ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5966/2003

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 5966/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 463 din 10

iunie 2002 Tribunalul Timiș a dispus condamnarea inculpaților:

- C.D. la pedepsele de:

- 7 ani închisoare, pentru

săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (2), (3) și

(4) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.;

- 5 ani închisoare, pentru săvârșirea

infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (2) și (3) C. pen.,

pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune;

- 3 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de falsificare de monedă sau de alte valori, prevăzută de art. 282

alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa

complimentară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a), b) și c) C. pen., pe timp de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 282 alin. (2) C. pen.,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., a fost condamnat același inculpat

pentru săvârșirea infracțiunii de falsificare de monedă sau alte valori, la 3

ani închisoare.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară

a interzicerii drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a), b) și c) C. pen., pe

timp de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 282 alin. (2) din C.

pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de

punere în circulație a valorilor falsificate, prevăzută de art. 282 alin. (1) C.

pen., l-a condamnat pe același inculpat la pedeapsa principală de 3 ani

închisoare.

A aplicat inculpatului pedeapsa

complimentară a interzicerii exercițiului drepturilor, prevăzute de art. 64 lit.

a), b) și c) C. pen., pe timp de 3 ani, după executarea pedepsei principale.

În baza art. 23 alin. (1) lit. a) din

Legea nr. 21/1999, pentru săvârșirea infracțiunii de spălare a banilor

proveniți din săvârșirea infracțiunii de falsificare de monedă sau alte valori,

a fost condamnat același inculpat, la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În temeiul art. 33 lit. a) și art.

34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate inculpatului, urmând

ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 7 ani închisoare, sporită

cu un an închisoare, deci pedeapsa rezultantă de 8 ani închisoare și pedeapsa

complimentară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a), b) și c) C. pen., pe timp de 3 ani după executarea pedepsei principale.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

În temeiul art. 350 C. proc. pen., a

fost menținută starea de arest a inculpatului, iar în temeiul art. 88 C. pen.,

s-a dedus din durata pedepsei principale rezultată, arestul preventiv din data

de 5 aprilie 2001, la zi.

În baza art. 25 din Legea nr.

21/1999 și art. 118 lit. a) C. pen., s-a confiscat de la inculpatul C.D. suma

de 700.000.000 lei, urmare condamnării sale pentru săvârșirea infracțiunii de

spălare a banilor.

- I.M. la pedeapsa de 3 ani

închisoare.

S-a aplicat inculpatului pedeapsa

complimentară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 64 lit.

a), b) și c) C. pen., pe timp de 3 ani după executarea pedepsei principale.

S-a făcut aplicarea art. 71 și art.

64 C. pen.

În temeiul art. 14, art. 346 C.

proc. pen., art. 998, art. 1000 alin. (3) și art. 1003 C. civ., au fost

obligați inculpații C.D. și I.M., în solidar, acesta din urmă în solidar cu

partea responsabilă civilmente B.R. SA, sucursala Timișoara, la plata sumei de

765.578.742 lei despăgubiri către partea civilă B.T. SA Cluj-Napoca, sucursala

Timișoara.

În temeiul art. 14, art. 346 C.

proc. pen. și art. 998 C. civ., a fost obligat inculpatul C.D. la plata sumelor

cu titlu de despăgubiri civile astfel: 70.139.745 lei către partea civilă SC S.S.

SA Prahova, 527.948.951 lei către partea civilă SC Z. SA Timișoara, 253.333.333

lei către partea civilă SC G.L. SA București.

În temeiul art. 163 C. proc. pen.,

s-a menținut măsura sechestrului asigurator asupra bunurilor aparținând SC M.F.

SRL Timișoara, până la concurența sumei de 769.578.742 lei, în favoarea părții

civile B.T. SA Cluj-Napoca, sucursala Timișoara.

În temeiul art. 14 alin. (3) lit. a)

C. proc. pen., a anulat ca fiind false filele C.E.C., biletele la ordin cu scadența

la data de 1 septembrie 1999 și 9 septembrie 1999, existente, biletul la ordin

emis la data de 24 august 1999 pentru suma de 158.600.000 lei, beneficiar SC Z.

SA Timișoara, biletul la ordin existent pentru suma de 850.000.000 lei.

În temeiul art. 191 alin. (2) și (3)

C. proc. pen., l-a obligat pe inculpatul I.M., în solidar cu partea

responsabilă civilmente B.R. SA, sucursala Timișoara la plata sumei de

1.500.000 lei cheltuieli judiciare către stat, iar în temeiul art. 191 alin.

(2) C. proc. pen., l-a obligat pe inculpatul C.D. la plata sumei de 2.500.000

lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre,

prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

Începând cu luna aprilie 1999

inculpatul C.D. a dobândit calitatea de asociat și administrator al SC G.L. SRL

Timișoara.

În această calitate, inculpatul C.D.

a coordonat activitatea firmei și a dispus asupra operațiunilor comerciale

efectuate în numele societății comerciale pe care o administra.

În vederea obținerii unor surse de

venit pe căi ilegale, inculpatul C.D. a luat hotărârea infracțională de a

comite mai multe infracțiuni, după cum urmează:

La data de 31 august 1999, în baza

unei facturii inculpatul C.D. a achiziționat marfă (zahăr) de la SC G.L. SA

București, în valoare totală de 475.800.000 lei. În vederea câștigării

încrederii părții vătămate, inculpatul C.D. a plătit în numerar o parte din

contravaloarea mărfurilor, pentru diferența de 160.000.000 lei, emițând fila C.E.C.

semnată și ștampilată de el. Această filă C.E.C. a fost refuzată la plată de

către bancă la 15 octombrie 1999, când era data scadenței, deoarece lipsea

disponibilului din cont, iar firma inculpatului avea interdicție de a lucra cu

file C.E.C. încă din data de 12 octombrie 1999. Întrucât prejudiciul cauzat nu

a fost recuperat, partea vătămată SC G.L. SA București s-a constituit parte

civilă cu suma totală de 253.333.333 lei, compusă din prejudiciul efectiv

(160.000.000 lei) și falsul nerealizat (93.333.333 lei).

La data de 25 august 1999, respectiv

la data de 1 septembrie 1999 în baza facturilor nr. 2210571, respectiv nr. 2110593,

inculpatul C.D. a achiziționat marfă (zahăr) de la SC Z. SA Timișoara, în

valoare totală de 317.200.000 lei. Pentru a plăti această marfă, inculpatul C.D.

a emis în fals două bilete la ordin cu scadența la 1 septembrie 1999, respectiv

9 septembrie 1999 și o valoare totală de 317.200.000 lei, bilete pe care le-a

pus în circulație, predându-le părții vătămate. În momentul introducerii

biletelor la ordin în bancă, s-a dispus refuzarea lor la plată, deoarece lipsea

disponibilul necesar onorării lor.

Întrucât prejudiciul cauzat a fost

recuperat parțial după consumarea infracțiunilor, partea vătămată a declarat că

se constituie parte civilă cu suma de 527.948.951 lei, compusă din prejudiciul

nerecuperat (208.058.700 lei) și folosul nerealizat (319.890.251 lei).

Deși a vândut marfa imediat după

achiziție, inculpatul nu a depus diligențele necesare plății mărfii, ceea ce

denotă intenția sa de a înșela partenerul de afaceri.

S-a avut în vedere în această

situație și multitudinea biletelor la ordin respinse la plată, după cum rezultă

din desfășurătorul B.N.R.

S-a mai reținut că, pentru a obține

sume de bani pe căi ilegale, cărora ulterior să le ascundă originea ilicită,

inculpatul C.D. a luat hotărârea infracțională de a înșela B.T. SA Cluj, sucursala

Timișoara.

În acest sens, la data de 4

octombrie 1999, inculpatul a solicitat și a obținut de la I.M., pe atunci

directorul B.R. SA Timișoara, un bilet la ordin cu scadența la 7 decembrie 1999,

care avea mai multe rubrici false, respectiv semnătura emitentului și rubrica

de avalizate.

Inculpatul I.M. a falsificat rubrica

semnăturii emitentului, semnând cu numele de R., după care a predat biletul la

ordin inculpatului C.D. Având acest bilet la ordin fals în materialitatea lui,

inculpatul C.D. a încheiat contractul de credit din 6 octombrie 1999 cu B.T.,

în vederea obținerii liniei de credit de 750.000.000 lei. Drept garanție la

încheierea contractului, inculpatul C.D. a adus acest bilet la ordin fals,

predându-l băncii.

La data de 6 octombrie 1999 a intrat

în contul SC G.L. SRL Timișoara suma de 750.000.000 lei aferentă contractului

de credit, obținută de la B.T. SA Timișoara.

În scopul ascunderii sau disimulării

originii ilicite a sumei de 750.000.000 lei, inculpatul C.D. l-a abordat pe

martorul P.Z., reprezentantul SC D.M. SRL Timișoara, pe care l-a rugat să

accepte în contul său de la B.R. SA, sucursala Timișoara suma de 700.000.000

lei, iar mai apoi să o vireze în contul SC G.L. SRL Timișoara de la B.R. SA, sucursala

Timișoara.

Necunoscând originea ilicită a sumei

de bani, martorul P.Z. a acceptat primirea sumei respective în contul său.

Astfel, la data de 6 octombrie 1999, cu ordinele de plată din 6 octombrie 1999,

inculpatul C.D. a transferat suma de 700.000.000 lei, cu titlu fals de

„contravaloare marfă” în contul SC D.M. SRL Timișoara, de la B.R. SA, sucursala

Timișoara, cunoscând că această valoare provine din săvârșirea unei infracțiuni

în domeniul bancar.

La data de 7 octombrie 1999, neavând

la bază un raport comercial (livrare de marfă) reprezentantul SC D.M. SRL

Timișoara a transferat cu ordinul de plată, suma de 700.000.000 lei în contul

SC G.L. SRL de la B.R. SA, sucursala Timișoara. Această sumă a fost folosită în

aceeași zi de către inculpatul C.D., pe care a virat-o în conturile altor firme

(SC H. SRL, SC E. SA, SC C.C.C. SA, ș.a.).

Pentru a nu putea fi executat după

scadență, cu suma aferentă contractului de credit, inculpatul C.D. a înstrăinat

mijloacele fixe din patrimoniul SC G.L. SRL.

În zilele de 15 octombrie 1999 și 27

octombrie 1999, inculpatul C.D. a achiziționat marfă de la SC S.S. SA, în

valoare totală de 46.199.448 lei.

În vederea efectuării plății acestei

mărfi, deși avea interdicție de a folosi fila C.E.C. încă din data de 12

octombrie 1999, inculpatul C.D. a emis și predat furnizorului, două file C.E.C.,

a căror valoare totală s-a ridicat la 46.199.448 lei. La datele scadente,

respectiv 15 octombrie 1999 și 27 octombrie 1999, filele C.E.C. au fost

refuzate la plată de câtre bacă, deoarece trăgătorul se afla în interdicție

bancară și nu exista disponibil.

Partea vătămată SC S.S. SA s-a

constituit parte civilă cu suma de 68.388.016 lei, reprezentând prejudiciul efectiv

suferit și folosul nerealizat.

S-a reținut că, în condițiile în

care din data de 12 octombrie 1999 inculpatul C.D. avea interdicția de a folosi

fila C.E.C., emiterea unei astfel de file în data de 15 octombrie 1999,

cunoscând că nu poate fi onorată la plată, denotă fără dubiu intenția sa de a

înșela partenerul de afaceri.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat apel:

- partea responsabilă civilmente

B.R. SA, sucursala Timișoara, care a solicitat înlăturarea obligării ei la plata

sumei de 765.578.742 lei în solidar cu inculpatul I.M., față de partea civilă B.T.

SA Cluj-Napoca, sucursala Timișoara, deoarece biletul la ordin în cauză nu a

fost avalizat în mod valabil, întrucât nu poartă decât semnătura inculpatului I.M.,

nu și semnătura celui de-al doilea conducător;

- inculpatul C.D., care a solicitat

achitarea sa, deoarece în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale

infracțiunii de înșelăciune, lipsind latura subiectivă a acestei infracțiuni,

deoarece completarea cecurilor s-a făcut de alte persoane și că se impune

verificarea printr-o expertiză financiar-contabilă pentru a se vedea rulajul

provizioanelor, și

- inculpatul I.M., care a solicitat

achitarea sa, în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen., deoarece nu el a săvârșit

fapta.

Prin decizia penală nr. 172/ A din

23 aprilie 2003 Curtea de Apel Timișoara a respins apelurile declarate de

inculpații C.D. și I.M. și partea responsabilă civilmente B.R. SA, sucursala Timișoara,

ca nefondate.

A fost menținută starea de arest a

inculpatului C.D. și s-a dedus în continuare din pedeapsa aplicată, perioada

arestării preventive de la 10 iunie 2002, la zi.

S-a dispus ca suma de 300.000 lei,

reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu a inculpatului C.D.

să fie plătită din fondul Ministerului Justiției.

Au fost obligați inculpații și

partea responsabilă civilmente să plătească statului, inculpatul C.D. 700.000

lei, inculpatul I.M. 400.000 lei și partea responsabilă civilmente B.R. SA

400.000 lei cheltuieli judiciare în apel.

Împotriva acestei hotărâri au

declarat recurs inculpatul C.D. și partea responsabilă civilmente B.R. SA, sucursala

Timișoara.

În recursul său, inculpatul C.D. a

solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârilor și în principal, achitarea

lui, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a), raportat la art. 10 lit. d) C. proc.

pen., pentru infracțiunile de înșelăciune reținute în sarcina lui, deoarece nu

a avut intenția să inducă în eroare pe părțile vătămate SC G.L. SA București,

SC Z. SA Timișoara și SC S.S., Prahova, iar completarea cecurilor și biletelor

la ordin s-a făcut de alte persoane, fapt pentru care se impune verificarea

printr-o expertiză financiar-contabilă pentru a se vederea rulajul

provizioanelor.

Pe cale de consecință, a mai

solicitat ridicarea sechestrului asigurator impus de Tribunalul Timiș la

cererea B.T. și restituirea sumei reținute, conform extrasului de cont nr. 1

din 21 ianuarie 2001, iar suma să fie raportată la cursul euro din data

efectuării plății.

În subsidiar a solicitat trimiterea

cauzei la prima instanță, pentru a se stabili cu certitudine valoarea

prejudiciului părților civile ca urmare a infracțiunilor reținute în sarcina

sa.

În recursul său partea responsabilă

civilmente a solicitat înlăturarea dispoziției de obligare a acesteia la plata,

în solidar, alături de inculpatul I.M., a sumei de 765.578.742 lei către partea

civilă B.T. SA Cluj-Napoca, sucursala Timișoara, deoarece biletul la ordin în

cauză nu a fost avalizat în mod valabil, deoarece nu poartă și semnătura celei

de a doua persoane aflată în conducerea băncii.

Recursul declarat de inculpatul C.D.

este fondat, pentru considerentele ce urmează;

Din examinarea actelor și lucrărilor

dosarului se constată că instanțele, în baza unui amplu și judicios material

probator administrat în cauză, au reținut corect că inculpatul C.D. a săvârșit

infracțiunile de înșelăciune în dauna părților civile B.T. SA Cluj-Napoca, sucursala

Timișoara, SC G.L. SRL București, SC Z. SA Timișoara și SC S.S. SA Prahova și

i-au aplicat pedepse just individualizate.

Astfel, conform art. 215 alin. (1) C.

pen., constituie infracțiune de înșelăciune inducerea în eroare a unei

persoane, prin prezentarea ca adevărată, a unei fapte mincinoase, sau ca

mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru

altul un folos material injust și dacă s-a pricinuit o pagubă.

Prevederilor art. 215 alin. (2) C.

pen., incriminează înșelăciunea săvârșită prin folosire de nume sau calități

mincinoase ori prin alte mijloace frauduloase, care se pedepsește cu

închisoarea de la 3 la 15 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuși

o infracțiune, se aplică concursul de infracțiuni.

Pe de altă parte, conform art. 215 alin.

(3) C. pen., inducerea sau menținerea în eroare a unei persoane cu prilejul

încheierii sau executării unui contract, săvârșită în așa fel încât fără

această eroare cel înșelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în

condițiile stipulate, constituie infracțiunea de înșelăciune în convenții, iar în

dispozițiile art. 215 alin. (4) C. pen., legiuitorul a incriminat infracțiunea

de înșelăciune, care se săvârșește în condițiile emiterii unui C.E.C. asupra

unei instituții de credit sau unei persoane, știind că pentru valorificarea lui

nu există provizia sau acoperirea necesară, precum și fapta de retragere, după

emitere provizia, în totul sau în parte, ori de a interzice trasului de a plăti

înainte de expirarea termenului de prezentare în scopul arătat la alin. (1),

dacă s-a pricinuit o pagubă posesorului cecului.

Raportând cauzei aceste texte de

lege, se reține că fapta inculpatului C.D. de a emite filele C.E.C., cunoscând

că avea interdicție de a folosi filele C.E.C. încă din data de 12 octombrie

1999, acestea având scadența la data de 15 și 27 octombrie 1999 producând prin

aceasta o pagubă de 68.388.016 lei SC S.S. SA Prahova, întrunește elementele

constitutive ale infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (2), (3)

și (4) C. pen.

De asemenea, emiterea de către

inculpat a filei C.E.C., pentru plata diferenței de 160.000.000 lei,

reprezentând contravaloarea sumei neachitate de acesta pentru zahărul achiziționat

de la SC G.L. SA București, filă refuzată la plată la data scadenței (15

octombrie 1999), pentru lipsa disponibilului din cont, firma inculpatului având

interdicție de a lucra cu file C.E.C. încă din data de 12 octombrie 1999,

întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune prevăzută de

art. 215 alin. (2), (3) și (4) C. pen.

Fapta aceluiași inculpat de a emite

biletele la ordin cu scadență la data de 1 septembrie 1999 și 9 septembrie

1999, în valoare totală de 317.200.000 lei, producând părții civile SC Z. SA

Timișoara un prejudiciu în sumă de 527.948.951 lei, din care suma de 319.890.251

lei, reprezentând folosul nerealizat, cunoscând că nu deține în cont provizia

necesară efectuării plății întrunește elementele constitutive ale infracțiunii

de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (2) și (3) C. pen., cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen.

Fapta inculpatului de a obține prin

inducerea în eroare a B.T. SA Cluj-Napoca, sucursala Timișoara, pentru a obține

un credit în sumă de 750.000.000 lei, prin prezentarea drept garanție a unui

bilet la ordin cu scadență la data de 7 decembrie 1999, cunoscând că nu deține

în cont suma necesară efectuării plății, întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art. 215 alin. (2) și (3) C. pen.

Așadar, critica formulată de

inculpatul C.D. conform căreia faptele reținute în sarcina lui nu întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunilor de înșelăciune este nefondată,

vinovăția lui fiind pe deplin dovedită și pe cale de consecință, nu există

motive pentru achitarea sa în sensul în care a solicitat.

În ce privește cererea inculpatului

prin care a solicitat casarea hotărârilor pronunțate în cauză și trimiterea

cauzei la prima instanță în vederea efectuării unei expertize

financiar-contabile se constată că este neîntemeiată.

Verificând actele și lucrările

dosarului, se reține că la termenul de judecată din 10 octombrie 2001, la

judecarea în fond a cauzei, apărătorul inculpatului a solicitat efectuarea unei

expertize contabile din care să rezulte că firma inculpatului avea de încasat

alte sume de bani de la alte firme și prin neîncasarea lor, firma lui a

realizat un adevărat blocaj.

Cum instanța de fond a respins în

mod justificat efectuarea acestei probe, deoarece inculpatul deși avea

interdicție de a mai utiliza filele C.E.C. ca mijloc de plată încă din data de

12 octombrie 1999, el a continuat să emită astfel de file, deși cunoștea că nu

are provizia necesară efectuării plății, se apreciază că efectuarea unei expertize

contabile în cauză, este lipsită de relevanță.

De asemenea, valoarea prejudiciul

cauzat părților civile prin activitatea infracțională desfășurată de inculpat a

fost corect stabilită de instanțe, conform înscrisurilor justificative atașate

la dosarul cauzei, astfel că efectuarea unei expertize financiar–contabilă nu

este necesară și în consecință, cererea inculpatului formulată în acest sens

urmează să fie respinsă, ca nefondată.

Pe de altă parte, nu se impune nici

ridicarea sechestrului asigurator instituit de Tribunalul Timiș asupra

bunurilor aparținând SC M.F. SRL Timișoara până la concurența sumei de

765.578.742 lei în favoarea părții civile B.T. SA Cluj-Napoca, sucursala

Timișoara, deoarece menținerea lui este absolut necesară în vederea reparării pagubei

cauzate acesteia de către inculpatul C.D.

Înalta Curte, examinând din oficiu,

conform art. 385

9

alin. (3) din C. proc. pen., recursul declarat de inculpat,

constată că instanțele au dat o greșită încadrare juridică faptei comisă de

acesta în infracțiunea de punere în circulație în orice mod a valorilor

falsificate, în speță a titlurilor de credit prevăzute de art. 282 alin. (2) C.

pen., cu ajutorul căreia a obținut creditul de la B.T. Cluj-Napoca, sucursala Timișoara

și de asemenea, au reținut greșit în sarcina inculpatului comiterea

infracțiunilor de falsificare de monedă sau alte valori, prevăzută de art. 282 alin.

(1) și art. 282 alin. (2) C. pen., referitoare la emiterea și remiterea celor

două bilete la ordin către partea civilă SC Z. SA Timișoara.

Astfel, potrivit art. 291 C. pen.,

constituie infracțiune de uz de fals folosirea unui înscris oficial ori sub

semnătură privată, cunoscând că este fals, în vederea producerii unei consecințe

juridice.

Ori, în cauză, fapta inculpatului C.D.,

care pentru obținerea de la B.T. SA Cluj-Napoca, sucursala Timișoara a unui

credit în valoare de 750.000.000 lei a utilizat un titlu de credit cu semnătura

emitentului falsificată, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de

uz de fals și nu pe cele ale infracțiunii de punere în circulație a unor valori

falsificate, prevăzută de art. 282 alin. (2) C. pen.

Sub denumirea de „falsificarea de

monede și alte valori”, legiuitorul a incriminat în art. 282 alin. (1)

„falsificarea de monedă metalică, monedă de hârtie, titluri de credit public,

cecuri, titluri de orice formă pentru efectuarea plăților emise de instituția

bancară, ori de alte instituții de credit competente sau falsificarea oricăror

altor titluri ori valori asemănătoare”, iar în art. 282 alin. (2) C. pen.,

„punerea în circulație, în orice mod, a valorilor falsificate arătate în

aliniatul precedent sau deținerea lor în vederea punerii în circulație”.

Așadar, în art. 282 sunt incriminate

numai acele fapte prin care se modifică, se alterează însăși suportul titlului

de credit.

Cum în cauză, inculpatul C.D. pentru

a achita 500 tone zahăr achiziționat de la SC Z. SA Timișoara, a emis un bilet

la ordin la data de 24 august 1999, pe care l-a completat personal, fiind

semnat R., iar în data de 25 august 1999 a mai emis un bilet la ordin în

valoare de 158.600.000 lei, semnat și ștampilat de el personal, iar la data

emiterii acestora cunoștea faptul că firma sa nu avea provizia necesară

acoperirii lor, în mod greșit s-au reținut în mod greșit existența în materialitatea

lor a infracțiunilor, prevăzute de art. 282 alin. (1) și alin. (2).

Aceasta deoarece, acțiunea de a

emite un bilet la ordin, fără ca pentru valorificarea emisă să existe

acoperirea necesară în cont, nu reprezintă o modificare materială a biletului la

ordin, ea nu constituie nici o contrafacere și nici o alterare a materialității

acestui titlu de credit și de aceea, faptele prevăzute de art. 282 alin. (1) și

implicit art. 282 alin. (2) C. pen., nu există în cauză.

Biletul la ordin este un titlu de

credit în temeiul căruia o persoană, respectiv emitentul, își asumă numai

obligația de a plăti unei altei persoane denumită beneficiar, o sumă de bani la

împlinirea termenului.

Ori, în cauză, prin cele două bilete

la ordin emise de inculpat și remise către SC Z. SA Timișoara, acesta și-a

asumat numai obligația efectuării unei plăți, având calitatea de a emite astfel

de titluri de credit și nu în baza lor să se facă o plată, ele neavând un titlu

executoriu, astfel că infracțiunile prevăzute de art. 282 alin. (1) și art. 282

alin. (2) C. pen., nu există urmând ca inculpatul să fie achitat pentru aceste

fapte în temeiul art. 11 pct. 2 lit. b), raportat la art. 10 lit. a) C. proc.

pen.

În ce privește pedepsele aplicate

inculpatului, se constată că ele au fost corect individualizate, în raport de art.

72 C. pen., instanțele ținând seama de gradul ridicat de pericol social al

faptelor comise, de modalitatea și împrejurările comiterii lor, dar și de

datele ce caracterizează persoana acestuia.

Astfel, inculpatul nu este cunoscut

cu antecedente penale, a avut o poziție oscilantă, nerecunoscându-și vinovăția.

În consecință, se constată că nu

există motive pentru reducerea pedepselor aplicate inculpatului, urmând ca

cererea formulată de acesta să fie respinsă, ca nefondată.

Cu privire la recursul declarat de

intimata parte responsabilă civilmente B.R. SA, sucursala Timișoara, se

constată că nu este fondat și urmează să fie respins.

Răspunderea civilă ca parte

responsabilă civilmente a B.R. SA, sucursala Timișoara derivă din aceea că prin

semnarea biletului la ordin de către inculpatul I.M., a întărit culpa acestei

bănci și nu a părții civile B.T., care a acceptat biletul la ordin, în

condițiile în care era semnat de directorul unei bănci și în această situație

crea statutul de garanție a plății.

Așadar, inculpatul I.M. a semnat

biletul la ordin, în calitate de director, în exercitarea atribuțiilor sale de

serviciu, în cauză fiind angajată răspunderea comitentului pentru fapta

presupusului său.

Pentru aceste considerente în temeiul

art. 385

15

pct. 1 lit. d) C. proc. pen., urmează ca recursul

declarat de inculpatul C.D. să fie admis.

Se va casa decizia atacată și

sentința penală nr. 463 din 10 iunie 2002 a Tribunalului Timiș, cu privire la

încadrările juridice date unor fapte reținute în sarcina inculpatului, greșita condamnare

a acestuia și a aplicării măsurii de siguranță a confiscării speciale.

Se va înlătura aplicarea art. 33 lit.

a) și art. 34 lit. b) C. pen. și sporul de pedeapsă de un an închisoare aplicat

inculpatului.

Se va descontopi pedeapsa rezultantă

de 8 ani închisoare aplicată inculpatului și se vor repune pedepsele în individualitatea

lor.

În baza art. 334 C. proc. pen., se

va schimba încadrarea juridică a faptei din infracțiunea, prevăzută de art. 282

alin. (2) C. pen. (ordin de plată emis către partea civilă B.T. SA Cluj-Napoca,

sucursala Timișoara, în infracțiunea de uz de fals, prevăzută de art. 291 teza

II C. pen., text de lege în baza căruia inculpatul va fi condamnat la pedeapsa

de un an și 6 luni închisoare.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b),

raportat la art. 10 lit. a) din C. proc. pen., urmează ca inculpatul C.D. să fie

achitat pentru infracțiunile de falsificare de monedă și alte valori, prevăzute

de art. 282 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 282

alin. (2), cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (emiterea și remiterea celor

două bilete la ordin către partea civilă SC Z. SA Timișoara).

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., vor fi contopite pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul C.D. să

execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, sporită cu un an închisoare,

inculpatul urmând să execute în final 8 ani închisoare.

Se va înlătura măsura de siguranță a

confiscării sumei de 700.000 lei aplicată inculpatului.

Se vor menține celelalte dispoziții

ale hotărârilor atacate.

Se va deduce din pedeapsa aplicată,

timpul reținerii și arestării preventive de la 4 aprilie 2001, la 17 decembrie

2003.

În temeiul art. 385

15

pct.

1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge recursul declarat de partea

responsabilă civilmente B.R. SA, sucursala Timișoara împotriva deciziei

sus-menționată, ca nefondat.

În temeiul art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., recurenta parte responsabilă civilmente va fi obligată la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Onorariile de avocați, în sumă de

câte 400.000 lei, pentru apărarea din oficiu a inculpaților C.D. și I.M., se

vor plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

inculpatul C.D. împotriva deciziei penale nr. 172 din 23 aprilie 2003 a Curții

de Apel Timișoara.

Casează decizia atacată și sentința

penală nr. 463 din 10 iunie 2002 a Tribunalului Timiș cu privire la încadrările

juridice date unor fapte reținute în sarcina inculpatului, greșita condamnare a

acestuia și a aplicării măsurii de siguranță a confiscării speciale.

Înlătură aplicarea art. 33 lit. a)

și art. 34 lit. b) C. pen. și sporul de pedeapsă de un an închisoare aplicat

inculpatului.

Descontopește pedeapsa rezultantă de

8 ani închisoare, aplicată inculpatului și repune pedepsele în individualitatea

lor.

În baza art. 334 C. proc. pen.,

schimbă încadrarea juridică a faptei din infracțiunea de falsificare de monede

sau alte valori, prevăzută de art. 282 alin. (2) C. pen. (ordin de plată emis

către partea civilă B.T. SA Cluj-Napoca, sucursala Timișoara) în infracțiunea

de uz de fals, prevăzută de art. 291 teza II C. pen., text de lege în baza

căruia condamnă pe inculpat la pedeapsa de un an și 6 luni închisoare.

În baza art. 11 pct. 2 lit. b),

raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen., achită pe inculpatul C.D. pentru

infracțiunile de falsificare de monede și alte valori, prevăzute de art. 282 alin.

(1) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 282 alin. (2), cu aplicarea

art. 41 alin. (2) C. pen. (emiterea și remiterea celor două bilete la ordin către

partea civilă SC Z. SA Timișoara).

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 lit.

b) C. pen., contopește pedepsele aplicate și dispune ca inculpatul C.D. să

execute pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare sporită cu un an închisoare,

urmând ca inculpatul să execute în final 8 ani închisoare.

Înlătură măsura de siguranță a confiscării

sumei de 700.000.000 lei aplicată inculpatului.

Menține celelalte dispoziții ale

hotărârilor atacate.

Deduce din pedeapsa aplicată

inculpatului, timpul reținerii și arestării preventive de la 4 aprilie 2001, la

17 decembrie 2003.

Respinge recursul declarat de partea

responsabilă civilmente B.R. SA București, sucursala Timișoara împotriva deciziei

sus-menționate, ca nefondat.

Obligă pe recurenta parte

responsabilă civilmente la plata sumei de 1.000.000 lei cheltuieli judiciare

către stat.

Onorariile de avocat, în sumă de

câte 400.000 lei, pentru apărarea din oficiu a inculpaților C.D. și I.M. se vor

plăti din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 17

decembrie 2003.