ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4137/2003

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 362 din 16 noiembrie 1999, Tribunalul Covasna a admis acțiunea formulată de reclamanta B.R.D. G.S.G., prin sucursala Județeană Covasna, în contradictoriu cu pârâții: S.C. V.I.E. S.R.L., G.V., G.R., K.A., R.M.M., G.C.C., G.C.M., Z.M., G.I., G.V., G.M. și în consecință: A obligat-o pe pârâta S.C. V.I.E. S.R.L. la plata sumei de 1.123.629.874 lei, reprezentând credite restante, dobânzi și comisioane, din care în mod solidar cu pârâtul G.V. până la concurența sumelor de 106.000.000 lei, credit restant aferent contractului de credit nr. 177/1996, 103.016.760 lei dobânzi restante și 2.690.312 lei comisioane; - în solidar cu pârâtul G.V.

și pârâta G.R. până la concurența sumei de 60.000.000 lei și a dobânzilor aferente acestei sume; - în solidar cu pârâta K.A. până la concurența sumei de 32.805.000 lei și a dobânzilor aferente acestei sume; - în solidar cu pârâta R.M.M. până la concurența sumei de 32.353.000 lei și până la concurența dobânzilor aferente acestei sume; - a dobânzilor aferente acestei sume; - în solidar cu pârâții G.C.C. și G.C.G. până la concurența sumei de 80.374.000 lei și a dobânzilor aferente acestei sume; - în solidar cu pârâta Z.M. până la concurența sumei de 35.177.000 lei și a dobânzilor aferente acestei sume; - în solidar cu pârâtul G.I. până la concurența sumei de 52.672.000 lei și a dobânzilor aferente acestei sume; - în solidar cu G.V.

și G.M. până la concurența sumei de 76.119.000 lei și a dobânzilor aferente acestei sume. A obligat-o pe pârâta S.C. V.I.E. S.R.L. în solidar cu pârâtul G.V. la plata dobânzilor ce vor curge în continuare până la achitarea sumelor de mai sus. A obligat-o pe pârâta S.C. V.I.E. S.R.L. să plătească reclamantei suma de 20.501.298 lei cheltuieli de judecată în mod solidar cu pârâtul G.V., iar în solidar cu pârâta G.R. suma de 3.615.000 lei cheltuieli de judecată din suma totală de 20.501.298 lei; în solidar cu pârâta K.A. suma de 2.183.300 lei cheltuieli de judecată din aceeași sumă totală; în solidar cu pârâta R.M.M. suma de 2.156.180 lei cheltuieli de judecată din aceeași sumă totală; în solidar cu pârâții G.C.C.

și G.C.G. suma de 4.429.960 lei cheltuieli de judecată din aceeași sumă totală; în solidar cu Z.M. suma de 2.325.620 lei cheltuieli de judecată din aceeași sumă totală; în solidar cu pârâtul G.I. suma de 3.421.880 lei cheltuieli de judecată din aceeași sumă totală; în solidar cu pârâții G.V. și G.M. suma de 4.259.760 lei cheltuieli de judecată din aceeași sumă totală. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în esență, că în cauză, sunt îndeplinite cerințele art. 42 C. com., și art. 969, art. 970, art. 1769 și urm. C. civ. pentru a fi antrenată răspunderea solidară a pârâților, până la concurența sumelor incluse în contractele de garanție mobiliară și imobiliară, inclusiv a dobânzilor aferente acestor sume, așa cum s-au obligat prin contractele de garanție, iar pârâta S.C.

V.I.E. S.R.L. și asociatul unic V., vor suporta în mod solidar și dobânzile ce vor curge în continuare până la achitarea integrală a sumelor datorate reclamantei. Împotriva acestei sentințe, pârâții, K.A., R.M.M., G.C.C., G.C.M., Z.M., G.I., S.C. V.I.E. S.R.L. Sf. Gheorghe, G.V. și G.R., au declarat apeluri. Prin decizia nr. 517/Ap din 16 noiembrie 2000, Curtea de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ a hotărât astfel: Admite apelul declarat de pârâții: R.M.M., G.C.C., G.C.M., Z.M., G.I. , G.V. și G.R., împotriva sentinței nr. 362 din 16 noiembrie 1999 a Tribunalului Covasna, pe care o schimbă în parte, în sensul, că, admite în parte acțiunea și înlătură dispoziția din sentință, privind obligarea pârâților mai sus menționați de la plata dobânzilor aferente sumelor garantate.

Menține restul dispozițiilor sentinței. Obligă pe intimata B.R.D. S.A., sucursala județeană Covasna, să plătească apelanților câte 31.500 lei cheltuieli de judecată în apel. Anulează ca insuficient timbrate apelurile declarate de pârâții: S.C. V.I.E.S.R.L. Sf. Gheorghe, G.V. și G.R. Pentru a pronunța această decizie, instanța de apel, a reținut în esență că, în afară de contractul de ipotecă încheiat între reclamantă și pârâții G.V.

și G.R., care au garantat și plata dobânzilor ceilalți garanți ipotecari, și anume: K.A., R.M.M., G.C.C., G.C.M., Z.M., G.I., nu au constituit ipotecă și pentru garantarea plății dobânzilor, ci dimpotrivă, au menționat în contractele de credit, că garantează, numai o anumită sumă, determinată din cea care a făcut obiectul contractului de credit în discuție, astfel, că în aceste circumstanțe, greșit prima instanță i-a obligat pe toți apelanții ipotecari, să răspundă în solidar și pentru dobânzile aferente sumelor garantate, întrucât obiectul garanției a fost precis determinat. În ce privește apelurile declarate de pârâții S.C. V.I.E. S.R.L. Sf. Gheorghe, G.V.

și G.R., instanța de apel a constatat că, deși apelanților li s-a pus în vedere să timbreze cererile, potrivit art. 11 din Legea nr. 146/1997, aceștia nu au dar curs obligației legale de timbrare, și ca urmare, în cauză au devenit incidente dispozițiile art. 20 alin. (3) din legea precizată, care prevăd că într-o asemenea situație cererea sau acțiunea se anulează după caz, ca netimbrată sau insuficient timbrată. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta B.R.D. G.S.G., sucursala județeană Covasna, învederând ca motive de casare dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În dezvoltarea motivelor de recurs, reclamanta susține în esență, că, în mod greșit instanța de apel, a considerat, spre deosebire de instanța fondului, că, în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 42 C. com.

și art. 969, art. 970 și art. 1769 C. civ. și ca urmare a înlăturat, răspunderea solidară a apelanților pârâți, alături de debitoarea principală S.C. V.I.E. S.R.L. Sf. Gheorghe, întrucât în contractele de garanție imobiliară, autentificate, s-a stipulat expres de către fiecare girant, că înțelege să consimtă la constituirea ipotecii în vederea garantării restituirii creditului conform contractului de credit, fiind deci neîndoielnică intenția acestora să garanteze atât creditul cât și celelalte obligații derivând din acesta, adică inclusiv dobânda.

Mai susține recurenta, că soluția adoptată este contrară practicii judiciare, cu referire la deciziile nr. 509 din 11 aprilie 1996, și nr. 1043 din 27 iunie 1996, pronunțate de Curtea Supremă de Justiție, secția comercială, prin care s-a statuat că acordarea unui credit de către bancă, este o operațiune, care potrivit art. 3 pct. 11 C. com., constituie o faptă de comerț, și că, în conformitate cu art. 43 din același cod, datoriile comerciale lichide și plătibile în bani produc dobândă de drept din ziua când devin exigibile, astfel că față de conținutul acestor texte legale, instanța supremă, a apreciat că, dobânda este indisolubil legată de credit și că ține de însăși esența acestuia, situație, care demonstrează că este neîndoielnic, faptul că giranții, au înțeles să garanteze creditul în condițiile prevăzute în contractele de credit, între care s-a stipulat expres, că, plata dobânzilor este garantată prin ipoteca constituită de giranți asupra apartamentelor proprietatea acestora.

În consecință, reclamanta solicită, admiterea recursului, casarea deciziei atacate și respingerea apelului pârâților declarat împotriva sentinței primei instanțe. Recursul reclamantei nu este fondat. Corect a reținut instanța de apel, că apelanții giranți, K.A., R.M.M., G.C.C. și G.M., Z.M., G.I., G.V. și G.M., nu pot fi obligați în solidar, cu pârâta debitoarea principală S.C. V.I.E. S.R.L. Sf. Gheorghe, pentru creditele acordate acesteia în baza contractului de împrumut nr. 145/1992 și a actelor adiționale ulterioare decât la plata unei cote părți din credit precis determinată adică în limita sumelor pentru care aceștia au constituit ipotecă, fără ca prin aceste contracte, să garanteze, cu excepția pârâților G.V.

și G.M., și plata dobânzilor, în eventualitatea restituirii creditului cu întârziere, față de termenul de rambursare, stabilit prin graficul de reeșalonare. Ca atare, chiar dacă, dobânda este indisolubil legată de credit și ține de însăși esența acestuia, nu se poate reține, așa cum pretinde neîntemeiat reclamanta că prin garantarea restituirii unei părți din creditul obținut de debitoarea principală, S.C. V.I.E. S.R.L. Sf. Gheorghe, garanții ipotecari ar fi înțeles neîndoielnic, ca prin ipotecile constituite asupra bunurilor imobile, să garanteze atât restituirea creditului în condițiile prevăzute în contractele de credit, cât și plata dobânzilor, deoarece, o astfel de concluzie, ignoră dispozițiile art. 969 C. civ., care consacră, putere de lege, convențiilor legal făcute, și la încheierea cărora, elementul esențial îl constituie voința părților contractante, care nu a fost în ceea ce îi privește pe intimați în sensul de a garanta și plata dobânzilor.

În concluzie cum, din nici o probă de la dosar, nu rezultă, că, garanții ipotecari, s-au obligat să garanteze prin contractele de ipotecă constituite, pe lângă, restituirea unei părți din credit, și plata eventualelor dobânzi, se constată, că bine a considerat, instanța de apel, spre deosebire de instanța fondului, că, nu poate fi angajată răspunderea solidară a garanților ipotecari, decât în limita sumelor expres determinate, și în care nu se includ și dobânzi, acestea privind numai creditul nerambursat. Așa fiind, recursul reclamantei urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E: Respinge recursul declarat de reclamanta B.R.D. G.S.G., sucursala județului Covasna, împotriva deciziei nr. 517/Ap din 16 noiembrie 2000 a Curții de Apel Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 30 octombrie 2003.