ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2284/2004

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea de ședință nr. 13 din

31 martie 2004 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul penal nr.

5964/2003, în temeiul art. 52 C. proc. pen., s-a dispus respingerea, ca

inadmisibilă, a cererii de recuzare a procurorilor de la Parchetul de pe lângă

Curtea de Apel Cluj formulată de petiționarul C.B.V.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen., petiționarul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat

în sumă de 400.000 lei, din care 200.000 lei reprezintă onorariul apărătorului

din oficiu.

S-a reținut că petiționarul C.B.V.

are calitatea procesuală de inculpat în dosarul penal nr. 2248/2003 al

Judecătoriei Cluj Napoca, fiind trimis în judecată pentru săvârșirea

infracțiunii de ultraj prevăzută de art. 239 alin. (1) și alin. ultim C. pen.,

cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen.

Prin încheierea penală nr. 152 din 3

martie 2004 a Tribunalului Cluj a fost menținută măsura arestării preventive a

inculpatului, iar în baza art. 52 alin. (5) C. proc. pen., a fost respinsă

cererea de recuzare a tuturor judecătorilor de la Judecătoria Cluj Napoca.

Prin decizia penală nr. 177 din 18

martie 2004, Curtea de Apel Cluj a respins, ca nefondat, recursul declarat de

petentul C.B.V. împotriva încheierii nr. 152 din 3 martie 2004 a Tribunalului

Cluj.

La data de 18 martie

2004, petentul a promovat o cerere de recuzare a procurorului F.M. de la

Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj, precum și a tuturor procurorilor de la

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, și o altă cerere de recuzare a

procurorilor de la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, cele două cauze

fiind conexate în temeiul art. 34 lit. d) C. proc. pen. și făcând obiectul

dosarului penal nr. 5964/2004 al Curții de Apel Cluj.

În motivarea cererii de recuzare,

petiționarul a arătat că i-au fost înregistrate și supravegheate în mod nelegal

convorbirile telefonice în cursul anului 2001, că procurorii I. și D. i-au

solicitat să-și retragă o plângere depusă la Parchetul General, avertizându-l

că, în caz de refuz, i se va întocmi un alt dosar penal, că procurorii au

influențat declarațiile martorilor, că i s-a emis un mandat de percheziție

domiciliară în mod nejustificat; în dosarul având ca obiect infracțiunea de

ultraj, nu i-au fost audiați martorii și nu s-au depus toate actele efectuate,

dar nu a formulat cerere de recuzare în faza de urmărire penală, deoarece nu a

avut probe pentru a dovedi influența personală a procurorului F.M. în

efectuarea cercetărilor penale.

Instanța de fond a constatat că

cererea de recuzare formulată este inadmisibilă și a respins-o ca atare.

Petentul nu a formulat cererea de

recuzare în timpul urmăririi penale, acceptând, implicit, că această fază a

procesului penal s-a desfășurat în mod corespunzător.

Pe de altă parte, inculpatul nu a

indicat motivele recuzării fiecărui procuror din cadrul Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel Cluj, limitându-se la a preciza că sunt colegii procurorului

F.M. și acesta ar avea influență asupra tuturor celorlalți.

Împotriva acestei încheieri de

ședință, a declarat recurs petiționarul C.B.V., fără a preciza motivele de

casare.

Examinând recursul, Înalta Curte de

Casație și Justiție constată că acesta nu este întemeiat.

În conformitate cu dispozițiile art.

51 C. proc. pen., recuzarea se solicită de îndată ce partea a aflat despre

existența cazului de incompatibilitate.

Or, petentul C.B.V. nu a solicitat

recuzarea procurorului F.M. în timp urmăririi penale deși criticile formulate

de acesta se referă numai la actele efectuate de procuror în timpul

instrumentării dosarului având ca obiect infracțiunea de ultraj.

Pe de altă parte, recuzarea întregii

instanțe a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj este formulată în

termeni generali, fără a se indica concret cazul de incompatibilitate în care

se află fiecare procuror.

Pentru aceste motive, constatând că

în cauză nu sunt întrunite cerințele art. 51, art. 52 și art. 53 C. proc. pen.,

Înalta Curte de Casație și Justiție urmează să respingă recursul ca nefondat.

Recurentul va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu,

avansându-se din fondul Ministerului Justiției.

Văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b), art. 192 alin. (2) și 189 C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

petentul C.B.V. împotriva încheierii nr. 13 din 31 martie 2004, pronunțată de

Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. 5964/2004.

Obligă pe recurent la plata sumei de

800.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200.000 lei,

reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului

Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

28 aprilie 2004.