ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5966/2003

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 463 din 10 iunie 2002 Tribunalul Timiș a dispus condamnarea inculpaților: - C.D. la pedepsele de: - 7 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (2), (3) și (4) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.; - 5 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (2) și (3) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune; - 3 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de falsificare de monedă sau de alte valori, prevăzută de art. 282 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe timp de 3 ani, după executarea pedepsei principale. În baza art. 282 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat același inculpat pentru săvârșirea infracțiunii de falsificare de monedă sau alte valori, la 3 ani închisoare. S-a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe timp de 3 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 282 alin. (2) din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de punere în circulație a valorilor falsificate, prevăzută de art. 282 alin. (1) C. pen., l-a condamnat pe același inculpat la pedeapsa principală de 3 ani închisoare.

A aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii exercițiului drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe timp de 3 ani, după executarea pedepsei principale. În baza art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 21/1999, pentru săvârșirea infracțiunii de spălare a banilor proveniți din săvârșirea infracțiunii de falsificare de monedă sau alte valori, a fost condamnat același inculpat, la pedeapsa de 5 ani închisoare. În temeiul art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 ani închisoare, sporită cu un an închisoare, deci pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare și pedeapsa complimentară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe timp de 3 ani după executarea pedepsei principale.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În temeiul art. 350 C. proc. pen., a fost menținută starea de arest a inculpatului, iar în temeiul art. 88 C. pen., s-a dedus din durata pedepsei principale rezultată, arestul preventiv din data de 5 aprilie 2001, la zi. În baza art. 25 din Legea nr. 21/1999 și art. 118 lit. a) C. pen., s-a confiscat de la inculpatul C.D. suma de 700.000.000 lei, urmare condamnării sale pentru săvârșirea infracțiunii de spălare a banilor. - I.M. la pedeapsa de 3 ani închisoare. S-a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe timp de 3 ani după executarea pedepsei principale.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art. 64 C. pen. În temeiul art. 14, art. 346 C. proc. pen., art. 998, art. 1000 alin. (3) și art. 1003 C. civ., au fost obligați inculpații C.D. și I.M., în solidar, acesta din urmă în solidar cu partea responsabilă civilmente B.R. SA, sucursala Timișoara, la plata sumei de 765.578.742 lei despăgubiri către partea civilă B.T. SA Cluj-Napoca, sucursala Timișoara. În temeiul art. 14, art. 346 C. proc. pen. și art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul C.D. la plata sumelor cu titlu de despăgubiri civile astfel: 70.139.745 lei către partea civilă SC S.S. SA Prahova, 527.948.951 lei către partea civilă SC Z. SA Timișoara, 253.333.333 lei către partea civilă SC G.L.

SA București. În temeiul art. 163 C. proc. pen., s-a menținut măsura sechestrului asigurator asupra bunurilor aparținând SC M.F. SRL Timișoara, până la concurența sumei de 769.578.742 lei, în favoarea părții civile B.T. SA Cluj-Napoca, sucursala Timișoara. În temeiul art. 14 alin. (3) lit. a) C. proc. pen., a anulat ca fiind false filele C.E.C., biletele la ordin cu scadența la data de 1 septembrie 1999 și 9 septembrie 1999, existente, biletul la ordin emis la data de 24 august 1999 pentru suma de 158.600.000 lei, beneficiar SC Z. SA Timișoara, biletul la ordin existent pentru suma de 850.000.000 lei. În temeiul art. 191 alin. (2) și (3) C. proc. pen., l-a obligat pe inculpatul I.M., în solidar cu partea responsabilă civilmente B.R.

SA, sucursala Timișoara la plata sumei de 1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, iar în temeiul art. 191 alin. (2) C. proc. pen., l-a obligat pe inculpatul C.D. la plata sumei de 2.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt: Începând cu luna aprilie 1999 inculpatul C.D. a dobândit calitatea de asociat și administrator al SC G.L. SRL Timișoara. În această calitate, inculpatul C.D. a coordonat activitatea firmei și a dispus asupra operațiunilor comerciale efectuate în numele societății comerciale pe care o administra. În vederea obținerii unor surse de venit pe căi ilegale, inculpatul C.D. a luat hotărârea infracțională de a comite mai multe infracțiuni, după cum urmează: La data de 31 august 1999, în baza unei facturii inculpatul C.D.

a achiziționat marfă (zahăr) de la SC G.L. SA București, în valoare totală de 475.800.000 lei. În vederea câștigării încrederii părții vătămate, inculpatul C.D. a plătit în numerar o parte din contravaloarea mărfurilor, pentru diferența de 160.000.000 lei, emițând fila C.E.C. semnată și ștampilată de el. Această filă C.E.C. a fost refuzată la plată de către bancă la 15 octombrie 1999, când era data scadenței, deoarece lipsea disponibilului din cont, iar firma inculpatului avea interdicție de a lucra cu file C.E.C. încă din data de 12 octombrie 1999. Întrucât prejudiciul cauzat nu a fost recuperat, partea vătămată SC G.L. SA București s-a constituit parte civilă cu suma totală de 253.333.333 lei, compusă din prejudiciul efectiv (160.000.000 lei) și falsul nerealizat (93.333.333 lei).

La data de 25 august 1999, respectiv la data de 1 septembrie 1999 în baza facturilor nr. 2210571, respectiv nr. 2110593, inculpatul C.D. a achiziționat marfă (zahăr) de la SC Z. SA Timișoara, în valoare totală de 317.200.000 lei. Pentru a plăti această marfă, inculpatul C.D. a emis în fals două bilete la ordin cu scadența la 1 septembrie 1999, respectiv 9 septembrie 1999 și o valoare totală de 317.200.000 lei, bilete pe care le-a pus în circulație, predându-le părții vătămate. În momentul introducerii biletelor la ordin în bancă, s-a dispus refuzarea lor la plată, deoarece lipsea disponibilul necesar onorării lor. Întrucât prejudiciul cauzat a fost recuperat parțial după consumarea infracțiunilor, partea vătămată a declarat că se constituie parte civilă cu suma de 527.948.951 lei, compusă din prejudiciul nerecuperat (208.058.700 lei) și folosul nerealizat (319.890.251 lei).

Deși a vândut marfa imediat după achiziție, inculpatul nu a depus diligențele necesare plății mărfii, ceea ce denotă intenția sa de a înșela partenerul de afaceri. S-a avut în vedere în această situație și multitudinea biletelor la ordin respinse la plată, după cum rezultă din desfășurătorul B.N.R. S-a mai reținut că, pentru a obține sume de bani pe căi ilegale, cărora ulterior să le ascundă originea ilicită, inculpatul C.D. a luat hotărârea infracțională de a înșela B.T. SA Cluj, sucursala Timișoara. În acest sens, la data de 4 octombrie 1999, inculpatul a solicitat și a obținut de la I.M., pe atunci directorul B.R. SA Timișoara, un bilet la ordin cu scadența la 7 decembrie 1999, care avea mai multe rubrici false, respectiv semnătura emitentului și rubrica de avalizate.

Inculpatul I.M. a falsificat rubrica semnăturii emitentului, semnând cu numele de R., după care a predat biletul la ordin inculpatului C.D. Având acest bilet la ordin fals în materialitatea lui, inculpatul C.D. a încheiat contractul de credit din 6 octombrie 1999 cu B.T., în vederea obținerii liniei de credit de 750.000.000 lei. Drept garanție la încheierea contractului, inculpatul C.D. a adus acest bilet la ordin fals, predându-l băncii. La data de 6 octombrie 1999 a intrat în contul SC G.L. SRL Timișoara suma de 750.000.000 lei aferentă contractului de credit, obținută de la B.T. SA Timișoara. În scopul ascunderii sau disimulării originii ilicite a sumei de 750.000.000 lei, inculpatul C.D.

l-a abordat pe martorul P.Z., reprezentantul SC D.M. SRL Timișoara, pe care l-a rugat să accepte în contul său de la B.R. SA, sucursala Timișoara suma de 700.000.000 lei, iar mai apoi să o vireze în contul SC G.L. SRL Timișoara de la B.R. SA, sucursala Timișoara. Necunoscând originea ilicită a sumei de bani, martorul P.Z. a acceptat primirea sumei respective în contul său. Astfel, la data de 6 octombrie 1999, cu ordinele de plată din 6 octombrie 1999, inculpatul C.D. a transferat suma de 700.000.000 lei, cu titlu fals de „contravaloare marfă” în contul SC D.M. SRL Timișoara, de la B.R. SA, sucursala Timișoara, cunoscând că această valoare provine din săvârșirea unei infracțiuni în domeniul bancar.

La data de 7 octombrie 1999, neavând la bază un raport comercial (livrare de marfă) reprezentantul SC D.M. SRL Timișoara a transferat cu ordinul de plată, suma de 700.000.000 lei în contul SC G.L. SRL de la B.R. SA, sucursala Timișoara. Această sumă a fost folosită în aceeași zi de către inculpatul C.D., pe care a virat-o în conturile altor firme (SC H. SRL, SC E. SA, SC C.C.C. SA, ș.a.). Pentru a nu putea fi executat după scadență, cu suma aferentă contractului de credit, inculpatul C.D. a înstrăinat mijloacele fixe din patrimoniul SC G.L. SRL. În zilele de 15 octombrie 1999 și 27 octombrie 1999, inculpatul C.D. a achiziționat marfă de la SC S.S. SA, în valoare totală de 46.199.448 lei. În vederea efectuării plății acestei mărfi, deși avea interdicție de a folosi fila C.E.C.

încă din data de 12 octombrie 1999, inculpatul C.D. a emis și predat furnizorului, două file C.E.C., a căror valoare totală s-a ridicat la 46.199.448 lei. La datele scadente, respectiv 15 octombrie 1999 și 27 octombrie 1999, filele C.E.C. au fost refuzate la plată de câtre bacă, deoarece trăgătorul se afla în interdicție bancară și nu exista disponibil. Partea vătămată SC S.S. SA s-a constituit parte civilă cu suma de 68.388.016 lei, reprezentând prejudiciul efectiv suferit și folosul nerealizat. S-a reținut că, în condițiile în care din data de 12 octombrie 1999 inculpatul C.D. avea interdicția de a folosi fila C.E.C., emiterea unei astfel de file în data de 15 octombrie 1999, cunoscând că nu poate fi onorată la plată, denotă fără dubiu intenția sa de a înșela partenerul de afaceri.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel: - partea responsabilă civilmente B.R. SA, sucursala Timișoara, care a solicitat înlăturarea obligării ei la plata sumei de 765.578.742 lei în solidar cu inculpatul I.M., față de partea civilă B.T. SA Cluj-Napoca, sucursala Timișoara, deoarece biletul la ordin în cauză nu a fost avalizat în mod valabil, întrucât nu poartă decât semnătura inculpatului I.M., nu și semnătura celui de-al doilea conducător; - inculpatul C.D., care a solicitat achitarea sa, deoarece în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, lipsind latura subiectivă a acestei infracțiuni, deoarece completarea cecurilor s-a făcut de alte persoane și că se impune verificarea printr-o expertiză financiar-contabilă pentru a se vedea rulajul provizioanelor, și - inculpatul I.M., care a solicitat achitarea sa, în baza art. 10 lit. c) C. proc.

pen., deoarece nu el a săvârșit fapta. Prin decizia penală nr. 172/ A din 23 aprilie 2003 Curtea de Apel Timișoara a respins apelurile declarate de inculpații C.D. și I.M. și partea responsabilă civilmente B.R. SA, sucursala Timișoara, ca nefondate. A fost menținută starea de arest a inculpatului C.D. și s-a dedus în continuare din pedeapsa aplicată, perioada arestării preventive de la 10 iunie 2002, la zi. S-a dispus ca suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a inculpatului C.D. să fie plătită din fondul Ministerului Justiției. Au fost obligați inculpații și partea responsabilă civilmente să plătească statului, inculpatul C.D. 700.000 lei, inculpatul I.M.

400.000 lei și partea responsabilă civilmente B.R. SA 400.000 lei cheltuieli judiciare în apel. Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs inculpatul C.D. și partea responsabilă civilmente B.R. SA, sucursala Timișoara. În recursul său, inculpatul C.D. a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârilor și în principal, achitarea lui, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru infracțiunile de înșelăciune reținute în sarcina lui, deoarece nu a avut intenția să inducă în eroare pe părțile vătămate SC G.L. SA București, SC Z. SA Timișoara și SC S.S., Prahova, iar completarea cecurilor și biletelor la ordin s-a făcut de alte persoane, fapt pentru care se impune verificarea printr-o expertiză financiar-contabilă pentru a se vederea rulajul provizioanelor.

Pe cale de consecință, a mai solicitat ridicarea sechestrului asigurator impus de Tribunalul Timiș la cererea B.T. și restituirea sumei reținute, conform extrasului de cont nr. 1 din 21 ianuarie 2001, iar suma să fie raportată la cursul euro din data efectuării plății. În subsidiar a solicitat trimiterea cauzei la prima instanță, pentru a se stabili cu certitudine valoarea prejudiciului părților civile ca urmare a infracțiunilor reținute în sarcina sa. În recursul său partea responsabilă civilmente a solicitat înlăturarea dispoziției de obligare a acesteia la plata, în solidar, alături de inculpatul I.M., a sumei de 765.578.742 lei către partea civilă B.T. SA Cluj-Napoca, sucursala Timișoara, deoarece biletul la ordin în cauză nu a fost avalizat în mod valabil, deoarece nu poartă și semnătura celei de a doua persoane aflată în conducerea băncii.

Recursul declarat de inculpatul C.D. este fondat, pentru considerentele ce urmează; Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că instanțele, în baza unui amplu și judicios material probator administrat în cauză, au reținut corect că inculpatul C.D. a săvârșit infracțiunile de înșelăciune în dauna părților civile B.T. SA Cluj-Napoca, sucursala Timișoara, SC G.L. SRL București, SC Z. SA Timișoara și SC S.S. SA Prahova și i-au aplicat pedepse just individualizate. Astfel, conform art. 215 alin. (1) C. pen., constituie infracțiune de înșelăciune inducerea în eroare a unei persoane, prin prezentarea ca adevărată, a unei fapte mincinoase, sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos material injust și dacă s-a pricinuit o pagubă.

Prevederilor art. 215 alin. (2) C. pen., incriminează înșelăciunea săvârșită prin folosire de nume sau calități mincinoase ori prin alte mijloace frauduloase, care se pedepsește cu închisoarea de la 3 la 15 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuși o infracțiune, se aplică concursul de infracțiuni. Pe de altă parte, conform art. 215 alin. (3) C. pen., inducerea sau menținerea în eroare a unei persoane cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârșită în așa fel încât fără această eroare cel înșelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condițiile stipulate, constituie infracțiunea de înșelăciune în convenții, iar în dispozițiile art. 215 alin. (4) C. pen., legiuitorul a incriminat infracțiunea de înșelăciune, care se săvârșește în condițiile emiterii unui C.E.C.

asupra unei instituții de credit sau unei persoane, știind că pentru valorificarea lui nu există provizia sau acoperirea necesară, precum și fapta de retragere, după emitere provizia, în totul sau în parte, ori de a interzice trasului de a plăti înainte de expirarea termenului de prezentare în scopul arătat la alin. (1), dacă s-a pricinuit o pagubă posesorului cecului. Raportând cauzei aceste texte de lege, se reține că fapta inculpatului C.D. de a emite filele C.E.C., cunoscând că avea interdicție de a folosi filele C.E.C. încă din data de 12 octombrie 1999, acestea având scadența la data de 15 și 27 octombrie 1999 producând prin aceasta o pagubă de 68.388.016 lei SC S.S. SA Prahova, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (2), (3) și (4) C. pen.

De asemenea, emiterea de către inculpat a filei C.E.C., pentru plata diferenței de 160.000.000 lei, reprezentând contravaloarea sumei neachitate de acesta pentru zahărul achiziționat de la SC G.L. SA București, filă refuzată la plată la data scadenței (15 octombrie 1999), pentru lipsa disponibilului din cont, firma inculpatului având interdicție de a lucra cu file C.E.C. încă din data de 12 octombrie 1999, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 215 alin. (2), (3) și (4) C. pen.

Fapta aceluiași inculpat de a emite biletele la ordin cu scadență la data de 1 septembrie 1999 și 9 septembrie 1999, în valoare totală de 317.200.000 lei, producând părții civile SC Z. SA Timișoara un prejudiciu în sumă de 527.948.951 lei, din care suma de 319.890.251 lei, reprezentând folosul nerealizat, cunoscând că nu deține în cont provizia necesară efectuării plății întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. Fapta inculpatului de a obține prin inducerea în eroare a B.T. SA Cluj-Napoca, sucursala Timișoara, pentru a obține un credit în sumă de 750.000.000 lei, prin prezentarea drept garanție a unui bilet la ordin cu scadență la data de 7 decembrie 1999, cunoscând că nu deține în cont suma necesară efectuării plății, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (2) și (3) C. pen.

Așadar, critica formulată de inculpatul C.D. conform căreia faptele reținute în sarcina lui nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune este nefondată, vinovăția lui fiind pe deplin dovedită și pe cale de consecință, nu există motive pentru achitarea sa în sensul în care a solicitat. În ce privește cererea inculpatului prin care a solicitat casarea hotărârilor pronunțate în cauză și trimiterea cauzei la prima instanță în vederea efectuării unei expertize financiar-contabile se constată că este neîntemeiată. Verificând actele și lucrările dosarului, se reține că la termenul de judecată din 10 octombrie 2001, la judecarea în fond a cauzei, apărătorul inculpatului a solicitat efectuarea unei expertize contabile din care să rezulte că firma inculpatului avea de încasat alte sume de bani de la alte firme și prin neîncasarea lor, firma lui a realizat un adevărat blocaj.

Cum instanța de fond a respins în mod justificat efectuarea acestei probe, deoarece inculpatul deși avea interdicție de a mai utiliza filele C.E.C. ca mijloc de plată încă din data de 12 octombrie 1999, el a continuat să emită astfel de file, deși cunoștea că nu are provizia necesară efectuării plății, se apreciază că efectuarea unei expertize contabile în cauză, este lipsită de relevanță. De asemenea, valoarea prejudiciul cauzat părților civile prin activitatea infracțională desfășurată de inculpat a fost corect stabilită de instanțe, conform înscrisurilor justificative atașate la dosarul cauzei, astfel că efectuarea unei expertize financiar–contabilă nu este necesară și în consecință, cererea inculpatului formulată în acest sens urmează să fie respinsă, ca nefondată.

Pe de altă parte, nu se impune nici ridicarea sechestrului asigurator instituit de Tribunalul Timiș asupra bunurilor aparținând SC M.F. SRL Timișoara până la concurența sumei de 765.578.742 lei în favoarea părții civile B.T. SA Cluj-Napoca, sucursala Timișoara, deoarece menținerea lui este absolut necesară în vederea reparării pagubei cauzate acesteia de către inculpatul C.D. Înalta Curte, examinând din oficiu, conform art. 385 9 alin. (3) din C. proc. pen., recursul declarat de inculpat, constată că instanțele au dat o greșită încadrare juridică faptei comisă de acesta în infracțiunea de punere în circulație în orice mod a valorilor falsificate, în speță a titlurilor de credit prevăzute de art. 282 alin. (2) C. pen., cu ajutorul căreia a obținut creditul de la B.T.

Cluj-Napoca, sucursala Timișoara și de asemenea, au reținut greșit în sarcina inculpatului comiterea infracțiunilor de falsificare de monedă sau alte valori, prevăzută de art. 282 alin. (1) și art. 282 alin. (2) C. pen., referitoare la emiterea și remiterea celor două bilete la ordin către partea civilă SC Z. SA Timișoara. Astfel, potrivit art. 291 C. pen., constituie infracțiune de uz de fals folosirea unui înscris oficial ori sub semnătură privată, cunoscând că este fals, în vederea producerii unei consecințe juridice. Ori, în cauză, fapta inculpatului C.D., care pentru obținerea de la B.T. SA Cluj-Napoca, sucursala Timișoara a unui credit în valoare de 750.000.000 lei a utilizat un titlu de credit cu semnătura emitentului falsificată, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de uz de fals și nu pe cele ale infracțiunii de punere în circulație a unor valori falsificate, prevăzută de art. 282 alin. (2) C. pen.

Sub denumirea de „falsificarea de monede și alte valori”, legiuitorul a incriminat în art. 282 alin. (1) „falsificarea de monedă metalică, monedă de hârtie, titluri de credit public, cecuri, titluri de orice formă pentru efectuarea plăților emise de instituția bancară, ori de alte instituții de credit competente sau falsificarea oricăror altor titluri ori valori asemănătoare”, iar în art. 282 alin. (2) C. pen., „punerea în circulație, în orice mod, a valorilor falsificate arătate în aliniatul precedent sau deținerea lor în vederea punerii în circulație”. Așadar, în art. 282 sunt incriminate numai acele fapte prin care se modifică, se alterează însăși suportul titlului de credit. Cum în cauză, inculpatul C.D.

pentru a achita 500 tone zahăr achiziționat de la SC Z. SA Timișoara, a emis un bilet la ordin la data de 24 august 1999, pe care l-a completat personal, fiind semnat R., iar în data de 25 august 1999 a mai emis un bilet la ordin în valoare de 158.600.000 lei, semnat și ștampilat de el personal, iar la data emiterii acestora cunoștea faptul că firma sa nu avea provizia necesară acoperirii lor, în mod greșit s-au reținut în mod greșit existența în materialitatea lor a infracțiunilor, prevăzute de art. 282 alin. (1) și alin. (2). Aceasta deoarece, acțiunea de a emite un bilet la ordin, fără ca pentru valorificarea emisă să existe acoperirea necesară în cont, nu reprezintă o modificare materială a biletului la ordin, ea nu constituie nici o contrafacere și nici o alterare a materialității acestui titlu de credit și de aceea, faptele prevăzute de art. 282 alin. (1) și implicit art. 282 alin. (2) C. pen., nu există în cauză.

Biletul la ordin este un titlu de credit în temeiul căruia o persoană, respectiv emitentul, își asumă numai obligația de a plăti unei altei persoane denumită beneficiar, o sumă de bani la împlinirea termenului. Ori, în cauză, prin cele două bilete la ordin emise de inculpat și remise către SC Z. SA Timișoara, acesta și-a asumat numai obligația efectuării unei plăți, având calitatea de a emite astfel de titluri de credit și nu în baza lor să se facă o plată, ele neavând un titlu executoriu, astfel că infracțiunile prevăzute de art. 282 alin. (1) și art. 282 alin. (2) C. pen., nu există urmând ca inculpatul să fie achitat pentru aceste fapte în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 lit. a) C. proc.

pen. În ce privește pedepsele aplicate inculpatului, se constată că ele au fost corect individualizate, în raport de art. 72 C. pen., instanțele ținând seama de gradul ridicat de pericol social al faptelor comise, de modalitatea și împrejurările comiterii lor, dar și de datele ce caracterizează persoana acestuia. Astfel, inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, a avut o poziție oscilantă, nerecunoscându-și vinovăția. În consecință, se constată că nu există motive pentru reducerea pedepselor aplicate inculpatului, urmând ca cererea formulată de acesta să fie respinsă, ca nefondată. Cu privire la recursul declarat de intimata parte responsabilă civilmente B.R. SA, sucursala Timișoara, se constată că nu este fondat și urmează să fie respins.

Răspunderea civilă ca parte responsabilă civilmente a B.R. SA, sucursala Timișoara derivă din aceea că prin semnarea biletului la ordin de către inculpatul I.M., a întărit culpa acestei bănci și nu a părții civile B.T., care a acceptat biletul la ordin, în condițiile în care era semnat de directorul unei bănci și în această situație crea statutul de garanție a plății. Așadar, inculpatul I.M. a semnat biletul la ordin, în calitate de director, în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu, în cauză fiind angajată răspunderea comitentului pentru fapta presupusului său. Pentru aceste considerente în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. d) C. proc. pen., urmează ca recursul declarat de inculpatul C.D.

să fie admis. Se va casa decizia atacată și sentința penală nr. 463 din 10 iunie 2002 a Tribunalului Timiș, cu privire la încadrările juridice date unor fapte reținute în sarcina inculpatului, greșita condamnare a acestuia și a aplicării măsurii de siguranță a confiscării speciale. Se va înlătura aplicarea art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. și sporul de pedeapsă de un an închisoare aplicat inculpatului. Se va descontopi pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare aplicată inculpatului și se vor repune pedepsele în individualitatea lor. În baza art. 334 C. proc. pen., se va schimba încadrarea juridică a faptei din infracțiunea, prevăzută de art. 282 alin. (2) C. pen. (ordin de plată emis către partea civilă B.T.

SA Cluj-Napoca, sucursala Timișoara, în infracțiunea de uz de fals, prevăzută de art. 291 teza II C. pen., text de lege în baza căruia inculpatul va fi condamnat la pedeapsa de un an și 6 luni închisoare. În baza art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 lit. a) din C. proc. pen., urmează ca inculpatul C.D. să fie achitat pentru infracțiunile de falsificare de monedă și alte valori, prevăzute de art. 282 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 282 alin. (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (emiterea și remiterea celor două bilete la ordin către partea civilă SC Z. SA Timișoara). În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., vor fi contopite pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul C.D.

să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, sporită cu un an închisoare, inculpatul urmând să execute în final 8 ani închisoare. Se va înlătura măsura de siguranță a confiscării sumei de 700.000 lei aplicată inculpatului. Se vor menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate. Se va deduce din pedeapsa aplicată, timpul reținerii și arestării preventive de la 4 aprilie 2001, la 17 decembrie 2003. În temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge recursul declarat de partea responsabilă civilmente B.R. SA, sucursala Timișoara împotriva deciziei sus-menționată, ca nefondat. În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurenta parte responsabilă civilmente va fi obligată la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Onorariile de avocați, în sumă de câte 400.000 lei, pentru apărarea din oficiu a inculpaților C.D. și I.M., se vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de inculpatul C.D. împotriva deciziei penale nr. 172 din 23 aprilie 2003 a Curții de Apel Timișoara. Casează decizia atacată și sentința penală nr. 463 din 10 iunie 2002 a Tribunalului Timiș cu privire la încadrările juridice date unor fapte reținute în sarcina inculpatului, greșita condamnare a acestuia și a aplicării măsurii de siguranță a confiscării speciale. Înlătură aplicarea art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. și sporul de pedeapsă de un an închisoare aplicat inculpatului. Descontopește pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare, aplicată inculpatului și repune pedepsele în individualitatea lor. În baza art. 334 C. proc. pen., schimbă încadrarea juridică a faptei din infracțiunea de falsificare de monede sau alte valori, prevăzută de art. 282 alin. (2) C. pen.

(ordin de plată emis către partea civilă B.T. SA Cluj-Napoca, sucursala Timișoara) în infracțiunea de uz de fals, prevăzută de art. 291 teza II C. pen., text de lege în baza căruia condamnă pe inculpat la pedeapsa de un an și 6 luni închisoare. În baza art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., achită pe inculpatul C.D. pentru infracțiunile de falsificare de monede și alte valori, prevăzute de art. 282 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 282 alin. (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (emiterea și remiterea celor două bilete la ordin către partea civilă SC Z. SA Timișoara). În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen., contopește pedepsele aplicate și dispune ca inculpatul C.D.

să execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare sporită cu un an închisoare, urmând ca inculpatul să execute în final 8 ani închisoare. Înlătură măsura de siguranță a confiscării sumei de 700.000.000 lei aplicată inculpatului. Menține celelalte dispoziții ale hotărârilor atacate. Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 4 aprilie 2001, la 17 decembrie 2003. Respinge recursul declarat de partea responsabilă civilmente B.R. SA București, sucursala Timișoara împotriva deciziei sus-menționate, ca nefondat. Obligă pe recurenta parte responsabilă civilmente la plata sumei de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat. Onorariile de avocat, în sumă de câte 400.000 lei, pentru apărarea din oficiu a inculpaților C.D.

și I.M. se vor plăti din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 17 decembrie 2003.