ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4199/2010

Asupra recursului de față în baza lucrărilor din dosar constată următoarele: Prin sentința penală nr. 114 din 22 iulie 2010 a Tribunalului Hunedoara, secția penală, pronunțată în dosar nr. 2818/97/2010, inculpatul M.C. a fost condamnat la : - 15 ani închisoare și 5 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b), lit. d) și lit. e) C. pen., pentru infracțiunea de viol, prevăzută de art. 197 alin. (1), alin. (2) lit. b) 1 și alin. (3) C. pen.; - 4 ani închisoare pentru infracțiunea de incest prevăzută de art. 203 C. pen. În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea , de 15 ani închisoare și 5 ani interzicere a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a lit. b), lit. d) și lit. e) C. pen.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b), lit. d) și lit. e) C. pen. A fost dedusă durata arestării preventive, de la 11 mai 2010 la zi, și a fost menținută starea de arest a inculpatului. Inculpatul a fost obligat la plata sumei de 5000 lei cu titlu de daune morale către partea vătămată minoră M.A.M., asistată de reprezentant legal M.F., și la 500 lei cheltuieli judiciare avansate de stat. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, în ziua de11 mai 2010 , în jurul orei 17 30 partea vătămată M.A.M., în vârstă de 13 ani s-a întors acasă de la școală și a rămas afară pentru a se juca. La scurt timp tatăl său M.C. i-a cerut acesteia să meargă adune „scorobeți" (momeală pentru pescuit) din pârâul care curge de-a lungul străzii Muntelui iar partea vătămată a plecat, împreună cu fratele ei mai mic, M.V.D., în vârstă de 12 ani la un loc cunoscut de ei, în aproprierea unui bazin de apă izolat, conformându-se solicitării tatălui.

In timp ce copiii se aflau la pârâu, în urma lor a venit inculpatul, care era în stare de ebrietate și care i-a cerut, pe un ton răstit, minorului M.V.D. să plece și să-l lase singur cu fiica sa iar acesteia i-a cerut să rămână cu el pentru a strânge „scorobeți". Imediat după ce a rămas singur cu fiica sa, inculpatul i-a cerut să meargă cu el în alt loc, respectiv, într-o grădină situată în amontele pârâului, a prins-o de braț cerându-i să meargă mai repede și a condus-o astfel până lângă bazinul de apă situat în grădina numitului M.T. După ce a ajuns lângă bazinul de apă înconjurat de vegetație înaltă de 40 - 45 cm, inculpatul a obligat-o pe fiica sa să se așeze pe pământ, a dezbrăcat- o de pantalon și chilot, apoi s-a așezat deasupra ei, împiedicând-o să se miște și sub amenințări cu acte de violentă a întreținut raport sexual normal cu aceasta.

La terminarea raportului sexual inculpatul a plecat abandonând-o pe fiica sa în acel loc. Raportul medico-legal, întocmit în cauză de Serviciul Județean de Medicină Legală Hunedoara concluzionează că partea vătămată M.A.M. prezintă leziuni traumatice ce pot data din 11 mai 2010 și că acestea au fost produse prin lovire cu sau de corp dur pentru care nu sunt necesare îngrijiri medicale. în același raport se mai arătă că partea vătămată prezintă o deflorare incompletă a cărei dată nu poate fi precizată și că în secreția vaginală a acesteia s- au evidențiat spermatozoizi. Împotriva sus-menționatei sentințe, inculpatul a declarat, în termen legal apel, solicitând, în principal, achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc.

pen., iar în subsidiar , reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, prin acordarea unor circumstanțe atenuante judiciare potrivit art. 74 C. pen. Prin Decizia penală nr. 15 A din 6 septembrie 2010, Curtea de Apel Alba-Iulia, secția pentru cauze cu minori și de familie, a respins ca nefondat apelul declarat de inculpat. A fost menținută starea de arest a inculpatului și dedusă prevenția la azi. În fine, inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în sumă de 300 lei. P entru a se decide astfel, Curtea de Apel a reținut că instanța de fond a stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, care se probează cu declarațiile părții vătămate, declarațiile reprezentantului legal al părții vătămate - mama acesteia M.F.- cu declarațiile minorului M.V.D.

(date, de asemenea, în prezența reprezentantului legal ), precum și cu raportul medico-legal întocmit în cauză. Totodată, Curtea nu a primit apărările inculpatului, care nu a recunoscut săvârșirea faptei, dar care recunoaște că a trimis-o pe partea vătămată după " scorobeți", că s-a dus după ea și că la data comiterii faptei, era în stare avansată de ebrietate încât nu își mai aduce aminte ce s-a întâmplat. Cu privire la pedeapsa aplicată, s-a apreciat că aceasta a fost corect individualizată și că nu se impune - față de gradul de pericol social la faptei comise, de împrejurările în care a fost săvârșită-reducerea acesteia. Împotriva deciziei instanței de apel, inculpatul M.C. , a declarat în termen legal, prezentul recurs, invocând, prin apărător, cazurile de casare prevăzute de art. 385 9 alin. (1) pct. 18 și pct. 14 C. proc.

pen., în raport cu care a solicitat: în principal, achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. susținând că fapta nu există, iar în subsidiar, prin reținerea de circumstanțe atenuante - lipsa antecedentelor penale, conduită bună înainte de săvârșirea faptei-reducerea pedepsei - pe care o apreciază ca fiind prea mare - sub minimul special prevăzut de lege. Recursul nu este fondat. Din probele administrate în cauză, rezultă că inculpatul se face vinovat de săvârșirea faptelor pentru care a fost trimis în judecată și condamnat, fapte care, deși nu Ie-a recunoscut, au fost imbatabil dovedite. Așa fiind, se apreciază că nu sunt temeiuri pentru achitarea inculpatului, solicitată, de altfel, cu o argumentare identică, și în apel și respinsă, ca nefondată, de instanța de apel.

Vinovăția inculpatului a fost probată cu declarațiile părții vătămate, date în prezența reprezentantului său legal, cu declarațiile minorului M.V.D. și cu concluziile Raportului medico - legal întocmit în cauză, care a concluzionat că partea vătămată M.A.M. prezintă o deflorare incompletă a cărei dată nu poate fi precizată și că în secreția vaginală a acestei s-au evidenția spermatozoizi (fila 13 dosar u.p.). Nici cel de al doilea motiv de recurs nu poate fi primit. Potrivit art. 72 C. pen., la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de alte împrejurări care atenuează sau agravează răspunderea penală.

Verificând hotărârile atacate, respectiv, actele și lucrările de la dosar, înalta Curte constată că atât instanța de fond cât și cea de apel au făcut o corectă apreciere a criteriilor de individualizare a pedepsei aplicate, acordând semnificația cuvenită atât pericolului social concret al faptelor reținute în sarcina inculpatului cât și datelor ce caracterizează persoana inculpatului. În raport cu gradul ridicat de pericol social al faptei săvârșite, reflectat în modul în care inculpatul a conceput și realizat violul, se constată că instanța de fond, a cărei hotărâre a fost confirmată în apel, a făcut o justă și corectă individualizare a pedepsei. O reindividualizare a pedepsei consecutiv acordării unor circumstanțe atenuante judiciare, astfel cum solicită recurentul inculpat, nu se justifică avându-se în vedere pericolul social al faptei comise, scopul pedepsei, astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen.

, putând fi realizat prin executarea pedepsei aplicate de instanța de fond și confirmată de instanța de apel. Examinându-se cauza și potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen. , nu s-a constatat nici existența vreunui alt caz din cele prevăzute la alin. (1), care, invocat din oficiu, ar fi de natură să ducă la casarea deciziei atacate. Astfel fiind, în baza art. 385 15 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. , Curtea va respinge recursul declarat de inculpatul M.C. , ca nefondat. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, potrivit dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul M.C. împotriva seciziei penale nr. 15A din 6 septembrie 2010 a Curții de Apel Alba-Iulia, secția penală, cauze cu minori și de familie. Deduce din pedeapsa aplicată durata reținerii și a arestării preventive de la 11 mai 2010, la 24 noiembrie 2010. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 noiembrie 2010.