ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4199/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4199/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra

recursului de față

în baza lucrărilor din

dosar constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 114 din 22 iulie 2010 a

Tribunalului

Hunedoara, secția penală,

pronunțată în dosar nr. 2818/97/2010,

inculpatul M.C.

a fost condamnat la :

- 15 ani

închisoare și 5 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza

a II-a lit. b), lit. d) și lit. e) C. pen., pentru infracțiunea de viol,

prevăzută de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b)

1

și alin. (3) C.

pen.;

- 4 ani

închisoare pentru infracțiunea de incest prevăzută de art. 203 C. pen.

În baza art.

33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca

inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea , de 15 ani închisoare

și

5 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit.

b), lit. d) și lit. e) C. pen.

S-a făcut

aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. d) și lit. e) C.

pen.

A fost dedusă durata arestării preventive, de la

11 mai 2010 la zi, și a fost menținută starea de arest a inculpatului.

Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 5000

lei cu titlu de

daune morale către

partea vătămată minoră M.A.M.,

asistată de reprezentant legal M.F., și

la 500 lei cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut

că, în ziua de11

mai 2010 , în jurul

orei 17

30

partea vătămată M.A.M.,

în vârstă de 13 ani s-a

întors acasă de la școală și a rămas afară

pentru

a se juca. La scurt timp tatăl său M.C. i-a cerut

acesteia să meargă adune „scorobeți"

(momeală pentru pescuit)

din pârâul

care curge de-a lungul străzii Muntelui iar partea vătămată

a plecat, împreună cu fratele ei mai mic, M.V.D.,

în

vârstă de 12 ani la un loc

cunoscut de ei, în aproprierea unui bazin de

apă izolat, conformându-se solicitării tatălui. In timp ce copiii se

aflau

la pârâu, în urma lor a venit

inculpatul, care era în stare de ebrietate

și care i-a cerut, pe un ton răstit, minorului M.V.D. să

plece și să-l lase singur cu fiica sa iar acesteia

i-a cerut să rămână cu

el pentru a strânge „scorobeți". Imediat

după ce a rămas singur cu

fiica sa,

inculpatul i-a cerut să meargă cu el în alt loc, respectiv, într-o

grădină situată în amontele pârâului, a prins-o de

braț cerându-i să meargă mai repede și a condus-o astfel până lângă bazinul de

apă

situat în grădina numitului M.T. După ce a ajuns lângă bazinul de

apă înconjurat de vegetație înaltă de 40 - 45 cm,

inculpatul a obligat-o pe fiica sa să se așeze pe pământ, a dezbrăcat-

o de pantalon și chilot, apoi s-a așezat deasupra

ei, împiedicând-o să

se miște și sub amenințări cu acte de violentă a

întreținut raport

sexual normal cu aceasta.

La terminarea raportului sexual inculpatul a

plecat abandonând-o pe

fiica sa în acel loc.

Raportul medico-legal, întocmit în cauză de

Serviciul Județean de Medicină Legală Hunedoara concluzionează că partea

vătămată

M.A.M. prezintă leziuni

traumatice ce pot data din 11 mai 2010 și că acestea au fost produse prin

lovire cu sau de corp dur pentru care nu sunt necesare îngrijiri medicale. în

același raport

se mai arătă că partea vătămată prezintă o deflorare

incompletă a

cărei dată nu poate fi

precizată și că în secreția vaginală a acesteia s-

au evidențiat

spermatozoizi.

Împotriva sus-menționatei sentințe, inculpatul a

declarat, în

termen legal apel, solicitând, în principal, achitarea în

baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., iar în

subsidiar

,

reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege,

prin acordarea unor circumstanțe atenuante

judiciare potrivit art. 74

C. pen.

Prin Decizia

penală nr. 15 A din 6 septembrie 2010, Curtea

de

Apel Alba-Iulia, secția pentru cauze cu minori și de familie, a

respins

ca nefondat apelul declarat de inculpat.

A fost

menținută starea de arest a inculpatului și dedusă prevenția la azi.

În fine, inculpatul a fost obligat la plata

cheltuielilor judiciare

către stat, în sumă de 300 lei.

P

entru a se decide astfel, Curtea de Apel a

reținut că instanța

de fond a stabilit în mod corect situația de fapt și

vinovăția inculpatului, care se probează cu declarațiile părții vătămate,

declarațiile reprezentantului legal al părții

vătămate - mama acesteia M.F.- cu declarațiile minorului M.V.D.

(date, de asemenea, în prezența reprezentantului

legal ), precum și

cu raportul medico-legal întocmit în cauză.

Totodată, Curtea nu a primit apărările

inculpatului, care nu a

recunoscut săvârșirea faptei, dar care recunoaște

că a trimis-o pe

partea vătămată după

" scorobeți", că s-a dus după ea și că la data

comiterii faptei, era în stare avansată de

ebrietate încât nu își mai

aduce aminte ce s-a întâmplat.

Cu privire la pedeapsa aplicată, s-a apreciat că

aceasta a fost

corect

individualizată și că nu se impune - față de gradul de pericol

social la

faptei comise, de împrejurările în care a fost săvârșită-reducerea acesteia.

Împotriva

deciziei instanței de apel, inculpatul M.C.

,

a declarat în termen legal, prezentul recurs, invocând, prin apărător, cazurile

de casare prevăzute de art. 385

9

alin. (1) pct. 18 și

pct. 14

C. proc. pen., în raport cu care a solicitat: în principal, achitarea în baza

art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. susținând că

fapta nu există, iar în subsidiar, prin reținerea de circumstanțe atenuante -

lipsa

antecedentelor penale, conduită bună

înainte de săvârșirea faptei-reducerea pedepsei - pe care o apreciază ca fiind

prea mare - sub

minimul special prevăzut de lege.

Recursul nu

este fondat.

Din probele administrate în cauză, rezultă că

inculpatul se face

vinovat de

săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată și

condamnat,

fapte care, deși nu Ie-a recunoscut, au fost imbatabil dovedite.

Așa fiind, se apreciază că nu sunt temeiuri pentru

achitarea

inculpatului, solicitată, de altfel, cu o argumentare

identică,

și în apel și respinsă, ca

nefondată, de instanța de apel. Vinovăția

inculpatului a fost probată cu

declarațiile părții vătămate, date în

prezența

reprezentantului său legal, cu declarațiile minorului

M.V.D. și cu

concluziile Raportului medico - legal

întocmit

în cauză, care a concluzionat că partea vătămată M.A.M. prezintă o deflorare

incompletă a cărei dată nu poate fi

precizată și că în secreția vaginală

a acestei s-au evidenția spermatozoizi (fila 13 dosar u.p.).

Nici cel de al doilea motiv de recurs nu poate fi

primit.

Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor

se ține seama de dispozițiile părții generale a Codului penal, de

limitele de pedeapsă fixate în partea specială,

de gradul de pericol

social al faptei săvârșite, de persoana

infractorului și de alte

împrejurări care

atenuează sau agravează răspunderea penală.

Verificând

hotărârile atacate, respectiv, actele și lucrările de la dosar, înalta Curte

constată că atât instanța de fond cât și cea de apel au făcut o corectă

apreciere a criteriilor de individualizare a pedepsei aplicate, acordând

semnificația cuvenită atât pericolului

social

concret al faptelor reținute în sarcina inculpatului cât și datelor

ce

caracterizează persoana inculpatului.

În raport cu gradul ridicat de pericol social al

faptei săvârșite, reflectat în modul în care inculpatul a conceput și realizat

violul, se

constată că instanța de fond, a cărei hotărâre a fost

confirmată în

apel, a făcut o justă și

corectă individualizare a pedepsei.

O

reindividualizare a pedepsei consecutiv acordării unor circumstanțe atenuante

judiciare, astfel cum solicită recurentul

inculpat,

nu se justifică avându-se în vedere pericolul social al faptei

comise,

scopul pedepsei, astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen.

, putând fi realizat prin executarea pedepsei

aplicate de instanța

de fond și confirmată de instanța de apel.

Examinându-se cauza și potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.

, nu s-a constatat nici existența vreunui alt caz

din cele

prevăzute la alin. (1), care,

invocat din oficiu, ar fi de natură să ducă la

casarea deciziei atacate.

Astfel fiind, în baza art. 385

15

alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc.

pen.

, Curtea va respinge recursul

declarat de inculpatul M.C.

, ca nefondat.

Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

inculpatul va fi

obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, potrivit dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul

M.C.

împotriva seciziei penale nr. 15A

din 6 septembrie

2010 a Curții de Apel Alba-Iulia, secția penală, cauze

cu minori și de familie.

Deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii și a

arestării

preventive de la 11 mai

2010, la 24 noiembrie 2010.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500

lei, cu titlu de

cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând

onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va

avansa din fondul

Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 24 noiembrie

2010.