ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 733/2003
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 733/2003 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2003)
S-a
luat în examinare recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice și
Direcția Generală a Finanțelor Publice Constanța împotriva sentinței civile
nr.151/CA din 9 iulie 2001 a Curții de Apel Constanța – Secția de contencios
administrativ.
La
apelul nominal s-au prezentat: Ministerul Finanțelor Publice prin consilierul
juridic V.C.S., SC „Șantierul Naval” SA Constanța reprezentată de avocatul Z.V.
și C.N.M. „Petromin” SA Constanța reprezentată de avocatul P.A.
Procedura
completă.
Din
punctul de vedere al completului de judecată se apreciază că nu mai este
nevoie de atașarea dosarului nr.8684/2000 al Secției comerciale a Curții
Supreme de Justiție.
În
prealabil, avocatul Z.V. a ridicat excepția că nu s-a făcut dovada
împuternicirii Direcției Generale a Finanțelor Publice Constanța de a declara
recurs în numele Ministerului Finanțelor Publice, că la instanța de fond
Direcția Generală a Finanțelor Publice Constanța nu a figurat ca parte ci numai
Ministerul Finanțelor Publice și în recurs delegarea acesteia s-a făcut pe un
formular tipizat.
A
mai susținut că în delegația tipizată se împuternicește Direcția Generală a
Finanțelor Publice Constanța în baza Ordinului nr.590/1993 și H.G. nr.447/1997,
ambele acte fiind abrogate la data delegării deci nu se putea face o
reprezentare legală și că recursul este semnat de reprezentanții Direcției Generale
a Finanțelor Publice Constanța și nu pentru Ministerul Finanțelor Publice ci în
nume propriu, astfel că recursul este declarat de o persoană care nu justifică
calitatea procesuală.
Consilierul
juridic V.C.S. a invocat textul Constituției și legile de organizare și
funcționare ale Guvernului României și Ministerelor și a solicitat respingerea
excepției.
Avocatul
P.A. a solicitat respingerea excepției, întrucât recursul este declarat în
numele Ministerului Finanțelor Publice.
Curtea, respinge excepția invocată, întrucât reprezentarea
Ministerului Finanțelor Publice de către Direcția Generală a Finanțelor Publice
Constanța este corectă.
Pe fond, consilierul juridic V.C.S. și avocatul P.A., având pe
rând cuvântul au susținut recursul și au solicitat admiterea acestuia cu
referire la motivele scrise.
Avocatul Z.V. a pus concluzii de respingere a recursului
invocând pevederile art.11 din Legea nr.146/1997.
C
U R T E A
Asupra
recursului de față;
Din
examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin
cererea înregistrată la 9 august 2001, la Curtea de Apel Constanța, Ministerul
Finanțelor – Direcția Generală a Finanțelor Publice Constanța a declarat
recurs împotriva sentinței civile nr.151 din 9 iulie 2001 pronunțată de Curtea
de Apel Constanța, solicitând casarea hotărârii pentru nelegalitate și
netemeinicie.
În
motivarea recursului, s-a precizat că „Șantierul Naval” SA Constanța datorează
taxa de timbru dispusă de Curtea Supremă de Justiție în dosarul nr.8684/2000 –
Secția comercială respectiv suma de 726.606.994 lei, neputându-se reține
susținerea contestatoarei (SC „Șantierul Naval” SA Constanța) că ar datora
taxa judiciară de timbru în sumă de 44.173.200 lei adică ½ din suma de
88.335.400 lei ce reprezintă taxa judiciară de timbru achitată de reclamantă
la fond și pusă în sarcina pârâtei ca și cheltuielile de judecată.
De
precizat că în cauză Curtea Supremă de Justiție – Secția comercială, prin
citația în dosarul nr.8684/2000 a pus în vedere pârâtei recurente (Șantierul
Naval SA Constanța) să achite o taxă judiciară de timbru în sumă de 726.606.994
lei pentru termenul din 12 martie 2001 reținându-se că recursul promovat de
Șantierul Naval SA Constanța este o acțiune în pretenții având ca obiect suma
de 6.053.309,44 USD. Pentru stabilirea taxei de timbru s-au invocat
dispozițiile H.G. nr.155 din 29 aprilie 1997 – art.1 – față de speța dedusă
judecății privind efectuarea și reflectarea în contabilitate a operațiunilor
în valută, taxa judiciară de timbru calculându-se la pretențiile deduse judecății.
S.C.
„Șantierul Naval” SA Constanța România a formulat întâmpinare împotriva
recursului declarat de Direcția Finanțelor Publice Constanța solicitând a se
constata că Direcția Generală a Finanțelor Publice Constanța nu are calitate
procesuală activă în cauză, nerecunoscând reprezentarea dată de Ministerul
Finanțelor D.G.F.P. Constanța nr.583845 din 1 august 2001 pentru că nu le-a
fost comunicată.
S-a
mai susținut că recursul nu a fost motivat conform art.304
1
Cod
procedură civilă de aceea solicită a se considera că de fapt nu a fost motivat
și ca atare se cere a fi respins.
La
fila 34 din dosarul nr.3175/2001 al Curții Supreme de Justiție – Secția de
contencios administrativ, CNM „Petromin” SA a formulat cerere de intervenție în
interesul Ministerului Finanțelor în baza art.49 Cod procedură civilă prin care
se cere a se constata că, cererea Șantierului Naval Constanța împotriva
stabilirii taxei de timbru (puse în vedere prin citație la 19 martie 2001) a
fost înregistrată la 6 aprilie 2001 peste termenul de 15 zile prevăzut de
art.29 din Ordinul nr.760/C din 22 aprilie 1999 privind aprobarea normelor
metodologice pentru aplicarea Legii nr.146/1999.
Din
actele cauzei Curtea Supremă de Justiție – Secția contencios administrativ
reține că prin sentința civilă nr.151 din 9 iulie 2001 pronunțată de Curtea de
Apel Constanța – Secția de contencios administrativ s-a admis contestația
formulată de reclamanta SC „Șentierul Naval” SA Constanța, în contradictoriu
cu pârâtul Ministerul Finanțelor București – Direcția Generală de Soluționare
a Contestațiilor București.
Ca
atare s-a anulat decizia nr.752 din 23 mai 2001 emisă de Ministerul Finanțelor
– Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, stabilindu-se că taxa de
timbru datorată de contestatoare în dosarul nr.8684/2000 aflat pe rolul Curții
Supreme de Justiție – Secția comercială este de 44.173.200 lei.
S-a
reținut că la 11 noiembrie 1993 CNM „Petromin” SA Constanța a chemat în
judecată Șantierul Naval Constanța, solicitând obligarea acestei societăți la
plata sumei de 7.460.000 USD, cerere ce a fost timbrată cu 88.335.400 lei.
Tribunalul
Constanța prin sentința civilă nr.151 din 31 decembrie 1998 a admis în parte
acțiunea formulată de CNM „Petromin” SA și a obligat SC „Șantierul Naval” SA
Constanța, la plata sumei de 6.053.309,44 USD, reprezentând cheltuieli de
reparații efectuate (neachitate de SC „Șantierul Naval” SA Constanța) și
88.345.400 lei cheltuieli de judecată.
Prin
decizia civilă nr.70/2000 a Curții de Apel Constanța, s-a respins apelul
contestatoarei SC „Șantierul Naval” SA Constanța, recursul său fiind
înregistrat sub nr.8684/2000 la Curtea Supremă de Justiție – Secția comercială.
Această instanță (Curtea Supremă de Justiție) a pus în vedere SC „Șantierul
Naval” SA Constanța să achite taxa de timbru în cuantum de 726.606.994 lei sumă
ce rezultă prin raportarea celei de 6.053.309,44 USD la cursul B.N.R. leu-dolar
de la data introducerii cererii de recurs.
Prin
decizia nr.752 din 23 mai 2001 Ministerul Finanțelor a respins contestația
Șantierului Naval Constanța, susținând că sunt aplicabile prevederile H.G.
nr.155 din 29 aprilie 1997 privind efectuarea și reflectarea în contabilitate
a operațiunilor valutare care menționează că „cursul de schimb în vigoare la
data efectuării operațiunilor este așa cum este prevăzut la pct.76 din
Regulamentul de aplicare a Legii contabilității nr.82/1991 aprobat prin H.G.
nr.704/1993, cursul de schimb al pieței valutare comunicat de B.N.R. în ziua precedentă”.
Prin
decizia Ministerului Finanțelor s-a mai reținut că prevederile art.1 alin.2 din
H.G. nr.155/1997 sunt aplicabile tuturor utilizatorilor de schimb valutar
inclusiv societăților comerciale cât și instanțelor de judecată.
Curtea
de Apel Constanța reținând că în cauză nu se aplică H.G. nr.155/1997 ci art.2
din Legea nr.146/1997 a stabilit că SC „Șantierul Naval” SA Constanța
contestând în totalitate pretențiile CNM „Petromin” SA Constanța datorează 50%
din cea achitată de această societate la instanța de fond.
Sentința
atacată este nelegală și netemeinică.
Este
de reținut că instanța comercială a Curții Supreme de Justiție a stabilit că
intimata pârâtă Șantierul Naval Constanța datorează ca taxă de timbru în
recursul declarat suma de 726.606.994 lei, sumă corect stabilită în raport de
dispozițiile speciale ale H.G. nr.155 din 29 aprilie 1997, pretențiile
reclamantei împotriva debitoarei taxei de timbru în discuție fiind în valută
7.460.000 USD și contestate în totalitate de Șantierul Naval Constanța.
A
se proceda astfel ar însemna o pierdere ilegală a diferenței de taxă de timbru
până la concurența sumei de 44.173.200 lei cât a reținut Curtea de Apel
Constanța, cu încălcarea art.1 alin.2 din H.G. nr.155 din 29 aprilie 1997, în
favoarea debitorului taxei de timbru Șantierul Naval Constanța chemat în
judecată de CNM „Petromin” SA întrucât nu a plătit cheltuielile de reparații
plus penalități aferente.
Actul
administrativ atacat respectiv decizia nr.752 din 23 mai 2001 al Ministerului
Finanțelor este corect astfel încât în mod greșit Curtea de Apel Constanța l-a
considerat abuziv.
Cât
privește lipsa de calitate procesuală activă a recurentei în cauză Direcția
Generală a Finanțelor Publice Constanța pentru Ministerul Finanțelor este
infirmată de mandatul aflat la fila 9 dosar Curtea Supremă de Justiție,
necomunicarea acestuia intimatului Șantierul Naval Constanța, neafectând
valabilitatea juridică a actului în discuție.
Susținerea
intimatului Șantierul Naval Constanța, din întâmpinarea depusă în cauză în
sensul că recursul declarat nu ar fi motivat în condițiile art.304 Cod
procedură civilă este infirmată de recursul declarat care a precizat în fapt
și în drept de ce susține că sentința atacată este nelegală.
Așa
fiind, recursul declarat în cauză ca și cererea de intervenție în interesul
recurentului urmează a fi admise și ca o consecință se va respinge contestația
Șantierului Naval Constanța, actul administrativ atacat (decizia nr.752 din 23
mai 2001 al Ministerului Finanțelor ) fiind legal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite
recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice reprezentat de Direcția
Generală a Finanțelor Publice Constanța împotriva sentinței civile nr.151/CA
din 9 iulie 2001 a Curții de Apel Constanța – Secția de contencios
administrativ, precum și cererea de intervenție în interesul recurentei
formulată de CNM „Petromin” SA Constanța.
Casează
sentința atacată și în fond respinge contestația.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 21 februarie 2003.