

minor (grupa sanguină O și R.H. (D) negativ și deci nu de la inculpat care are

o altă grupă sanguină.

Din raportul medico-legal nr. 382 din

28 august 2001, întocmit de Laboratorul medico-legal Giurgiu rezultă că minorul

prezintă leziuni anale urmare unui raport sexual anal petrecut în urmă cu 6-7

zile.

La data de 31 august 2001, a fost

examinat medical și inculpatul, iar din raportul medico-legal nr. 384/E/II/2001

rezultă că prezintă leziuni traumatice corporale ce pot data din 22 august

2001, fiind produse prin lovire cu și de corpuri dure, posibil și prin mușcare

pentru leziunea de pe brațul drept.

Totodată, din declarațiile

martorilor audiați în cauză, invocați și în concluziile scrise depuse de

apărătorul inculpatului, rezultă că acestuia îi plăcea compania copiilor cărora

le dădea dulciuri, haine uzate și chiar bani, câștigând astfel încrederea lor

și a părinților acestora.

Alți martori (R.V., I.V. ș.a.) în

declarațiile date scot în evidență obsesia inculpatului de a se juca cu copii

cărora le-a cerut să-i arate să-i arate penisul sau i-a mângâiat pe burtă și

testicule.

În sfârșit, semnificativ este și

cazierul inculpatului din care rezultă că anterior a fost condamnat la 10 ani

închisoare de către Curtea de Apel din Renneș și la 5 ani închisoare prin

sentința penală nr. 835/1999 a Tribunalului de Mare Instanță din Caen (Franța),

pentru fapte de agresiune sexuală asupra unor copii.

Prin urmare, în cauză au fost administrate

suficiente probe din care rezultă vinovăția inculpatului în comiterea

infracțiunii.

Referitor la motivul de nulitate

invocat din încheierea din 25 martie 2002 a Tribunalului Giurgiu, rezultă că

inculpatul a fost prezent la dezbaterile privind judecarea în fond a cauzei și

a fost asistat de un avocat la care a participat și un interpret de limbă

franceză, dar instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat

pronunțarea la 1 aprilie 2002, când s-a hotărât asupra inculpării aduse.

Prin urmare, susținerea apărătorului

acestuia că inculpatul nu a fost prezent la judecată nu este întemeiată,

apărătorul făcând confuzie între judecată și pronunțare, la această din urmă

operațiune (pronunțare) neparticipând, decât completul de judecată și nicidecum

vreuna din părțile procesului.

Pentru motivele ce preced, urmează a

se respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat și va fi obligat la

cheltuieli judiciare către stat.

Din pedeapsă se va deduce durata

arestării preventive.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul B.J.C. împotriva deciziei penale nr. 351 din 10 iunie

2002 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Compută din pedeapsa aplicată

inculpatului, perioada arestării preventive de la 28 august 2001, la 25 iunie

2003.

Obligă pe recurentul inculpat să

plătească statului 1.000.000 lei cheltuieli judiciare și la 3.000.000 lei

cheltuieli judiciare către partea vătămată A.G.

Onorariul pentru interpret se va

plăti din fondul Curții Supreme de Justiție.

Pronunțată în ședință publică, azi

25 iunie 2003.